Ingineria medicală este o ştiinţă inginerească interdisciplinară, pe care prof. Nicolae Marius Roman o aprofundează încă din anii de studenţie.  Această specializare se bazează pe principiile fizicii, chimiei, matematicii, ingineriei împreuna cu cele ale medicinii şi biologiei, generând concepte fundamental integrate, pornind de la nivel molecular şi ajungând până la nivel macrosistemic.  Dezvoltarea unor dispozitive medicale moderne de investigare, prevenţie, diagnosticare şi tratament sau a celor pentru reabilitarea pacienţilor, a unor noi materiale sau  implanturi sunt rezultatele eforturilor de cercetare ale specialiştilor din acest domeniu.

Aplicaţiile sunt extrem de variate şi practic, azi medicina nu mai poate fi concepută in absenţa unor astfel de dispozitive. Dacă privim înspre subramurile sale, vom găsi specializari precum Biomecanica, Bioinstrumenţia, Biomaterialele, Bionica, Ingineria celulară tisulară şi genetică, Ingineria clinică, Imagistica medicală, Bioingineria ortopedică, Ingineria reabilitării, Fiziologia sistemelor, Bionanotehnologia, Ingineria neuronală etc.

Poate că multe par încă de domeniul Science Fiction, dar cu fiecare an, ele rămân tot mai mult Science, ştiinţă pură, dar care este imaginată de oameni cu viziune. De fapt, toate ramurile imagisticii medicale, cu care ne-am familiarizat deja, adică Fluoroscopie, Rezonanţă magnetică nucleară, Medicină nucleară, Tomografie cu emisie de pozitroni (PET scan), Tomografie computerizată (CT scan), Tomografie, Ecografie (ultrasunete), Microscopie optică, Microscopie electronică, Termografie (infraroşu), Termografie (microunde) ori Implanturile sunt rezultatele cercetării inginerilor biomedicali. Astăzi, un chirurg  specialist nu-şi mai poate permite să opereze în lipsa inginerului biomedical şi poate că este cazul, mai mult ca oricând, să i se acorde şi acestuia importanţa cuvenită.

Azi, 5 iunie 2017, am asistat cu emoţie la ceremonia de absolvire a unei noi generaţii de ingineri cu specializarea Inginerie Medicală, a facultăţii de Inginerie electrică din cadrul Universităţii Tehnice din Cluj-Napoca.  Mentorul lor este Prof.univ.dr.ing. Nicolae Marius Roman, resposabilul specializarii de Inginerie medicală din UTCN,  preşedinte al Societăţii Naţionale de Inginerie Medicală şi Tehnologie Biologică.

Rep.: V-aş întreba mai întâi cum de v-aţi îndreptat spre această specializare, când în România nu se făcea aproape nimic în această ramură?

Prof. Nicolae Marius Roman: Înclin să cred că e vorba de un destin. În anul1979, student fiind la Institutul Politehnic Traian Vuia din Timişoara, am ales pentru proiectul de  diplomă o temă din domeniul electronicii medicale. Am colaborat, în această activitate de cercetare, cu medicul cardiolog Alexandru Cristescu, şef de lucrări în Universitatea de Medicină şi Farmacie din Timişoara şi care a devenit ulterior Rector al U.M.F. din Timişoara.  Tema de diplomă purta titlul de Biotelemetrie, iar aparatul realizat sub forma unui emiţător-receptor făcea posibilă teletransmisia unor parametri biomedicali, respectiv ritmul cardiac, ritmul respirator şi temperatura pacientului. Am finalizat biotelemetrul în luna iunie a anului 1980.

Am avut parte o surpriză imensă, insoţită de o emoţie puternică în ziua de 12 iulie 1980, când în ziarul de atunci „Magazin”, a apărut un articol cu referire la realizarea practică a acestui biotelemetru, fiind prezentat ca o noutate în domeniu.  Păstrez şi acum acel ziar, iar bucuria era cu atât mai mare, cu cât am putut să-l dedic simbolic mamei mele, care împlinea în acea zi frumoasa vârstă de 66 de ani; cred şi acum că a fost cel mai frumos cadou pe care îl puteam oferi mamei mele.

Rep.:Începuturile au fost temerare. Ce a urmat în parcursul dumneavoastră profesional?

Prof. Nicolae Marius Roman: Am terminat studiile superioare în specializarea  Electronică şi telecomunicaţii, având recomandarea guvernamentală pentru cercetare. Am făcut stagiatura la Direcţia de Poştă şi Telecomunicaţii Cluj, unde am luat repartiţia, dorind să mă reântorc pe meleagurile natale.             În anul 1983 m-am transferat la Institutul de Cercetări pentru Electronică din Cluj-Napoca, unde am activat ca cercetător ştiinţific  până în anul 1994. Clădirea era în zona fabricii IEIA, Intreprinderea de Elemente Industriale şi Automatizări la acea vreme,  actualmente Electro Sigma.

