Artiştii există şi din acest motiv, să ne ajute să înţelegem mai bine lumea

Ediţia cu numărul 57 a prestigioasei manifestări artistice de la Viena propune 120 de artişti reuniţi în 86 de pavilioane naţionale. Li se alătură numeroasele expoziţii şi proiecte colaterale principalului eveniment, care împânzesc Veneţia cu această ocazie, punând stăpânire pe fiecare galerie, biserică deconsacrată ori spaţiu în aer liber în oraşul canalelor.

Coagulate sub deviza Viva Arte Viva, lucrările declamă în forme, culoare şi gesturi, pasiunea pentru artă şi condiţia artiştilor. Momentele de reflecţie vin să înlăture, pentru moment, declaraţiile politice ale artei contemporane, iar discursul plastic preia controlul asupra mesajului general, punând sub lumina atenţiei şi a scenei umanitatea, sub diversele ei forme.

Cu prilejul vernisajului de la Noua Galerie a Institutului Român de Cultură şi Cercetare Umanistică de la Veneţia, l-am întâlnit pe Călin Stegerean, directorul Muzeului Naţional de Artă al României.

 Rep.: Bienala de la Veneţia este precum pelerinajul la Roma şi la Ierusalim pentru creştini, călătoria la Zidul Plângerii pentru evrei şi la Mecca pentru musulmani. Cum vi se pare ediţia 2017? A câta oară la Veneţia, domnule Călin Stegerean?

Călin Stegerean: Nu mai ştiu a câta oară, dar n-am apucat să văd toate pavilioanele. Am văzut Pavilionul central, Pavilionul României şi cele din proximitate.

Pare o ediţie previzibilă, având în vedere cursul pe care îl iau lucrurile la nivelul expoziţiilor de artă contemporană,  ceea ce prezintă galeriile, ceea ce s-a întâmplat la ArtBasel anul trecut…

În schimb, o surpriză formidabilă este pavilionul românesc, care are mai multe atuuri. În primul rând prezintă o artistă aflată la o vârstă pe care mulţi artişti nu o ating şi care are o operă extrem de unitară din punct de vedere artistic. În expoziţie sunt lucrări din mai multe perioade, dar pe care le leagă un fir comun. Sunt lucrări care vorbesc despre condiţia artistului, condiţia femeii-artist, intimitatea atelierului şi o anumită bucurie de a descoperi lumea ca artist.

Rep.: Femeia-artist este prezentată destul de rar lumii?

Călin Stegerean : Nu este chiar dar, dar condiţia femeii-artist depinde, nu poate fi generalizată. Sunt culturi ale lumii în care femeia are o condiţie cunoscută, mai ales dacă ne gândim la lumea islamică şi la restricţiile ei. Este vorba, mai mult, de sensibilitatea feminină şi felul în care se raportează ea la lume, felul în care reacţionează, felul în care găseşte soluţii. O face altfel decât un bărbat, cu siguranţă.

Artiştii şcolii clujene

Rep.: Şcoala clujeană vi se pare pregătită să reprezinte România la un asemenea nivel? Este ea pregătită să coaguleze acele forţe artistice necesare unui astfel de demers?

Călin Stegerean : Şcoala clujeană este destul de diversă. Nu cred că putem vorbi despre şcoala clujeană, acolo sunt mai multe personalităţi, fiecare cu un anumit fel de a lucra, mulţi nu mai locuiesc la Cluj. Nu ştiu dacă neapărat şcoala clujeană, dar ceea ce se întâmplă la Cluj va produce, fără îndoială efecte în arta universală.

Geta Brătescu e un exemplu ce demonstrează chestia asta. Nu trebuie să îţi propui să fii artist La nivel mondial. Dacă ai acea doză de autenticitate, la nivelul lucrurilor care contează, la un moment dat se va vedea. Nu cred că există o reţetă a artistului internaţional şi Geta Brătescu e cel mai bun exemplu. Cel care lucrează constant, pentru care atelierul e propria existentă, reuşeşte, până la urmă, să stârnească interesul la un nivel mai larg.

Rep.:Încotro vi se pare că merge acum şcoala clujeană de artă?

Călin Stegerean : Cred că, indiferent de ce se întâmplă la nivel mondial, artiştii au nevoie de mai multă reflecţie, e nevoie de un demers constant şi foarte profund de a avea o viziune asupra lumii, un aport personal artistic. Cam asta pot să spun, adică e nevoie de exact doza aceea de creativitate ca să fii altceva decât restul plutonului.

Rep.: Dintre standurile pe care aţi apucat să le vedeţi, aţi remarcat în mod special ceva?

Călin Stegerean: Da, pe cel al Austriei, pentru că relaţionează cu un domeniu sesizat prima dată de arta pop, însă arta pop a rămas la un anumit nivel, la coaja lucrurilor. Artiştii acestei mişcări sesizau tehnologia, tot ceea ce ţine de o componenetă economică şi socială ce ţine de secolul XX, adică publicitatea, ambalajul, cultura populară. Această expoziţie pune cultura populară şi obiectul de consum în relaţie cu fiinţa umană, într-o relaţie activă, asta mi-a plăcut. E o manieră artistică ce provoacă reflecţie şi o anumită raportare la contemporaneitate. Este o potenţare a lucrurilor pe care trebuie să le aflăm. Artiştii există şi din acest motiv, să ne ajute să înţelegem mai bine lumea.

Incendiu la Constanţa. O maşină a luat foc în parcare

Adaugati comentarii