Ursus, CUG, Feleacul, Flacăra, Tehnofrig, Mucart, Fimaro, Libertatea. Mari unități industriale ale Clujului au trecut în neființă, iar altele, precum Clujana ori Tricotaje Someșul funcționează cu o mână de angajați și cu o producție restrânsă. Majoritatea noilor proprietari s-au dovedit interesați doar de terenuri.
Clujana, cea mai veche fabrică din Cluj, cu o istorie de peste 100 de ani, și singura rămasă încă neprivatizată, se zbate să supraviețuiască prin hățișurile capitalismului. De la un colos cu 12.000 de angajați, în micuța unitate de producție mai activează 400 de oameni care produc o cantitate limitată de încălțăminte. Înglodată în datorii după Revoluție, societatea a fost nevoită să își înstrăineze cea mai mare parte a activelor. Firma Coratim a investit 1,5 milioane de euro pentru a înființa în fostul centru de creație al fabricii o clădire de birouri pe o suprafață de 10.000 mp și o sală de evenimente, mai ales nunți de 4-500 de persoane. Clădirea a fost achiziţionată în 2007 şi a costat 4,2 milioane de euro.
Alte proiecte imobiliare din zona Piața 1 Mai vizau refaţadizări, construirea şi amenajarea de servicii şi dotări în actualele clădiri (AT Grup Internaţional) sau un ansamblu de 300 de locuințe și servicii de 20 de milioane de euro, grădiniță și parking subteran pe str. Cosaşilor şi Fabricii (Nera Mureşan). Firmele care au cumpărat active de pe platforma Clujana şi-au făcut o societate de distribuţie a energiei electrice. Clujana a fost fondată în 1911 sub numele de Fabrica de Piele Fraţii Renner, iar apoi s-a numit Dermata. După achiziţionarea mai multor fabrici, a devenit cea mai mare unitate de pielărie şi încălţăminte din România.
Artă printre betoane și fiare ruginite
Acum trei ani, principalul acționar, Consiliul Județean (93%) a decis să îl dea afară pe directorul Radu Țărmure, cel care l-a înlocuit pe Dan Ungureanu, după mai multe acuzații de fraudă sau delapidări. Un audit al Curţii de Conturi arăta că societatea le-a acordat directorilor şi membrilor consiliului de administraţie salarii şi indemnizaţii în cuantum mai mare decât cele prevăzut în lege. Unii consilieri județeni au propus intrarea în insolvență, deși inițial se vehicula varianta privatizării prin bursă. Clujana, societate cu 300 de angajați, avea în 2014 afaceri de 9,5 milioane de lei, o pierdere anuală de 3 milioane și datorii de 14,5 milioane.
Proiectul No Border Art, de la Clujana, a fost amenajat de mai mulţi artişti din Lituania, Slovacia, Cehia, Albania, Polonia şi chiar Venezuela, după o idee a lui Benjamin Moreno şi Karim Rosati, proprietarul spaţiului, pe care l-a achiziţionat în urma unei licitaţii în 2003. Și fosta fabrică de pensule Perom s-a transformat în centru de artă şi cultură, deși destinaţia iniţială era tot un proiect imobiliar, însă criza financiară a determinat reorientarea destinaţiei pentru spaţiul de pe str. H. Barbusse. Artiștii ocupă toate spaţiile disponibile ale Perom, 2.800 mp, pe patru niveluri. Modernizarea spaţiului a costat 400.000 euro, iar atelierele şi sediile au fost date în chirie pe cinci ani, pe 2 euro/mp. Aici a funcționat chiar și un club, Boiler, înființat de asociații festivalului Electric Castle, închis în acest an.
Fabricile clujului – Un mamut vândut la fier vechi
Înainte de 1989, la Combinatul de Utilaj Greu (CUG) activau 10.000 de angajați, dar gigantul a acumulat datorii mari, iar halele s-au degradat. Ottmar Gehl, fost reprezentant al concernului german ce a cumpărat CUG, a fost condamnat de Tribunalul Cluj la patru ani şi şase luni de închisoare pentru înşelăciune, acuzat că a vândut o hală după ce i-a fost restrâns mandatul.
