Din cele trecute vremi – o radiografie a Clujului anilor ’30 văzut de Corneliu Coposu(partea I)

După instaurarea regimului comunist, Corneliu Coposu a fost marginalizat și trecut la index, la fel ca întreaga elită interbelică, astfel că am considerat că avem datoria morală de a-l reabilita sub aspect intelectual şi să redăm opiniei publice adevărata pregătire profesională a marelui nostru înaintaş sălăjean.

În urma studierii operei scrise a lui Corneliu Coposu (publicistică, în volume și cea existentă la arhivele C.N.S.A.S.,) credem că putem împărți activitatea lui pe acest tărâm în 6 perioade distincte: 1) perioada 1935-1938 – jurnalist la ziarul „România Nouă” din Cluj; 2) perioada 1940-1944, în care îi apare, la Zalău, volumul „Ungaria ne cere pământul” și îl găsim, apoi, ca primredactor la ziarul „Ardealul”; 3) perioada 1944-1947 – jurnalist la ziarul „Dreptatea”, oficiosul P.N.Ț. și membru în Consiliul de administrație; 4) perioada 1947-1964 – perioada pușcăriilor, în care nu a văzut creion și hârtie, dar a compus mental sute de poezii, a rezolvat probleme de matematică, legislație, etc, pentru a-și menține intelectul în activitate; 5) perioada 1964-1989, în care un loc predominant îl ocupă preocupările istorice; 6) perioada 1990-1995, în care predomină articole politice, doctrinare și unele scrieri istorice.

Am considerat că perioada clujeană, cea de redactor la ziarul „România Nouă”, cuprinsă între anii 1935-1938, este o perioadă distinctă din cariera jurnalistică a lui Corneliu Coposu. Este perioada de debut, dar și cea mai prolifică. Între 17 octombrie 1935 și 19 aprilie 1938 a reușit să publice în coloanele ziarului clujean aproximativ 200 de articole, fără a deveni un jurnalist de duzină.

Interesant este cum a ajuns să profeseze ca jurnalist, deoarece în anul 1934 ieșea de pe băncile Facultății de Drept din Cluj și, în mod normal, ar fi trebuit să urmeze o carieră în acest domeniu. Dar, după cum ne mărturisesc distinsele lui surori, a primit o ofertă de la Zaharia Boilă, directorul ziarului „România Nouă” din Cluj, de a se angaja la acest ziar, care era organul de presă al grupării maniste din cadrul P.N.Ț. De altfel, Zaharia Boilă era căsătorit cu nepoata lui Iuliu Maniu.

Așadar, Corneliu Coposu își începe cariera profesională ca jurnalist. Debutează în coloanele ziarului amintit cu articolul „Știri din Sălaj”, în numărul din 17 octombrie 1935. Până la sfârșitul anului 1935 a publicat 14 articole. Problematica subiectelor abordate se diversifică. Un an deosebit din punct de vedere al activității sale ca jurnalist îl constituie anul 1936, când publică 114 articole, în ziarul amintit. În anul 1937 a publicat 52 de articole, iar în anul 1938 doar 14. Scăderea numărului de articole în anul 1937 se explică prin faptul că din acel an devine secretarul lui Iuliu Maniu, iar în 1938, odată cu instaurarea regimului autoritar al regelui Carol al II-lea, ziarul este interzis.

Tematica articolelor publicate în această perioadă (1935-1938) cuprinde probleme de natură politică, în care face un aspru rechizitoriu al guvernării liberale, probleme sociale, economice, situația internațională, dar şi probleme culturale sau sportive. Le-am împărțit pe următoarele subcapitole: 1) „Din cele trecute vremi”; 2) „Cenzura, eterna poveste”; 3) „Vorbește Maniu”; 4) „Spiritul Blajului”; 5) „Sălajul grăiește țării”; 6) Cultură-artă- religie; 7) Socio–economice și politice; 8) „Clișee clujene”; 9) Portrete; 10) Externe; 11) „De Sâmbătă”.

Clujului, orașul formării profesionale și de adopție (în perioada 1930-1940) îi sunt dedicate foarte multe articole. Ele surprind realitatea momentului, probleme socio-economice, cultural-artistice, universitare, etc. Amintim aici doar câteva titluri: „Expoziția pictorului Capidan”; „Reuniunea Sfânta Maria din Cluj”; „Epilogul incidentelor de la Universitatea din Cluj”; „Situația alarmantă de la Universitatea din Cluj”; „O perlă a științei medicale românești: spitalul de ortopedie Regina Maria din Cluj al doctorului Rădulescu (Opera și omul)”; „Tâlhăriile companiei Rusu-Bondor sau un sistem de îmbogățire” etc.

