g1

Din păcate – din ale cui păcate? – valorile fundamentale ale democrației, în România,  sunt făcute  din nou  tabula rassa de proiectul  de lege care modifică statutulu parlamentarilor(Legea 96/2006).În mod paradoxal, simțind nevoia unei schimbări  care nu mai suferă amânare, parlamentarii, într-un timp nefiresc de rapid, si-au elaborat noul statut.Până aici n-ar fi nimic ieșit din comun, numai că, în cvasitotalitatea sa,  statutul cu pricina  intră în contradicție și  cu cele mai elementare reguli de bun simț juridic.Ce frapează, este faptul că tocmai parlamentul- organul reprezentativ suprem al poporului român și unica autoritate legiuitoare a  României – știrbește într-un mod nepermis valori fundamentale ale democrației  ca limitarea și separația   puterilor în stat ori egalitatea în fața legii.

După mine, Parlamentul, alături de Justiție,  ar trebui să fie Dumnezeul sistemului juridic național, iar parlamentarii dumnezeii parlamentului.

Avalanșa brutală de știri,  care își arogau pretenția tratării subiectului de față, m-a împins să lecturez statutul cu pricina.Nu trebuie să ai un doctorat în drept ca să rămâi surprins până la perplexitate de unele dispoziții   cuprinse în acestă lege.De ce o consider o dezlegare le hoție(lato sensu la infracționalitate ), voi explica în continuare.Din lipsă de spațiu, o să aduc în discuție doar parte din aceste prevederi.

O să fac un excurs, precizând că cel  mai   mediatizat aspect din cuprinsul  legii a fost cel legat  de votarea reducerii  la jumătate a retribuției pe care deputații și senatorii o primeau cu titlu de chirie.Un miracol banal, având în vedere faptul că suma  care trebuie înjumătățită este 8000 ron!

Astfel, sub pretextul modificării statutului senatorilor şi deputaţilor pe motiv de reducere a cheltuielilor, parlamentarii au găsit de cuviință să modifice şi prevederile legale în materie de ridicare a imunităţii lor în fața justiției.Astfel, cu o majoritate covârșitoare, s-a născut noul cadru legislativ care oferă membrilor Parlamentului  o super-imunitate, o imunitae absolută chiar.Într-adevăr, imunitatea parlamentară este consacrată în legea fundamentală, numai că dintr-o regretabilă eroare, s-a dedus  că articolul 72 din Constituţie – respectiv toate cele trei alineate din cadrul aceluiaşi articol titrat drept „Imunitatea parlamentară” – ar acorda membrilor Parlamentului o imunitate de-a dreptul generală şi absolută. Astfel , s-a acreditat ideea că deputatul sau senatorul se poate ascunde oricând şi oricât în spatele acestei cauze de iresponsabilitate politică şi, de acolo, poate face în ciudă organelor abilitate să cerceteze şi să sancţioneze eventualele infracţiuni săvârşite de parlamentari.

De-a lungul timpului,  s-au făcut auzite numeroase voci care se împotriveau totalmente unei imunități parlamentare.Se invoca în cvasimajoritatea cazurilor principiul egalității cetățenilor în fața legii.Relativ recent,și  președintele considera că renunțarea parlamentarilor la imunitate s-ar justifica  pe considerente de egalitate şi mai ales democraţie.

Într-adevăr, simțul elemenatar al dreptății impune o atare soluție.Numai că imunitatea parlamentară nu este o instituție de ieri, de azi, iar existențăa ei este una perfect justificată într-o veritabilă societate democratică.Chiar dacă parlamentarii nu s-au născut  sub o altă stea, care să-i scutească de răspunderea penală, anumite limitări în tragerea lor la răspundere penală se impun, în considerarea activității pe care o desfășoară.Apreciez ca absolut necesară consacrarea unor  „piedici” în procesul de tragere la răspundere penală, parlamentarii fiind  protejați astfel împotriva unor abuzuri firesti , în considerarea specificului funcției lor.Dar până la reglementarea obiectivată în noul statut, e cale lungă.

