„Frumuseţea trebuie să fie ca lumina, un bun  care se distribuie fără să se împartă”

Constantin Noica

În încercarea disperată de a înţelege lumea din jur, omenirea a născocit definiţia, iar frumuseţea este unul din conceptele cele mai cercetate şi definite, deşi de-a lungul veacurilor şi de-a latul Pământului, criteriile au fost mereu altele, nestatornice şi supuse capriciilor. Chiar dacă reducem aria de căutare la frumuseţea feminină, bogăţia definiţiilor va reflecta indiscutabil aspiraţia către frumuseţe,  această nevoie puternică a sufletului uman.

Cum  frumuseţea feminină din definiţii, aceea genuină, trece de aspectele corporale atrăgătoare şi se integrează într-un complex armonios şi inefabil, triada de aur a frumuseţii rămâne cu siguranţă cea trup, suflet şi spirit.

Poate acesta este secretul din spatele titlurilor câştigate de Eliza Ancău, Miss Supranaţional Romania în 2015 şi 1st Runner Up la Miss Global Beauty Queen Seul, 2016 (locul 2), dar şi Miss Popularitate. Un concurs cu multe interviuri la care a contat spontaneitatea, mi-a mărturisit Eliza. Aşadar, a trecut vremea luptei pentru pace în lume şi pentru salvarea balenelor, răspunsurile standard oferite de frumoasele lumii acum câţiva ani.

De fapt, Eliza trebuia să câştige marele titlu, dar sponsorul principal îşi dorea un tip asiatic pentru produsele sale, iar clujeanca noastră frumoasă şi-a adjudecat două titluri preţioase şi admiraţia mărturisită a juriului.

Eliza Ancău, cea în carne şi oase

Absolventă a Facultăţii de Relaţii Publice şi Comunicare, Eliza  a început doar de un an să frecventeze concursurile de frumuseţe, deşi avea toate atributele. Fără un sponsor, aşa cum se întâmplă în restul lumii şi cum a fost la Miss Supranaţional cu toate concurentele, dar cu o agenţie care a ştiut  să o sprijine, Eliza Ancău este, înainte de toate, o tânără plină de viaţă şi de bun simţ.

A jucat baschet, iar calităţile sportive au ajutat-o mult, dar cel mai mult a ajutat-o felul în care a fost ea crescută şi educată. Deşi s-a lovit de superficialitatea oamenilor care considerau că poate obţine orice doar cu frumuseţea, Eliza răstoarnă prejudecăţile cu felul ei natural, nimic ajustat chirurgical, nimic artificial, trasată parcă din penelul subţire al unui impresionist, foarte sigură pe ea şi fără ostentaţie, spontană, inteligentă şi cu simţul umorului, mereu gata să ajute pe cei din jur.

Şi mai e ceva ce nu se potriveşte cu tiparele pe care obişnuim să le utilizăm: până la 18 ani Eliza nu a participat la şedinţe foto sau prezentări de modă, deşi a primit numeroase invitaţii. Abia la 20 de ani a început, respectând dorinţa părinţilor, doi deficienţi de auz, care au dorit în primul rând educaţie pentru fiica lor.

„ Nu-i uşor să fii frumos şi nici neapărat un avantaj. Ajută uneori, adesea e o piedică. Se pare că lumea aceasta, a concursurilor mi se potriveşte. Îmi place ce am învăţat în ultimul an, am ajuns în Polonia şi acum în Seul, în a doua metropolă din lume… Câte femei n-ar vrea să ajungă acolo?” a recunoscut cu sinceritate Eliza.

Cu siguranţă vom mai auzi de Eliza Ancău şi succesele ei pe podiumurile concursurilor de frumuseţe, dar şi în lumea plină de provocări a antreprenoriatului.

A pozat în creaţii semnate Valentino, dar adoră costumul popular românesc şi îl poartă pe podiumuri cu mândrie.

„Ca să repreziţi o ţară trebuie să ai multe calităţi, să simţi că mergi pentru a reprezenta o ţară, nu pentru tine, nu pentru publicitate. Ştiu să mă detaşez de ceea ce văd în jurul meu şi ştiu că locul meu va fi altfel. Poate am să locuiesc în România, poate în altă ţară. Sincer, îmi iubesc foarte mult ţara şi n-aş vrea să plec, dar m-a atras foarte tare lumea deschisă, felul de a fi al coreenilor, sinceri şi entuziaşti.

Lucrând de la 14 ani am învăţat să simt omul, ştiu cum să le vorbesc. Cel mai greu e să-mi găsesc preţul corect. Mi se fac oferte pentru a poza şi mă blochez când e vorba de onorariu, dar am un manager bun şi mă ajută.

Îmi găsesc locul meu, sunt pregătită şi ştiu în orice situaţie cum să mă descurc. Când sunt cu câinii, e locul meu, când merg la ţară, e locul meu, şi când umblu singură pe stradă e locul meu”.

Cu bagheta viitorului în mână

S-a trezit ca o prinţesă, cu coroniţa pe cap, deşi nu a visat asta niciodată. Ar prefera doar să fie imaginea unui brand şi rămâne deschisă provocărilor pe care i le va rezerva viitorul.

Dacă ar fi fost întrebată în mod clasic ce îşi doreşte, în Polonia ar fi răspuns poate unitate, de care avem mare nevoie la nivel european, iar la Seul, cu siguranţă pace. Pentru România lista ar fi mai lungă.

„Aş vrea să ne regăsim demnitatea, valoarea. Am simţit valoarea pe care o avem noi, ca ţară, fără să mi-o impună nimeni, şi asta nu doar pentru că sunt româncă, dar văd în jurul meu, la oamenii cu care intru în contact. Era o mare diferenţa între mine şi celălalte fete, înţelegeam totul, eram spontană, m-a ajutat, cu siguranţă şi limbajul nongestual. Noi, românii suntem foarte receptivi şi ar trebui să avem mai multă încredere în noi. Murim, ca tradiţie şi alte ţări ne preiam modelele, cum sunt cele din costumul popular. Mi-aş dori ca ţara noastră să se vadă mai bine, nu doar alţii să o vadă mai bine” mi-a spus Eliza Ancău cu sinceritate.

Rep.: Dar ce ţi-ai dori pentru tine, Eliza?

Eliza Ancău: Pentru mine mi-aş dori stabilitate, sănătate, siguranţa că vom trăi în linişte.

Rep.: Simţi că-ţi fuge uneori pământul de sub picioare? Atunci să-ţi doresc un covor zburător, care să te ducă în zare sau o bucată de pământ stabilă?

Eliza Ancău: O, asta aş vrea, o bucăţică de pământ, utilată cu dragoste şi cu o ancoră bine înfiptă. Poate să fie gol, dar să fie acolo. Îl voi umple eu. Cred că ar grebui să mă gândesc mai bine la ce îmi doresc eu. Sunt prea obişnuită să mă gândesc la ceilalţi.