Gehl era administrator al S&MG (firma prin care Max Aicher a achiziţionat CUG) și a încheiat cu omul de afaceri Emanoil Plăcintar un antecontract pentru o hală, pentru 0,7 milioane euro. Combinatul a fost fondat în 1970, când s-au pus bazele unei unități moderne de producție pentru echipamente energetice. După Revoluție, a fost divizat în opt societăți: Fortpres, Termorom, UNIMET, TCM, PSA, Tehnomag, ERS și Fortur. Clădirile care au rămas au fost închiriate altor firme, iar utilajele din hale au fost vândute la fier vechi.
Mai dulce e piața imobiliară
Sediile fabricii de dulciuri Feleacul s-au transformat în clădirea de birouri Cluj Business Center (CBC), plus un viitor ansamblu rezidențial (str. H. Barbusse), respectiv hotel de cinci stele (str. T. Moșoiu). Frații Călin și Octavian Buzoianu au preluat acționariatul și au vândut utilajele către Amylon Sibiu (Boromir). Banii pentru CBC provin și din vânzarea acțiunilor de la producătorul de motoare Retrasib Sibiu. Feleacul a renunțat la producţia de dulciuri şi şi-a reorientat activitatea pe segmentul imobiliar, sub numele de Felinvest. Instalarea la Jucu a fabricii i-ar fi costat pe frații Buzoianu 4 milioane de euro, bani pe care aceștia susțin că nu îi puteau aloca.
Înfiinţată în 1918, Feleacul s-a profilat pe caramelaj, drajeuri şi fondante, iar după 10 ani a intrat în patrimoniul Băncii de Credit Cluj. După naţionalizare, a preluat o secţie de halva, rahat şi turtă dulce. După ce statul a vândut-o în 1997, avea doi acţionari semnificativi: Florian Haus (51%), şi Asociaţia Salariaţilor (9%). Florian Haus, controlată de omul de afaceri sirian Omar Hayssam, a luat un credit bancar garantat cu acţiuni la Feleacul, dar nu a mai rambursat banii.
Ulterior, societatea a fost preluată de către fraţii Buzoianu de la Banca Ion Ţiriac, unde era gajată. Ei au transformat sediul de pe str. Traian Moşoiu, mutând administraţia pe str. Henri Barbusse, iar pe vechea locaţie au ridicat hotelul Opera Plaza. De la o producţie de 4.700 de tone în 1997, Feleacul a ajuns în 2002 în pragul falimentului.
Libertatea păstrează tehnologia, nu și producția
Un nou complex de birouri este Liberty Technology Park, de pe platforma de 4,5 ha a altei fabrici tradiționale a Clujului, Libertatea, specializată în producția de mobilă. Unitatea a fost reconvertită în parc tehnologic (birouri pe 22.000 mp), printr-o investiţie totală estimată la 30 de milioane de euro, după ce fondul Fribourg, controlat de fostul premier al Republicii Moldova, Ion Sturza, a preluat 90% din capitalul social. Acesta spunea că fabrica ar putea fi relocată.
„Tehnologic vorbind, fabrica este la cel puţin 10 ani distanţă de necesităţile pieţei. Încercăm şi sperăm să reuşim să relocăm producţia în afara oraşului, la periferie, avem câteva locaţii ţintă. Nu e posibil să continuăm producţia acolo, fie şi dacă ne gândim doar la considerente ecologice. Nu e fezabil să lucrezi cu materiale extrem de nocive în apropierea centrului oraşului. Echipamentele nu ne permit să mai continuăm producţia în segmentul de lux, iar în zona de producţie de cantitate fabrica e subdimensionată. În plus, concurenţa e foarte mare”, a declarat Sturza.
Friesland închide tot ce apucă
Fondul Morava a achiziţionat cu 4,2 milioane de euro spaţiile Napolact de pe Bd. 21 Decembrie, pe 7.300 mp. În locul fabricii de produse lactate figurează acum un hipermarket Lidl la parter și spații de birouri la etaj. Unitatea de lactate a fost mutată în Baciu de către grupul FrieslandCampina, cel care a cumpărat pachetul majoritar de la foștii salariți, dar activitatea de producție s-a restrâns considerabil, după ce trustul olandez a vândut divizia de înghețată către Unilever și a închis mai multe fabrici pe care le-a cumpărat în România.
La ora actuală înghețata Napoca se produce în Bulgaria, spun surse din Napolact. De altfel, cei de la Friesland au pus lacătul și pe unitatea de producție a brânzeturilor din comuna clujeană Țaga, redeschisă ulterior de Cooperativa Someș-Arieș, însă doar ca administrator.
