ANALIZĂ / România, ţinută în bezna stagnării economice. Politica lipsei de autostrăzi, o viziune de Băieţi Roşii şi Deştepţi

România are, fără îndoială, un deosebit potenţial economic, în ceea ce priveşte turismul. De asemenea, nu lipseşte nici potenţialul economic, legat de resursele disponibile. Însă, pentru a valorifica toate acestea, ai nevoie de infrastructură.

Pe plaiurile mioritice infrastructura feroviară a fost vândută însă la fier vechi, mulţi din marii jucători din domeniu fiind acum în spatele gratiilor. Iar infrastructura rutieră arată precum cea din Europa Occidentală postbelică. Adică impracticabilă raportat la standardele anului 2016 în domeniul infrastructurii rutiere. În aceste condiţii, a vorbi despre dezvoltare şi despre exploatarea potenţialului regiunii este imposibil.

Dincolo de aceste aspecte, interconectarea rutieră reprezintă o punte de legătură între provinciile istorice, cu grad total diferit de dezvoltare. Asigurarea comunicării interregiuni duce în orice parte a globului la nivelarea societăţii spre cote superioare, regiunile sărace fiind împinse de schimbul economico –social spre evadarea din lanţurile sărăciei. În lipsa căilor de comunicaţie, diferenţele se acutizează: regiunile prospere devin şi mai prospere inter-retelaţionând cu alte regiuni la care are acces infrastructural, iar regiunile sărace, izolate, devin şi mai sărace.

Tragedia este că atunci când vorbim de asemenea discrepanţe între regiuni interstatale, intervine principiul reîmpărţirii foloaselor muncii: regiunile bogate muncesc şi produc pentru a se autodezvolta, dar ritmul de creştere este redus de redistribuirea foloaselor muncii către regiunile subdezvoltate. Iar acestea din urmă, pe principiul „muncesc nu muncesc, oricum primesc” plonjează în dependenţă totală de Centru (de unde se redistribuie avuţia regiunilor bogate) care nu face altceva decât să amplifice sărăcia şi lipsa unei culturi a muncii şi a răsplatei. Curat socialism.

 Din Era Socialismului în Era Furtului

Extrapolând, devine evidentă similitudinea cu România postdecembristă, şi cu ale sale regiuni. Vestul României (Transilvania, Banat, Maramureş) precum şi metropola Bucureşti şi zona Litoralului cunosc o dezvoltare continuă dar inferioară muncii depuse, întrucât parte considerabilă din beneficiile muncii depuse merg spre menţinerea la limita subzistenţei a Zonelor de Jale: Moldova, Bărăgan, parte din Sud. Zone unde, munceşti, nu munceşti, ajutorul de la stat vine. Lucru ce crează dependenţă totală de Centrul care impune această redistribuire.

Cu totul alta ar fi situaţia dacă între aceste zone ar exista o rapidă intercomunicare economico – social – culturală pe linie de infrastructură, reducându-se discrepanţele economice şi de mentalitate spre o nivelare în punct superior. Numai că acest lucru a fost cunoscut de guvernele socialiste ale României. Nivelarea în sus ar fi dus la pierderea unui electorat pentru care nu trebuie să faci nimic altceva decât să îi încurajezi dependenţa şi ne-munca prin susţinerea sa cu fonduri redistribuite din munca altora.

Pe acest principiu s-a pornit în anii 90 şi s-a continuat cu desăvârşirea sa în anii de după 2000. Cu un scurt intermezzo de capitalism naiv, 1996-2000. Iar apoi, în anii portocalii ai României, cum electoratul PDL-PNL se afla în marile oraşe din zonele bogate, regiuni care oricum deţineau prin propriile forţe o bunăstare relativă, România a plonjat în Era Furtului. Zonele sărace sau afundat în nenorocire, iar în loc de autostrăzi am construit cu bani de oraşe marţiene patinoare în pantă, pârtii de ski unde la altitudini unde alţii construiesc terenuri de tenis sau golf, parcuri cu fântâni arteziene în sate cu 10 fumuri şi 20 de octogenari, săli de sport nefolosite în comune fără şcolari şi ne-am jucat dea construcţia de autostrăzi la preţuri la care alţii dezvoltă programe cosmice.

O autostradă de 200 km în 25 de ani

Rezultatul acestei bătăi de joc se vede terifiant de sinistru în 2016. Regiunile istorice ale României sunt rupte între ele, căile de comunicaţii fiind un atentat la siguranţa contribuabilului şi o sfidare a realităţilor secolului 21. Practic, exceptând legătura Capitală – Litoral, România nu are absolut nici o interconexiune majoră. Iar ca să ajungi în Capitală din Vest sau Nord ai nevoie de o călătorie de o zi.