Au fost, de altfel, anii cei mai buni ai activităţii mele de cercetare ştiinţifică;  eram tânăr şi doream să fac cercetare în  domeniul electronicii medicale, acceptând să coordonez activitatea la cea mai grea temă de cercetare, o adevarată provocare, în care niciunul dintre colegii mei mai în vârstă nu a dorit  să se implice, considerând că nu sunt şanse de finalizare.

A fost o tema complexa şi dificil de realizat din punct de vedere tehnic, deşi a beneficiat de cea mai mare sumă de bani alocată vreunei teme de cercetare din domeniul medical. Era vorba despre un Aparat pentru Determinarea Echilibrului Acido-Bazic, ADEAB 01, de fapt, un aparat de laborator pentru analiza pH-ului, O2 şi CO2 hemoglobina dintr-o picătură de sânge precum şi măsurarea presiunii atmosferice necesară calibrarii lui. România era între primele ţări din zona CAER (Consiliul de Ajutor Economic Reciproc, creat la iniţiativa URSS în 1949 ca organizaţie economică a statelor socialiste europene, un  răspuns la Planul Marshall n.r.) în care se aborda o asemenea temă.

Am lucrat continuu la acest proiect şapte ingineri din cadrul ICE, dar am avut  colaborări cu Institutul de Cercetări pentru Chimie, unde se făceau senzorii chimici din sticlă pH sensibilă, electrodul de oxigen şi cel de dioxid de carbon. La Institutul de Tehnologia Izotopică şi Moleculară Cluj se făceau amestecurile de gaze pentru calibrare, Institutul de Cercetare şi Producţie pentru Industria Alimentară şi Frig Cluj, Institutul Politehnic din Cluj.

 În anul 1987 am participat ca reprezentant al României la o consfătuire pe tema cercetării ştiinţifice la Dresda, în ideea colaborării în zona cercetării ştiinţifice comune a aparaturii de laborator, iar partenerii noştri din ţările participante au fost impresionaţi de faptul că noi realizasem deja prototipul acestui aparat în România.

Cu o lună înainte de Revoluţia din 1989 am reuşit să realizăm omologrea seriei zero a acestui aparat, după o testare clinică prealabilă la Spitalul Fundeni din Bucureşti, timp în care am făcut determinări comparative cu aparatele existente  la secţia de Terapie Intensivă. Desigur, am fost bucuroşi de faptul că ADEAB 01 s-a încadrat în marja de eroare permisă acelor testele de laborator. Urma ca produsul să fie transferat la fosta IEIA, în aşa fel încât să se poată introduce în producţie de serie. Înaintea cercetării şi realizării acestui produs, în institut, s-au cercetat aparate de electrochirurgie,  fizioterapie, alte două-trei tipuri de aparate medicale, multiplicate mai apoi la IEIA şi care ulterior au intrat în dotarea multor unităţi medicale naţionale.

Îmbinarea dintre învăţământ, cercetare şi producţie era bine articulată şi gestionată. Şeful Institutului de Cercetări pentru Electronică, Conf.dr.ing. T.D. Gligor,  era cadru didactic la Institutul Politehnic din Cluj Napoca,  iar producerea în serie a aparaturii  medicale se realiza la IEIA.

După Revoluţie, partea financiară alocată Institutului de Cercetări Electronice a fost redusă substanţial şi a trebuit să ne orientăm cu cercetarea înspre industrie, care mai funcţiona încă din inerţie, astfel că am mai cercetat şi realizat diverse  elemente de automatizare. În paralel am cercetat un pH-metru medical dotat cu microprocesor şi care avea ca noutate o sondă gastrică,  elementul activ stibiu în loc de sticlă, permiţând ingurgitarea mai uşoară şi fără riscuri suplimentare. Încercările clinice cu pH-metru medical au fost făcute la Spitalul din Şimleu Silvaniei, la secţia de Interne, sub îndrumarea Prof. Dr.Ioan Puşcaş.

Rep.: Sunteţi de multă vreme în zona academică. Când aţi ajuns la universitate şi cum s-a petrecut?

Prof. Nicolae Marius Roman: În 1989 am dat concurs pentru a intra în stagiu doctoral, am terminat stagiatura în anul 1994, însă din motive personale, am amânat susţinerea tezei până în anul 2000. În anul 1999 am venit la Universitatea Tehnică cu gândul să continui această activitate in domeniul electronicii medicale.

Activitatea didactică de specialitate  a continuat în cadrul Colegiului UTEA- Universitar Tehnic, Economic şi Administraţie din Universitatea Tehnică din Cluj Napoca cu specializarea de Aparatură medicală, iar din anul 2007 a devenit specializarea de Inginerie Medicală, cu forma de învăţământ licenţă. Există şi un Master de Ştinţe Inginereşti Aplicate în Medicină.

Rep.: Activitatea de cercetare nu s-a oprit, nu-i aşa? E o pasiune la care nu se renunţă.

