Cu ce sugestii și ce programe diversele coaliţii işi vor aloca voturile italienilor pe datele de 24 si 25 februarie?

Centru-dreapta. Berlusconi la intrarea sa în politică, în 1994, a promis că va face miracole printr-o“mare revoluţie liberală”. Mai mult decât un facător de minuni a demonstrat de a fi un emul minor al vrăjitorul din Oz. Din promisa revoluţie liberală nu s-a vazut nici măcar umbra. Poate pentru ca nu a fost niciodată liberal, mai degrabă un populist de dreapta. A reuşit, acesta să distrugă o mare parte din acel stat social – sărac, dar relativ eficient – care in timpul primei republicii, guvernele bazate pe axa DC-PSI şi opoziţia comunistă au reuşit impreună să construiscă dupa ani de lupte populare. Aflat în conflict de interese, fiind proprietar a trei canale de televiziune și al unui imperiu economic, şi-a făcut proprille afaceri, a emis o serie de legi “ad personam” care l-au ajutat şi să evite problemele juridice. După ce a negat ani la rând existenţa crizei economice, acum acuză UE şi euro că a provocat-o. Chiar declarându-se un “european convins” propune oricum o politică “euro-sceptică” și promite o drastică diminuare a presiunii fiscale. Liga Nord, cel mai important aliat al său, ţintește – în concomitente alegeri – către câştigarea conducerii regiunii Lombardia, pentru sudarea de ea a regiunilor Veneto şi Piemonte, pe care deja le guvernează, o macro-regiune condusă de ei, în măsură să şantajeze guvernul central, cel puţin din punct de vedere fiscal. Coaliţia este acum cotată la 26%.

Centru. Repropune integral agenda profesorului Monti: continuare a politicii care, după cum spune titularul său, ar fi probabil salvată Italia de căderea în prăpastie readucând “spread-ul” între titlurile datoriei publice italiene şi cele a Germaniei în limitele acceptabile dar, în schimb, a făcut o măcelerie socială, nemulţumind dreapta şi stânga. Coaliţia este prevăzută a culege in jur de 15%.

Centru-stânga. Componenta sa majoritară, PD-ul, a suştinut până în ultimul moment guvernul tehnocrat al profesorului Monti, dorit şi sprijinit de către Preşedintele Napolitano. Se propune să continue – cu nişte ajustări – politica sa internă şi europeană şi de a conduce spre realizare câteva drepturi civile cerute de o parte a populaţiei – dacă ar fi posibil intr-o alianţă cu centrul. Despre colaborarea cu centrul şi continuarea politicilor ultra-liberale ale lui Monti nu vrea să audă partnerul minoritar al coaliţiei. Probabil va fi constrâns să înghită sau să nu participe la guvernare. Pentru centru-stânga sondajele prevăd o cotă mai mare de 36%, care este de ajuns pentru a le asigura premiul de majoritate (55% din fotolii) la Camera Deputaţilor. La loteria Senatului rămâne de vazut.

Mişcarea “Cinque Stelle” a lui Beppe Grillo este cotată în jurul la 16% şi va aduce în camere un grup substanţial de aleşi. Ceea ce vor face aceştia este mai puţin clar, din moment ce sunt împotrivă la oricine. Împotriva clasei politice, împotriva băncilor, împotriva Europei şi a euro, împotriva sindicatelor şi a organizaţiilor intreprinzătorilor. Şi, desigur, împotriva taxelor. Partea pozitivă este doar intenţia de a face “o politică în favorea cetăţenilor”. Care? Wait and see.

Stânga. Despre programul său este puţin de spus: este cel clasic al stângii: opoziţia fermă faţă de politicile liberale, reconstrucţia – pe cât posibil – a statului social şi recuperarea drepturilor muncitorilor; Drepturile civile şi ale imigranţiilor. Cotată la 4-5% va avea probabil meritul de a readuce vocea stângii alternative în sălile Parlamentului.

Despre previziunile politologilor şi cele ale sociologilor vom vorbi intr-un următor articol după ultimele sondaje publicate.

Giancarlo Bellini

 

Primeşte la prima oră a zilei cele mai noi ştiri din judeţul Cluj pe email!

Adresa de email:

Un serviciu oferit de către feedburner. Politica de confidenţialitate pentru abonaţi.