Viteza medie pe infrastrutură rutieră este în România de 65 km/h, iar pe infrastrutură feroviară de sub 50 km/h. Avem, cu indulgenţă spus, două (DOUĂ!!!) autostrăzi. Care însumează puţin peste 300 de km: Bucureşti-Constanţa şi Bucureşti –Piteşti. Doar prima construită Post 1989. Spunem cu indulgenţă, întrucât autostrada, în concepţia secolului 21 presupune pe lângă infrastructura rutieră şi un alt tip de infrastructură, cea de servicii: popasuri, benzinării, refugii. Şi, mai ales, un drum lin. Or, pe primii km ai A2 ai impresia că maşina şi se face ţăndări, iar pe A1 ai din 5 în 5 km semn de ATENŢIE GROPI! De parcă ai fi pe DJ Văscăuţii  din Deal – Ciumăfaia Gară.

Restul de drumuri ce pompos sunt denumite autostrăzi sunt de fapt nişte cioturi. A3 leagă metropola Gilău de Megalopolisul Câmpia Turzii. În curând va fi prelungită până în Metropola Nădăşelu. Autostradă va fi când va lega Cluj de Borş sau de Târgu Mureş. Şi când va avea pe parcursul său benzinării, popasuri şi refugii. Celelalte cioturi de A1 leagă Cunţa de Bunţa, Huţa de…Luluţa! 20 km aici, 25 acolo, 35 dincolo. În cel mai bun caz centuri ale unor oraşe. Discutăm de autostrăzi când ele vor lega Sibiul de Nădlac. Sau Braşov de Borş.

Codaşii Europei

Până atunci…..ne uităm la alţii. Sărim peste Europa Occidentală şi ale sale ţări cu mii şi mii de km de autostrăzi. Doar între 2001 şi 2011 Germania a dat în folosinţă aproape o mie (O MIE) kilo­metri de autos­tra­dă. Ne comparăm cu ce putem şi noi: Slovenia, Bulgaria, Croaţia, Albania. Ţări precum Ungaria sau Slovacia ne-au salutat din viteză pe autostradă. Numai că până şi Bulgaria sau Albania ne-a depăşit. De Croaţia sau Slovenia ce să mai spunem.  Bulgarii au 600 km de autostrăzi, Slovenia – 550, iar Albania 600. Croaţia are bijuterii de sute de km prin munţi, cu un total de 1300 km de autostrăzi.

Infrastructura jafului

Ei pot. Noi nu avem nici măcar un kilometru (UNUL) de drum expres. În 25 de ani am legat Bucureşti de Constanţa (200 km) ŞI ATÂT! În primul rând s-a pornit imediat după 1989 cu intenţia declarată de a ridica ziduri între provinciile cu discrepanţe de dezvoltare. Doar aşa se explică hăţişul legislativ anti infrastructură.

România este singura ţară din Europa în care nici măcar statul nu poate construi un drum fără să aibă zece mii de aprobări şi avize. Inclusiv de la Asociaţia Melcilor Zburători şi Fundaţia pentru protejarea Stejarului cu frunze mov -organizaţii cu 2 membri şi fără nici o activitate. Ca să nu mai vorbim de instituţiile statului care trebuie să îşi dea acordul şi îşi pasează de la una la alta responsabilitatea.

Apoi, vine exproprierea, o poveste fără sfârşit în care statul e luat peste picior de legi cretine. Făcute însă tot de Stat (prin Parlament sau Guvern!). Până la urmă, în România o construcţie de autostradă se transformă în cu totul altceva decât o lucrare de infrastructură. Într-un tun financiar imens în care vorbim de Studii de Fezabilitate făcute, exprirate, refăcute, expirate şi apoi reînnoite, cu exproprieri aiurea pentru persoane care au cumpărat terenul pe bani de nimic cu o lună înainte când ştiau pontul traseului (apropos, v-aţi întrebat vreodată de ce la Gilău, până să ajungi pe autostradă faci 5 minute pe bretele ce te învârt în cerc până ameţeşti?!?!).

Sau vorbim de lucrări neprevăzute, de majorări de preţ de parcă în România, tot timpul relieful şi condiţiile sunt de o planetă dintr-o galaxie îndepărtată, nu de Terra. Ori vorbim de bătaie de joc cu atenta supraveghere a statului, cum a fost cazul Bechtel. Ori vorbim de lucrări plătite cu zeci de milioane de euro, inaugurate cu nerăbdare înainte de alegeri, care însă se surpă la nici un an de la dare în folosinţă.

În lume vorbim de sute de milioane de euro…

Rezultalele vorbesc de la sine. În SUA şi Canada, preţul mediu al unei autostrăzi e de  2,3-2,6 milioane euro per km (două benzi pe sens PLUS lucrări de artă) sau de 4,1 milioane euro / km pentru patru benzi pe sens. În cazuri excepţionale preul, da, poate ajunge la peste 100 milioane per kilometru. Dar, se şi vede pe ce s-a cheltuit bugetul. În Suedia, da, un tronson de 6 km a costat 750 milioane euro (125 milioane euro / km). Dar, vorbim de un tunel de 4,7 km pe OPT BENZI!