Prof. Nicolae Marius Roman: Am continuat activitatea didactică si de cercetare şi m-am implicat în dezvoltarea specializării de inginerie medicală la nivel universitar. În anul 2010 a fost autorizată  la Bistriţa specializarea de Inginerie medicală, forma de învăţământ licenţă. Această specializare are câteva promoţii de absolvenţi, la Cluj prima fiind în 2011, iar la Bistriţa în 2014. O parte  dintre aceştia  au urmat forma de învăţămât master SIAM.

Rep.: Vobiţi-ne puţin despre Societatea de Inginerie Medicală şi realizările din cardrul ei.

Prof. Nicolae Marius Roman: Societatea Natională de Inginerie Medicală şi Tehnologie Biologică  este parte a International Federation for Medical and Biological Engineering din anul 2009. SNIMTB  a fost creată de un grup de ingineri şi medici coordonat de Prof.dr.ing. Radu Ciupa în anul 2000.

Am preluat anul trecut preşedenţia acestei societăţi de la d-nul Prof.dr.ing. Radu Ciupa, iar ca eveniment deosebit pot menţiona susţinerea la Cluj-Napoca a celei de-a 5-a conferinţă internaţională MediTech 2016, unde împreună cu colegii mei am reuşit sa asigurăm un standard de calitate deosebit. În paranteză fie spus, secretarul general în exerciţiu al IFMBE, Kang- Ping Lin  a acceptat invitaţia noastră şi a fost prezent la conferinţă şi pentru prima dată diploma oferită participanţilor a avut semnătura preşedintelui IFMBE şi a SNTIMB.

În programe internaţionale de tip UTCN am avut colaborari pe specializarea Inginerie medicală cu universităţi consacrate  şi aş aminti aici Universitatea de Medicină şi Farmacie din Viena, Institutul Politehnic Catalunia din Barcelona, Universitatea din Jyvaskyla Finlanda, Universitatea Tehnică din Gratz etc.

Mi-a plăcut întotdeauna să fiu în această notă de cercetare, eram curios, îmi plăcea tehnologia, iar în Universitatea Tehnică am putut mai uşor să fac diseminarea cunoştinţelor acumulate în experienţa profesională,  pentru că în cercetare te loveşti de regulă de tot felul de probleme necunoscute la care trebuie să le găsim soluţii.

Am făcut aşadar o scurtă incursiune în timp, iar pe viitor sper să mai am încă realizări, cu referire la cei trei ani pe care îi mai am până la pensionare şi când doresc să predau ştafeta mai departe colegilor mei mai tineri, cu activitate didactică şi de cercetare în domeniul ingineriei medicale.

Cercetător, profesor, om

Profesorul Nicolae Marius Roman face parte din grupul ARACIS, Agenţia Română de Calitate în Invăţământul Superior ca expert, poziţie  în care a participat la 11 vizite interne ce au ca domeniu Ştiinţele Inginereşti Aplicate în specializările de Inginerie Medicală, Inginerie Fizică precum şi o vizită externă la colegii moldoveni la Bălţi pentru specializarea de Inginerie Fizică.

Pe cartea sa de vizită Profesorul Roman şi-ar trece Analizorul Echilibrului Acido-Bazic, căci, dintre toate proiectele realizate de-a lungul carierei, acesta îi este, de departe cel mai aproape de suflet. Poate pentru că era foarte tânăr atunci când l-a proiectat şi realizat şi pentru că a reuşit să rămână mereu aşa. I-am văzut pe proaspeţii absolvenţi de Inginerie Medicală cu câtă dragoste l-au înconjurat şi nu e de mirare, pentru că este secţia cea mai bună a Facultăţii de Inginerie Electrică. Dar poate că este felul universului de a întoarce energie vitală înspre un om care a ştiut să o canalizeze şi să o pună în mişcare în dispozitive destinate sănătăţii. Se adaugă respectul profesional din partea colegilor, susţinerea şi dorinţa de a face echipă comună cu domnia sa.

Şi-ar mai dori ca Ingineria Medicală să devină facultate, aşa cum e la Bucureşti sau cum este Facultatea de Bioinginerie din cadrul Universităţii de Medicină din Iaşi, unde absolventul are o diplomă de bioinginer, în timp ce la Cluj, studenţii săi au diploma de ingineri medicali.

Şi mai e ceva. O blândeţe aşternută pe chipul profesorului, alimentată de generozitatea cu care a împărtăşit nu doar experienţa acumulată, ci şi trofeul acordat la Gala Elitelor Medicale Transilvane din aprilie 2017, de la  Cluj. L-a dus la festivitatea de absolvire a promoţiei 2017, pentru ca fiecărui student de la Inginerie Medicală să-i strălucească de bun venit în lumea cercetării, o rază din sentimentul împlinirii profesionale  pe care îl mărturiseşte domnia sa.