Pe aceeași arteră, britanicii de la fondul de investiții Downay, Day au cumpărat terenul de pe care foștii acționari au dislocat pe Bd. Muncii fosta fabrică Someșul Tricotaje. Aici funcționa la început vechea fabrică de tutun a Clujului, a cărei demolare a fost îndelung contestată. Britanicii voiau să ridice aici al treilea mall al Clujului, Atrium Center, cu o investiție de 85 de milioane de euro, însă criza le-a anulat proiectul. După mulți ani în care pe terenul viran a apărut o adevărată pădure, omul de afaceri timișorean și fondul de investiții NEPI au început să ridice centrul de afaceri The Office, o clădire cu birouri și spații comerciale de închiriat.
Fabricile clujului – Ursul carpatin, pus pe butuci la Cluj
Alți britanici, cei de la SABMiller, au rezolvat problema Ursus. Celebra fabrică de bere și-a încetat, practic, activitatea la Cluj atunci când concernul internațional a demolat-o și a pus în locul ei un restaurant și o terasă. La momentul închiderii, fabrica înființată acum 138 de ani mai avea 150 de angajați. Conducerea societății își motiva decizia mutării producției la Buzău prin scăderea pieței berii cu 25% în România și amplasamentul necorespunzător de la Cluj. “Ciclul unei fabrici de bere este de cinci-şapte ani. A fost un succes că am reuşit să o păstrăm funcţională”, justifica fostul director, Octavian Buzoianu, devenit consultant al companiei.
Închiderea fabricii a generat un protest printre clujeni; aceștia au creat pe rețeaua de socializare Facebook pagina “De astăzi nu mai beau Ursus! Adio, Ursus!”. Lucrările de demolare au fost executate chiar de firma familiei Buzoianu. Ulterior, au fost rase și celelalte active din jur, terenul fiind achiziționat de omul de afaceri Vasile Pușcaș, pentru ansamblu de locuințe-comercial Platinia. Ursus este o bere atestată documentar din 1878, fiind produsă de Fabricile de Bere Unite, denumire transformată în Fabrica de Bere Înainte, respectiv Ursus SA, privatizată în 1994. Pachetul majoritar de acţiuni al Ursus, ulterior Compania de Bere România, a fost achiziţionat de grupul german Brau und Brunnen, iar apoi de SABMiller, în 1996.
Fabricile clujului – Platforma Tehnofrig a înghețat în istorie
Fosta fabrică de utilaje de frig de pe str. Fabricii de Chibrituri a făcut loc unui alt magazin, de data aceasta de bricolaj. Firma Tehnofrig Imobiliare, controlată de Dorel Goia și Horia Ciorcilă, ce deţinea un teren de 11,2 ha, a solicitat schimbarea în zonă de servicii şi comerţ, iar chiriașii au fost nevoiți să se mute. Tehnofrig s-a divizat în şase societăţi, după ce a fost preluată: Tehnofrig Center, Finance, Imobiliare, Invest, Parcul Rozelor şi Tehnofrig SA. Grupul Dedeman, controlat de frații Pavel, a preluat 3,6 ha din fosta platformă. Magazinul din spatele Gării Cluj-Napoca are o arie desfăşurată de 17.890 mp și o parcare de 370 de locuri.
Fosta unitate de confecții Flacăra se transformă în birouri după preluarea activului de către compania informatică iQuest. Criza economică a intervenit înainte ca germanii de la LBBW Immobilien, primii cumpărători ai activelor, să înceapă demolarea. Proiectul lor prevedea cinci clădiri de până la 22 de etaje, o investiţie de 100 de milioane de euro. Iquest a achiziționat un teren de 18.200 mp pentru noul sediu al companiei, cu 600 de angajați, și pentru spații rezidențiale.
În aceeași zonă, fabrica de produse din plastic Napochim dispunea de un teren de 8.000 mp, pe care a cerut inițial 13 milioane de euro, iar o altă clădire a acesteia, de 3.200 mp, preluată de grupul american ENG, a fost scoasă la vânzare cu 8 milioane. Executivul firmei a propus mutarea producției pe str. Luncii, la proporții reduse.
