Țaga

Țaga copilăriei mele se numea GHIOLȚ. Tăul (lacul) Mare, tăul Mic și șanțul (râul) cu apă ce curge din cele două lacuri spre Someșul Mic despărțeau, despart și acum Țaga de Ghiolț sau unesc Ghiolțul cu Țaga.

Școala elementara era la Ghiolț peste drum de casa bunicului IACOB, fost prinzonier timp de trei ani în Siberia. Profesorii erau foarte exigenți. Dacă erai prins cu lecția neînvățată, rămâneai „închis” în clasă după terminarea orelor. În curtea mare a școlii se afla și Biblioteca și Căminul cultural unde spre bucuria sătenilor Caravana Cinematografică prezenta de câteva ori pe an diferite filme.
Citește continuarea mai jos, după galeria de fotografii

Duminica, după ce lumea ieșea de la biserică și termina masa de prânz, în curtea școlii se încingea JOCUL (hora) adică dansuri ardelenești (de-a lungul, barbuncul, învârtita etc.). Muzica era asigurată de două viori si o gordonă (contrabas). Feciorii ghiolțeni, bărbați harnici, frumoși și jucăuși (buni dansatori) erau la mare căutare de către fetele din satele vecine.

Pe la RUSALII fetele legau panglici de coarnele boilor adunați în capul satului și apoi boii erau alergați pe drum la vale. Feciori trebuiau să-i întâmpine și să smulgă panglicile din coarnele lor. Oare să fi fost înfrățite ȚAGA și PAMPLONA cu mult înaintea căpșunarilor?

La cumpăna dintre ani fetele legau noaptea parii din gard cu năfrămi (baticuri). Dimineața vedeau cum o să arate ursitul. Toate acestea au fost… odată.

Tot la Ghiolț era mare înghesuială la cazanul de fiert (făcut) țuica (specialist badea Zehan). Dispensarul cu medici buni era la dâmb, locul unde șoseaua se desparte în stânga spre Ghiolț și în dreapta spre Țaga.

Internatul școlii se afla lângă moara de măcinat făina și lângă presa de ulei,locul unde acum se afla brutăria, restaurantul și magazinul. Mâncarea la cantina școlii era foarte gustoasă.

În copilărie umblam după lilieci în grota unde se maturizează acum vestitul CAȘ de Țaga cu gustul și mirosul lui specific. Bun, gustos, foarte bun dar scump.

Odată, în Cluj, după un consult medical, am oferit medicului un pește (crap) pescuit în lacul din Țaga. Răspunsul a fost: „Minunat… Tinere, tratamentul trebuie să fie de durată!”.

În Țaga la orice oră din zi puteai sa mănânci pește stropit cu un pahar sau două de țuică (pălincă). Când plecai la pescuit, pe lângă cele necesare prinderii peștelui, era bine să ai asupra ta și o stlicuță cu țuică pentru paznici.

Dealurile comunei sunt împânzite cu sonde (gaze naturale). Localnici gătesc și se încălzesc acum folosind gazele naturale, deși au păduri.

Pe timpul copilăriei mele oamenii locului munceau din greu pământul în C.A.P. Tata fiind vânzător în magazinul mixt le ducea oamenilor pe câmp (la arie) sucuri (apa de fântână cu sirop), turtă dulce, biscuiți, conserve și mai ales Tocana de legume, nu prea multă, pentru că era căutată la export.

În magazinul mixt, alături de alimente, haine, materiale de construcție si multe alte mărunțișuri exista și un raion de carte foarte solicitat. Da, la Țaga-Ghiolț se vindeau, se cumpărau cărți.

Copil fiind în Ghiolț, prin anul 1950 – nu știam ce-i aia lumină electrică, nu știam cum arată nici măcar orașul Gherla – am avut un vis: … Ies din casă în curte, din curte pe drum (stradă)… drumul era o bandă rulantă… te urcai pe ea și fără să te miști banda rulantă te ducea printre niște zgârie nori (blocuri) numai sticlă și oțel (nu cărămidă) care sclipeau într-o lumină feerica. Dar eu în realitate nu văzusem încă nici măcar cum arată o casă cu un etaj!

După cincizeci de ani, de la acea dată, visul a devenit realitate. Am aterizat în New York. În aeroport banda rulantă iar în oraș Turnurile Gemene erau identice cu blocurile din vis. Lumina feerică am întâlnit-o parcurgând noaptea străzile din New York, dar mai ales cele din Las Vegas. Acum, locuind la fiica mea în orașul Houston (Texas), sunt înconjurat de o mulțime de lacuri, dar la marginea lor scrie „tot Peștele prins va rugam să-l eliberați, să-l redați lacului”! Ce drepturile omului, să vedeți drepturile tuturor ființelor. În marile magazine găsești tot ce-ți poftește inima, dar nici legumele și nici fructele nu au gustul celor din grădina fratelui meu Vasile din Ghiolț. Surpriza mare, am găsit aici slănina afumată la Cluj și mi-am zis: precis porcul a fost crescut la Țaga. Tocana de legume românească este la mare căutare, tocmai cum spunea tata cu mulți ani în urmă. Sarmalele în foi de varză murată sunt nelipsite la petreceri, iar țuica de prune made in Țaga întrece toate celelalte băuturi. Toate acestea se întâmplă în Texas.

Într-o zi, trecând prin fața flăcărții veșnice de la mormântul lui J.F. Kennedy, în cimitirul Arlington din Washington, mi-am amintit cuvintele mamei: „Copile, vino acasă, cimitirul se umple așa de repede… ți-am amenajat un loc de vechi”.

Visez acum cu ochii deschiși ca o racheta ce duce omul spre cer să mă repeadă în Țaga, locul unde mă așteaptă mormântul amenajat de mama. Cercul se Închide.

Am un dor nebun de Țaga.

Livius Rus

01 Noiembrie 2018 Houston Texas AMERICA

_______

Livius Rus s-a născut la Țaga, în anul 1943. A jucat pe scena teatrelor din Tg. Mureș, Bacău și Giurgiu. A fost regizor, scenarist, manager teatral, îndrumător în arta dramatică pentru sute de copii și tineri atrași de mirajul scenei. Este căsătorit cu Ilona Rus. Are o fiică, Livia-Ilonka Rus-Edery, o foarte apreciată pianistă, pe care o alintă „Cipi”, și o nepoată căreia îi povestește adeseori întâmplări din copilăria de la Țaga. (V.Ț.)

Galeria de fotografii, din pagina oficială a Centrului de Informare și Promovare Turistică Țaga

Urmărește și VIDEO: Comuna Țaga, Delta Transilvaniei

Citește mai mult despre stil de viațăsfatul medicului și idei practice.

Țaga
Livius și Ilona Rus. Foto: Valentin Țigău