Corneliu Coposu surprinde actualitatea clujeană, pe care o regăsim la rubrica „Clișee clujene”. În cadrul fiecărui articol, autorul descrie secvențe sau clișee din actualitatea clujeană, reflectate cu mare măestrie stilistică.

Jurnalism clujean 

În primul articol de acest gen, el ne aduce în atenție 3 secvențe diferite ale vieții cotidiene. Prima secvență descrie lumea pestriță și marfa second-hand care se vindea la hala de vechituri. Subiectul celei de a doua secvențe îl constituie ridicarea unei mașini a cărei proprietar nu plătise impozitul. Incidentul produce un scandal imens în Piața Cuza-Vodă, în care sunt implicați proprietarul și apropiații lui, pe de o parte, și reprezentanții statului. Autorul concluzionează că legea trebuia respectată, iar instituțiile statului trebuiau să-și intre în drepturi.

Cea de a treia secvență a articolului surprinde un fenomen social dureros. În curte Primăriei din Cluj, în locul în care fusese cândva cinematograf se petrecea „un spectacol rar și interesant”. Este vorba de angajarea „la stăpân” a tinerilor veniți de la sate în căutarea unui loc de muncă. Corneliu Coposu descrie negocierile dure care se duceau între angajatori și „concurenți”, un adevărat târg modern de sclavi. Cei care nu aveau șansa de a se angaja se întorceau „cu boarfele subsuoară” și cu „pas tărăgănat spre vetrele lor, în așteptarea celui mai apropiat soroc al târgului”.

Într-un alt articol surprinde două secvențe care au subiect total diferit. În prima secvență se referă la eforturile depuse de polițiști pentru a dresa câinii. Antrenamentele se desfășurau în spatele Teatrului Național, la cazarma Sfântu Gheorghe. Autorul surpinde adevăratul spectacol de care se bucura asistența. Cea de a doua secvență, intitulată „Pasagerii de la New-York” se referă la clienții care intrau într-un local și comandând doar apă și presa zilei, stăteau ore întregi pentru a o citi pe gratis. Un prieten al autorului i-a botezat cu termenul de „pasageri”.

Un articol substanțial este dedicat Spitalului de Ortopedie și Chirurgie Infantilă „Regina Maria” din Cluj, condus de doctorul Alexandru Rădulescu. Corneliu Coposu vizitează spitalul și rămâne impresionat de cele văzute. Face cunoștință, în primul rând, cu vastitatea acestei ramuri medicale. El știa, până atunci, că „la spitalul ortopedic se taie și se îndreaptă doar picioare”. Face cunoștință cu chirurgia reparatorie a aparatului locomotor.

Toate aceste realizări, subliniază autorul, se datorau doctorului Alexandru Rădulescu, directorul spitalului încă de la înființarea sa, din anul 1920, când purta denumirea de „Spitalul de invalizi”, având în vedere adevăratele tragedii umane produse de prima mare conflagrație mondială. Jurnalistul constată că cele 101 încăperi erau dotate „cu cele mai moderne instalații și aparate științifice apusene”. Îi atrage atenția sala de proteze, care erau confecționate de atelierele spitalului, alături de corsete sau ghete ortopedice. Medicii aveau la dispoziție și o bibliotecă cu numeroase volume din domeniul științei medicale. De asemenea, personalul edita și o revistă științifică de specialitate, intitulată „Revista de Ortopedie și Chirurgie Infantilă, coordonată de doctorul Rădulescu.

Corneliu Coposu a practicat sportul de performanță în special box și haltere. Era normal că odată ajuns în cele două săli ale spitalului în care găsește aparate de recuperare musculară de nivel occidental să rămână profund impresionat. Consideră că cele două săli semănau și puteau fi folosite chiar de către gimnaștii și sportivii de performanță.

După o vizită de câteva ore în celebrul spital din Cluj rămâne profund impresionat de realizările echipei medicale conduse de renumitul doctor Rădulescu și se simte dator de a informa și opinia publică clujeană asupra acestor realizări deosebite, care dovedeau, încă odată, că omul sfințește locul.

În articolul „O excrocherie senzațională în centrul Clujului”, Corneliu Coposu se întreabă retoric cum se putea deveni milionar? Ajunge la concluzia că din bani cinstiți era foarte greu, dacă nu imposibil. Dar, redă cazul unor excroci din Cluj, care reușiseră să ajungă milionari în foarte scurt timp. Ei intermediau locuri de muncă, cumpărând creanțele unor societăți comerciale care dăduseră faliment. Așadar, locurile de muncă erau fictive. În schimbul angajării cereau garanții în sume substanțiale de bani. Sumele adunate de excroci de la oamenii amărâți și șomeri s-au ridicat repede la aproape un milion de lei. A intrat însă pe fir Parchetul și i-a arestat pe cei doi excroci: Iuliu Rusu și Alexandru Bodor. Odată arestați, numărul plângerilor s-a ridicat la peste 100. Cei înșelați se căiau amarnic că au fost așa de creduli. Foarte mulți dintre ei au ajuns muritori de foame.