În Franţa avem o autostradă de 48 km cu termen de finalizare 2018 şi un cost prevăzut de 1,3 miliarde de euro fără TVA (27 milioane de euro per km). DAR, vorbim de 11 viaducte şi 4 tuneluri cu lungimi de peste 1 km! Germania a încheiat decada 2001-2011 cu un plus de 956 km la un preţ total de 9,3 miliarde de euro, adică sub 10 milioane euro pe kilometru. Iar planul pe următoarea decadă presupune construirea a încă 1.900 de kilometri de autostradă, cu un buget de 15 miliarde euro, adică un cost mediu de 7,9 milioane de euro pe kilometru ! iar cel mai elocvent exemplu mi se pare cel al ultimei secţiuni din Autostrada A2, Zagreb – Macelj, tronsonul Krapina – Macelj. A2 din Croaţia are 60 de km şi înseamnă un deosebit aport pe linie economică şi turistiocă pentru zona de Nord.
Ultima secţiune, Krapina – Macelj, 19 km a avut un cost de 15 milioane euro per km. Rar relieful este unul uşor muntos, cu dealuri înalte, împădurite, similar cu cel al coridorului IV Pan European, Sibiu-Nădlac, dacă nu chiar cu porţiuni din Valea Oltului. Şi tot în Croaţia pe autostrada Bosiljevo-Split (314 km) s-au plătit 7,1 milioane de euro / kilometru, în zonă muntoasă.

…La noi, miliarde de euro

La noi încă curge cu bani. Sute de milioane de euro, realizări de câţiva kilometri. Autosrada de centură a Bucureştiului, 100 de km, era proiectată la un moment dat la un cost de 17 milioane de euro/km. poate avem munţi şi dealuri, viaducte şi tuneluri pe lângă Bucureşti. Bechtel a finalizat 52 de km din cei 415 km, la preţul de 1,4 miliarde euro, din totalul contractului de 2,2 miliarde euro! Gilău – Câmpia Turzii e o autostradă de 27 milioane euro / km !!!

Lucrările de la marele tronson Gilău – Nădăşelu, o amărâtă bucăţică de autostradă de 8,7 km, un petic de drum aproape mai lat, decât mai lung, dar petic cu preţ de mătase chinezească costă peste 250 milioane euro ADICĂ 7,5 MILIOANE EURO  / KM. Comarnic – Braşov este estimată la 11 miliarde euro, adică 100 milioane euro/km.

Piteşti-Sibiu e estimată la peste 2 miliarde euro, adică aproape 30 milioane euro / km. Pe Bucureşti-Ploieşti, s-au plătit 7,2 milioane de euro per km (fără noduri rutiere sau intersecţii denivelate), iar pe secţiunea Cernavodă – Medgidia 5,3 milioane de euro. A10, Sebeş-Turda, 70 km, au un cost de 1,55 miliarde euro, adică 22,2 milioane euro / km!

Acum aruncaţi o privire la sumele din paragraful anterior. Alţii, cu aceşti bani, făceau autostradă la Lună şi înapoi sau cel puţin legau cei doi poli ai Planetei!

Să ne jucăm cu creioanele colorate şi cu Studiile răsfăcute

Dincolo de aceste sume halucinante, absolut nesimţite comparativc cu cele de la nivel european, România mai suferă de o meteahnă. Fiecare Guvern, fiecare ministru a venit cu ideile sale. Influenţat sau nu de Băieţii Deştepţi ai Infrastructurii (mulţi dintre ei acum după gratii!). fiecare ministru al Trasnporturilor şi-a luat culorile colorate şi s-aa pucat de trasat autostrăzi pe hartă. Şi apoi a dat comandă la Studiile de Fezabilitate şi Studiile Tehnice.

S-au plătit bani grei! Apoi a venit următorul ministru. Care a şters cu radiera tot ce era pe hartă şi a trasat linii colorate noi. Şi apoi a dat comandă la noi Studii de Fezabilitate şi noi Studii Tehnice. S-au plătit alţi bani grei! A venit apoi un alt ministru. Care şi-a adus aminte de proiectele anterioare. Şi a redesenat traseele.

Doar ca Studiile erau deja expirate. Aşa că a dat comdaă la Studii noi. Pe care s-au plătit bani grei. Numi că Studiile noi erau de fapt copy paste ale Studiilor vechi! Şi uite aşa am plătit zeci de milioane de euro pe hârţogării, bani ce au intrat în buzunarele Băieţilor Deştepţi ai Infrastructurii rutiere.

Dacă până acum DNA a avut grijă mai ales de executanţii fizici ai autostrăzilor, poate a venit timpul aă arunce un ochi şţi în curtea conţopiştilor de Autostrăzi, miniştri, secretari de stat şi proiectanţi.

CM

Incendiu la Constanţa. O maşină a luat foc în parcare

Adaugati comentarii