Strategia proprietarilor: mai bine închidem decât să mutăm
După ce pe terenurile fabricii de carton Mucart omul de afaceri Ovidiu Turcu a ridicat un imobil de locuinţe, societatea avea teren disponibil pentru care s-a dat în lucru un proiect de ansamblu pe 70.000 mp, iar la Fimaro un proiect rezidențial viza un teren de 3 ha, între str. C. Coposu şi pârâul Nadăş, care să cuprindă clădiri de 7-10 etaje, pe 100.000 mp. Singura fabrică de hârtie din Cluj-Napoca şi-a închis porţile în 2008. “Am oprit activitatea din cauza unor dispoziţii ale Administraţiei Naţionale Apele Române. Nu ne-am încadrat în nişte standarde, ar fi necesitat o investiţie de un milion de euro în bazine de ciment”, a declarat conducerea Mucart.
Producătorul de băuturi alcoolice Prodvinalco și-a transferat pe Calea Baciului fabrica și sediul administrativ. În vechea locație de pe str. Traian din Cluj-Napoca apare un complex de birouri și de spații comerciale, pe 4.200 mp.
“Pe vechiul loc vom face imobiliare, spații de birouri. Hotărârea era luată de mai multă vreme”, a spus Mircia Todea, acționar principal. Societatea este partener și într-un proiect cu 22 de apartamente pe str. A. Iancu din Cluj-Napoca, iar în 2009, a început demersurile pentru o investiţie imobiliară pe str. Horea 33-35. Societatea a luat ființă în 1932, iar în 1947 fabricile de spirt și bere au fost naționalizate. După 1990, s-a transformat în societate pe acțiuni și a fuzionat cu fabrica de spirt din Gherla.
Fabricile clujului – Cine mai face producție în oraș
Terenul de la Carbochim era vizat pentru un mastodont de 20 de etaje, pe str. Porțelanului, beneficiarul proiectului de locuinţe, birouri, servicii şi birouri fiind M & M Oil. Birourile erau programate pe 17.000 mp, iar locuințele, pe 21.642 mp, cu un spațiu verde de 4.131 mp și cu o alee pietonală pe malul Someșului.
“Cartierul Iris a fost o perioadă bună de timp motorul industriei clujene, Carbochim, Clujana sau Unirea fiind doar câteva dintre numeroasele fabrici. O mare parte din spaţiile industriale au fost transformate în spaţii de depozitare. Proiecte rezidenţiale au fost dezvoltate pe Tăbăcarilor şi Porţelanului, un alt proiect reprezentând transformarea fostei fabrici Iris în ansamblu rezidenţial, pe Oaşului. Se anunţau dezvoltări importante în jurul Bd. Muncii, odată cu demararea cartierului Tineretului, chiar şi pe platforma CUG”, sintetiza un agent imobiliar.
Practic, în prezent doar două dintre marile fabrici ale municipiului produc la un nivel consistent: Terapia – medicamente (pe o suprafață mai mică decât înainte de 1989, cu terenuri disponibile pentru vânzare) și Farmec – cosmetice și uz casnic (care și-a înființat și o linie de fabricație și un depozit la Dezmir). Noii producători, majoritatea veniți din afara țării, s-au mutat în parcurile industrial din Cluj-Napoca și din județ: Emerson, Bosch, De’Longhi, EnergoBit, fosta Nokia, cu precizarea că multe dintre ele fac doar asamblare la Cluj.
În pierdere de turație la spațiile industriale
Piețe tradiționale precum Cluj-Napoca, Timişoara, București au un număr din ce în ce mai limitat de spaţii industriale disponibile, dar noi oraşe apar pe această hartă, ca Iași, Deva, Târgu-Mureș, potrivit unui raport al CBRE, companie de consultanţă pentru vânzarea sau închirierea proprietăţilor. „Având cererea în creștere și dezvoltatori interesați în a începe construcţii speculative sau proiecte personalizate de partea lor, investitorii vor continua să alimenteze piaţa de investiţii pentru acest sector”, susţine Dana Bordei, manager al departamentului industrial din CBRE.
Birourile, salvarea pieței imobiliare
Volumul livrărilor de spaţii noi de birouri a fost în 2015 de două ori mai ridicat în Cluj-Napoca, Timişoara, Iaşi, Braşov decât în anul precedent. În 2014, stocul modern în cele patru oraşe creștea cu 10%, ajungând la 493.000 mp. Totalul livrărilor de spaţii noi a însumat 43.000 mp, 83% înregistrându-se în Cluj-Napoca, potrivit studiului DTZ Echinox. În acel an, în principalele oraşe s-a înregistrat cel mai ridicat nivel de tranzacţionare de până acum – 55.000 mp.