Corneliu Coposu aduce în fața opiniei publice clujene o altă problemă importantă, care leza interesele comercianților, dar și pe cele ale consumatorilor. Este vorba de o taxă „ad-valorem”, înființată de municipalitatea clujeană cu scopul de a echilibra bugetul local. Taxa era prezăzută în special pentru cei care nu puteau dovedi cu acte marfa cumpărată. Dar, datorită birocrației se ivea o mare problemă, deoarece actele de proveniență a mărfii trebuiau prezentate la ridicarea coletelor din locul unde soseau, iar factura venea poștal și întârzia câteva zile. Și lanțul slăbiciunilor continua cu taxa de depozitare până la sosirea actelor, negăsirea la locul de muncă a celor însărcinați cu strângerea taxei „adv-valorem”, etc. Aceste nereguli sunt observate de către jurnalist, care le aduce la cunoștință opiniei publice, dar vine și cu soluții concrete pentru remedierea situației.

Un eveniment deosebit pentru urbea de sub Feleac l-a constituit Congresul festiv al sindicatului muncitorilor tipografi, care sărbătoreau 75 de ani de existență. Astfel, timp de 2 zile aproape 1.000 de tipografi veniți din toate orașele țării, „cu steaguri și orchestre” au sărbătorit deosebitul eveniment. Corneliu Coposu este alături de colegii tipografi și redă, pe larg, evenimentele. „Breslașii artelor grafice” erau considerați de autor ca „cea mai selectă categorie muncitoare”. Erau „elita proletariatului”. În cele două zile au fost organizate numeroase producții muzicale, întrecere de coruri și alte acțiuni culturale care au „depășit așteptările tuturor”.

Fenomenul sclaviei moderne, a celor care se angajau ca servitori sau slugi cum se mai spunea în epocă, este surprins magistral de către tânărul jurnalist Corneliu Coposu, care observă acest fenomen şi în Cluj. Astfel, în curte Primăriei din Cluj, în locul în care fusese cândva cinematograf se petrecea „un spectacol rar și interesant”. Este vorba de angajarea „la stăpân” a tinerilor veniți de la sate în căutarea unui loc de muncă. Corneliu Coposu descrie negocierile dure care se duceau între angajatori și „concurenți”, un adevărat târg modern de sclavi. Cei care nu aveau șansa de a se angaja se întorceau „cu boarfele subsuoară” și cu „pas tărăgănat spre vetrele lor, în așteptarea celui mai apropiat soroc al târgului”.

Cei întorşi în satele natale aduceau cu ei şi multe boli sociale, având în vedere un anumit libertinaj existent în mediul urban, faţă de o anumită morală creştină în care fuseseră crescuţi.

Subcapitolul pe care l-am intitulat „Cultură-artă-religie” l-am prefațat cu câteva cuvinte emoționante pe care Corneliu Coposu le scria cu ocazia Zilei Mamei, în care aduce un omagiu maternității.

„Pe marginea unei sărbătoriri” este un articol în care aflăm despre sărbătorirea profesorului universitar Romul Boilă, care a fost desemnat de către studenți ca președinte de onoare. Un moment simplu și emoționant. Autorul amintește că Romul Boilă a fost „martirul tentativelor ce ținteau compromiterea” lui Iuliu Maniu, în cadrul scandalului politic denumit în epocă „Afacerea Skoda”. În acest context, „scârbit de mocirlă, pentru a putea potoli furia câinilor ce excitați de ciolane îl lătrau îndârjiți – prea nobil pentru a lovi cu pietre”, Romul Boilă a ales să se retragă „modest” la catedră, „purtând în melancolia ce i-a brăzdat cu cute de amărăciune fața, cea mai grozavă desiluzie”. Dar el era apreciat la justa lui valoare de studenți, iar numirea ca președinte de onoare al studenților a provocat „lacrimi de supremă mângăere din ochii sărbătoritului”.

O plăcută surpriză pe tărâm cultural a constituit-o pentru publicul clujean vernisajul unei expoziții de pictură a profesorului Pericle Capidan, pe care Corneliu Coposu îl consideră un „maestru consacrat al pânzelor”. El remarcă „arta călduroasă și liniștită, liniile perfecte, simetria impecabilă”, care „mulțumește ochii cei mai rafinați”.

 

Incendiu la Constanţa. O maşină a luat foc în parcare

Adaugati comentarii