La Institutul Oncologic Cluj, în timp ce pacienții se agață de viață, banii publici sunt tocați fără milă pe publicitate.
261.650 de lei plus TVA. Peste 50.000 de euro. Doar o achiziție directă, la limita legii, ca să curgă banii rapid și discret.
Nu pentru tratamente. Nu pentru medici. Ci pentru informare. Adică imagine multă și pozitivă pentru șefii instituției.
Într-un spital unde fiecare zi contează pentru pacienți, prioritățile sunt răsturnate: imagine pentru ginecologul ministrelsensibil Patriciu Achimaș, care se visează rector, și pentru cine mai vrea el, restul să stea de-o parte.
Cătălin Vlad, managerul oficial al instituției, care și operează și face management de calitate, 2 în 1, vorba aia ginecolog-dentist și rocker-manelist și bineînțeles unicul Patriciu Achimaș-Cadariu, considerat de unii angajați drept o figură supărăcioasă, cu influență majoră în deciziile interne, sunt asociați frecvent, în relatările personalului, cu un stil de conducere caracterizat de centralizarea excesivă a deciziilor, lipsa dialogului real și tratarea diferențiată a angajaților.
Surse din institut descriu un climat tensionat, marcat de presiuni constante și dificultăți în exprimarea opiniilor constructive sau critice. Mai mult, potrivit acelorași surse, Achimaș și-ar condiționa participarea sa la unele conferințe medicale de neparticiparea unor medici din Institutul Oncologic, considerați rivali. De asemenea, în discuții private cu organizatorii unor evenimente medicale, ar fi exprimat opinii negative la adresa unor medici din alte centre din țară, fiind perceput ca intolerant față de concurența profesională.
Rezultatul: putere fără responsabilitate și pacienți prinși între orgolii instituționale, „brontozauri” administrativi și „căpriori” medicali care confundă funcția cu autoritatea.
Pacientul oncologic trebuie tratat într-un sistem coerent, empatic și profesionist.
Cei care confundă funcția cu puterea ajung, mai devreme sau mai târziu, simple note de subsol.
Astăzi se cred zmei.
Mâine, cel mult, căpriori speriați de propria umbră, fiindcă nici părinții nu o să-i mai poată ajuta, chiar dacă au fost răsfățați de mici.