Astăzi, Sub actuala reglementare, procurorii români au nevoie de aprobarea Parlamentului pentru a deschide anchete penale împotriva parlamentarilor.Conform reglementărilor precedente, comisiile juridice din Parlament evaluau solicitările şi ofereau un aviz consultativ de aprobare sau respingere, după care urma votul obligatoriu din plen.

Prin schimbările aprobate , Parlamentul nu va mai vota în cazul în care comisiile vor respinge solicitările procurorilor.Altfel spus, dacă membri comisiei juridice decid că din probatoriul procurorului nu rezultă date de vinovăție, urmărirea penală și tragerea la răspundere a parlamentarilor nu va mai avea loc.Fără îndoială, tragerea la răspundere a parlamentarilor va fi blocată în comisii, iar  acele solicitări ale procurorilor care sunt respinse nu vor mai vedea niciodată lumina zilei. Lucrurile sunt și mai spinoase, pentru că  avem de-a face cu o grosolană imixtiune  a legislativului în activitățile organelor judecătorești, lucru ce echivalează cu lipsa separației puterilor în stat.Nu este greu de imaginat nici rezultatul votului dat în comisii, atâta timp cât el este unul politic.Or, politicul nu se împacă niciodată cu juridicul!

Din păcate,  o  asemenea atitudine, de persiflare a imunităţii parlamentare şi a limitelor ei fireşti, nu face decât să erodeze acest mijloc, perfect democratic, acordat de electorat reprezentanţilor săi din cadrul puterii legislative.

O altă modificare revolătoare, are menirea de a slăbi puterile Agenției Naționale de Intergitae(ANI). Anterior acestei modificări, aleşii care au acumulat averi nejustificate sau se află în conflict de interese îşi pierdeau automat locul dacă nu puteau oferi dovezi către ANI. Acum, parlamentarii îşi pot menţine postul până la o decizie finală a unei instanţe în cazul lor.Numai că, în sistemul nostru juridic greoi,  procesele se intind de-a lungul câtorva ani.

Am supus atenției doar câteva  aspecte din noua lege care reglementaează statutul  mai mult decât  proteguitor al parlamentarilor.Este un statut care instigă la infracționalitate, atâta timp cât prisosește acțiunile organelor judiciare de tragere la răspundere penală a aleșilor.Fără îndoială, nici până acum reglementarea privitoare la imunitatea deputaților și senatorilor nu este mulțumitoare.Cum să tragem spearnțe că votul din plen va fi unul  pentru începerea urmăriirii penale, când el e acordat pe criterii politice? Cum putem să ne imaginăm că-și va atinge finalitatea  o percheziție domiciliară a unui parmantar, când autorizarea efectuării ei se obține în 3 zile?Ce vor mai găsi organele judiciare, dacă învinuitul are răgazul  să ascundă ce este de ascuns?

Din păcate , puțini știu ce înseamnă cu adevărat imunitatea parlamentară iar pentru a afla, nu este necesar decât să citim și să interpretăm cu bună-credință prevederile textului constituțional de la art.72. Trebuie să înțelegem că  imunitatea parlamentara se referă  în primul  la opiniile politice. Cu alte cuvinte un parlamentar poate sa-si exprime opiniile politice fara a putea fi tras la raspundere. Pentru faptele ce nu au nici o legătură cu îndeplinirea acestui mandat parlamentarul răspunde penal ca orice alt cetăţean, singurele înlesniri ce i se recunosc fiind de ordin procedural.Egalitatea, democrația, simțul elementar al dreptății, bunul simț juridic, impun o atare interpretare!

 

Virgil Cristea, jurist.

 

Primeşte la prima oră a zilei cele mai noi ştiri din judeţul Cluj pe email!

Adresa de email:

Un serviciu oferit de către feedburner. Politica de confidenţialitate pentru abonaţi.