Ce sunt și cu ce se ocupă detectoriștii

Ce sunt și cu ce se ocupă detectoriștii

Ce sunt și cu ce se ocupă detectoriștii și cum ajungi detectorist?

Dintr-o întâmplare, de obicei. Așa s-a întâmplat în cazul lui Florin Florea, un bucătar excelent, dar cu o vechime de vreo 20 de ani în altă profesie. În urmă cu cinci ani, Florin a văzut un clip pe youtube, apoi, fiind excesiv de corect, s-a documentat despre legislație în domeniul detecției de metale și care e procedura de autorizare. Sunt numere plictisitoare, dar vitale pentru cei care au fost contaminați de microbul detecției.

Legislația în domeniu

Actele normative care reglementează acest hobby sunt: Ordinul nr. 251/409/2275/M 115, din 31 mai 2004 pentru aprobarea Normelor tehnice privind deținerea și comercializarea detectoarelor de metale, Ordonanța Guvernului nr. 43/2000 privind protecția patrimoniului arheologic și declararea unor situri arheologice ca zone de interes național, Legea 182/2000 republicata in 2008 și Legea 422/2001 republicată în 2006.

Aventura primei ieșiri la găsit istoria

Liniștit ca un urs, dar plin de entuziasm în priviri ca o vulpe în timp ce fugărește găinile dintr-o gospodărie, Florin ne-a povestit cum a fost prima oară. Înainte de a achiziționa detectorul, am ieșit de câteva ori ca spectator, împreună cu un coleg detectorist, moment în care am luat ,,microbul”.

După ce am obținut autorizațiile necesare (pentru detector respectiv pinpointer), prima ieșire a fost într-o pădure la circa 20 km de oraș, unde pe lângă câteva monede din anii 1942-1954, am găsit și vreo 90 de cartușe din al doilea război mondial. Am procedat conform legislației, am anunțat prin 112 iar muniția a fost ridicată de echipa pirotehnică, a rememorat Florin prin aventură ca detectorist.

Gașca “vânătorilor de comori”

Continuarea poveștii e spusă tot de unul dintre cei mai pasionați detectoriști din județ. “Pe parcursul acestor cinci ani, mi s-au alăturat mai mulți prieteni și colegi, cu care ieșim frecvent, îndeosebi la sfârșit de săptămână. Din păcate multă lume confundă detecția cu un fel de goană după comori sau detectoriștii, cu niste căutători de comori. Total greșit. Până în momentul de față, nu știu ca vreun coleg detectorist să se fi îmbogățit de pe urma descoperirilor și mă îndoiesc că acesta a fost intenția, in momentul in care a decis să își cumpere un detector”, a mărturisit Florin. Pe Facebook sunt mai multe grupuri ale pasionaților, iar cel de pe care am selectat o parte dintre imagini are peste 5000 de membri.

Întâlnirea cu fiarele pădurii

Orele de căutări febrile sunt uneori răsplătite cu întâlnire neașteptate. În urmă cu doi ani, pe la jumătatea lunii decembrie, am intrat într-o pădure de conifere, la vreo 30 km de oraș. Pădurea era pe un deal abrupt și eram singur. Când am ajuns aproape de vârf, am dat peste un molid doborât de vânt. Din cauza vegetației, nu aveam cum să-l ocolesc, așa că am urcat pe el și am sărit pe cealaltă parte, exact lângă un culcuș in care erau 5 porci mistreți. Nu erau foarte mari, până în 100 de kg, dar am lovit cu lopata in trunchiul de copac, am strigat, însă nici o reacție. Unii s-au ridicat și s-au uitat spre mine, dar nu a avut nicio reacție. Așa, în gând, mi-am cerut scuze de deranj și am șters-o de acolo imediat, și-a amintit povestitorul nostru.

El a continuat cu o altă istorie. În vara anului trecut, mai eram cu tre colegi, iar când s-a inserat, am ieșit din pădure spre mașină. Când am ajuns la mașină, am observat la vreo 3-400 de metri de noi, un urs care alerga spre pădurea din care tocmai am ieșit. Era imens, nu am văzut până atunci un urs in libertate, dar așa urs mare nu am văzut la Zoo.

Descoperirea uitată: un cap de topor de 5000 de ani

Uitată de autorități, nu de norocosul detectorist. “Capul de topor l-am găsit pe 27 octombrioe 2019, în zona localității Papiu Ilarian, înainte de intrarea în localitate, la marginea pădurii. A doua zi, m-am prezentat la primăria Papiu Ilarian și l-am predat pe bază de proces-verbal, domnului Ivan Aurel, in calitate de viceprimar. Pe baza împuternicirii de la domnul viceprimar, am predat artefactul la Direcția Județeană pentru Cultură Mureș, la data de 31.10.2019, urmând ca acesta sa fie predat în custodia Muzeului Județean Mureș, întrucât DJC Mureș nu îndeplinea condițiile legale de securitate și depozitare, fapt care rezultă din procesul verbal încheiat cu directorul instituției sus menționate.

De la data respectivă și până în momentul de față nu am primit absolut nicio informație despre artefact, o datare sau o evaluare din punct de vedere istoric…nimic. Singurele informații au fost cele pe care le-am primit de la colegii detectoriști din țară și din ce am găsit pe internet, respectiv că ar aparține culturii Cucuteni-Tripolia (5200-3200 î.e.n.) iar un cap de topor asemănător se află expus la Muzeul Național de Istorie al Moldovei”, ne-a povestit Florin Florea, cu dezamăgire în priviri legată de reacția amorțită a autorităților.

Articolul integral plus galeria foto pe  Ceasul Cetatii Vânătorii de iluzii: detectoriștii (I)

Incendiu la Constanţa. O maşină a luat foc în parcare

Adaugati comentarii