Într-o mansardă amărâtă din Cluj, medicii fac transplanturi de rinichi și salvează vieți. În același timp, orașul se laudă cu metrou și alte proiecte futuriste de miliarde de euro.

Institutul Clinic de Urologie și Transplant Renal din Cluj funcționează astăzi într-o mansardă de aproximativ 3.000 de metri pătrați, cu un singur lift de evacuare, într-un spațiu total inadecvat pentru activitatea medicală care se desfășoară aici.

Cu toate acestea, la institut se realizează aproximativ 100 de transplanturi renale pe an și peste 4.000 de intervenții urologice. În același timp, sunt tratați peste 1.000 de pacienți oncologici cu afecțiuni urologice, iar medicii colaborează inclusiv cu pediatria pentru intervenții urologice la copii.

În institut lucrează 12 urologi specializați în cazuri complexe, care își desfășoară activitatea în condiții improprii, fără aer condiționat. De multe ori, transplanturile renale se fac în afara programului de lucru, iar personalul medical lucrează suplimentar fără a fi remunerat.

În mod paradoxal, autoritățile publice locale nu reușesc să găsească un spațiu adecvat de 8.000 de metri pătrați, necesar pentru desfășurarea activității în condiții de siguranță.

Primăria Cluj-Napoca, Consiliul Județean Cluj și Universitatea de Medicină și Farmacie nu s-au implicat real în găsirea unei soluții pentru relocarea institutului, în condițiile în care se cheltuiesc zeci de milioane de euro pe studii de fezabilitate și proiecte care nu sunt implementate.

UMF Cluj ar trebui să se implice în găsirea unei soluții, având în vedere că în institut lucrează cadre universitare care pregătesc studenți și viitori medici urologi.

Costurile de construcție pentru o clădire medicală de acest tip sunt estimate la maximum 1.000 de euro pe metru pătrat, iar Consiliul Județean deține un teren în centrul Clujului pe care, de opt ani, nu s-a construit nimic. Pe acel teren cresc doar brusturi.

Se pune astfel întrebarea: există oare alte interese?

Institutul este rentabil pentru oraș, deoarece atrage pacienți din toată țara. Odată cu ei vin și aparținători care consumă servicii în Cluj-Napoca, contribuind indirect la economia locală.

În schimb, se vorbește despre Centrul de Transplant Integrat, un proiect existent doar în randări 3D, fără finanțare reală. Un proiect futurist care nu răspunde nevoilor actuale ale pacienților.

În România se fac anual maximum 10 transplanturi de inimă, aproximativ un transplant pulmonar pe an, iar transplanturile de ficat se realizează la IRGH Cluj, unde activitatea funcționează deja bine.

Întrebarea este simplă: de ce nu se construiește un institut modern de urologie adaptat nevoilor reale ale pacienților, în locul unui proiect multiorgan, greu de realizat?

Nevoile sunt în continuă creștere. Timpul de așteptare pentru intervenții la Institutul de Urologie și Transplant Renal a depășit deja o lună și jumătate, iar o parte dintre pacienți sunt nevoiți să se îndrepte către sistemul privat.

Din cauza lipsei de spațiu, institutul nu se poate dezvolta. Nu există suficiente săli de operație, iar spațiile de radiologie sunt insuficiente pentru dotarea cu aparatură modernă de diagnostic și tratament.

Institutul ar avea nevoie și de un compartiment oncologic dedicat, pentru tratamente onco-urologice complete, de la diagnostic până la tratamentul final. În prezent, pacienții sunt operați aici și apoi trimiși în alte spitale pentru continuarea tratamentului.

Ambulatoriul institutului este mic și complet depășit de nevoile actuale, iar pacienții ajung să aștepte și peste o lună pentru o simplă programare.

Numărul redus de paturi nu permite suplimentarea personalului, astfel încât institutul să poată funcționa 24 de ore din 24, deși nevoia există.

Mai mult, institutul este presat de Direcția de Sănătate Publică să preia toate urgențele urologice din Cluj, însă spațiile actuale nu permit separarea corectă a pacienților septici de cei aseptici. În anumite situații limită, medicii sunt puși în poziția de a încălca protocoale medicale pentru a salva vieți.

Este greu de înțeles cum, într-un oraș în care se construiesc clădiri de zeci de milioane de euro, nu se poate găsi finanțare pentru un institut care ar avea nevoie de aproximativ 8 milioane de euro pentru o clădire nouă.

Oamenii care conduc Clujul gestionează proiecte și afaceri de sute de milioane de euro. Dar pentru un institut medical de importanță națională nu găsesc nicio soluție. Sau poate că, în realitate, se dorește îngroparea lui!