Uniformizarea regulilor aplicabile în privinţa dobânzii datorate de stat, în cazul anulării unor obligaţii fiscale

În cazul în care vorbim de obligații fiscale achitate de către contribuabili (persoane fizice sau juridice) în baza actelor administrativ-fiscale emise în sarcina acestora, dar ulterior anulate, regula este aceeași, indiferent de data la care a fost emis actul anulat sau data la care a fost formulată cererea de plată a dobânzii: statul datorează contribuabilului dobândă fiscală, calculată de la data la care a fost achitată obligația fiscală nelegală și până la data restituirii efective a sumei achitate (sau, după caz, până la data compensării creanței aparținând contribuabilului ca urmare a anularii actului administrativ, cu alte creanțe fiscale).

Exemplificativ, este vorba despre cazul în care contribuabilul achită o obligație fiscală, deși o consideră nelegală, sau, după caz, este executat silit, dar, totodată, contestă actul administrativ-fiscal prin care i-a fost stabilită această obligație de plată. În măsura în care actul administrativ-fiscal este anulat, fie de către organul fiscal de soluționare a contestației, fie de către instanța de contencios-administrativ, este firesc ca acest contribuabil să aibă dreptul atât la restituirea sumei achitate pentru stingerea obligației de plată, cât și la dobânda fiscală aferentă sumei percepute în mod nelegal.

Nu vorbim despre o soluție inovativă sau despre o noutate legislativă menită să recunoască anumite drepturi în favoarea contribuabililor. Din contră, este vorba despre o clarificare necesară a modalității în care trebuie aplicate anumite prevederi de procedură fiscală, în privința despăgubirilor cuvenite contribuabilului pentru perioada în care nu a putut beneficia de suma achitată. Acest drept al contribuabilului a generat însă numeroase discuții și consecutiv o practică neunitară la nivelul organelor fiscale și totodată al instanțelor de judecată, cu privire la perioada pentru care se calculează aceste dobânzi datorate de către stat.

La o analiză sumară a prevederilor vechiului Cod de procedură fiscală, forma în vigoare la data de 31 decembrie 2015, respectiv ale actualului Cod de procedura fiscala, nu ar putea fi dedusă nicio modificare în ceea ce privește această perioadă. Astfel, atât art. 124 alin. (1) ind. 1 din vechiul Cod de procedură fiscală, cât și articolul corespondent din actualul cod prevăd că în ipoteza anulării unui act administrativ fiscal prin care au fost stabilite obligaţii de plată, stinse anterior anulării, contribuabilul este îndreptăţit la dobândă începând cu ziua în care a operat stingerea creanţei fiscale şi până în ziua restituirii sau compensării creanţei contribuabilului rezultate în urma anulării actului.

Trebuie menționat însă că art. 124 alin. (1) ind. 1 din vechiul Cod de procedură fiscală a fost introdus prin OUG nr. 8/2014, fiind aplicabil doar în acele cazuri în care actul administrativ fiscal anulat a fost emis după data de 28 februarie 2014. Această completare a fost una binevenită și necesară pentru determinarea corectă a perioadei pentru care i se cuveneau dobânzi contribuabilului. Totuși, situația a rămas, în mod semnificativ și inechitabil, diferită pentru acele obligații de plată achitate în baza unor acte emise anterior datei de 28 februarie 2014.
Astfel, pentru obligațiile de plată îndeplinite în baza unor acte administrative emise anterior datei de 28 februarie 2014, organele fiscale susțin aplicabilitatea art. 124 alin. (1) din vechiul Cod de procedură fiscală.

Potrivit acestui articol, dobânda s-ar cuveni pentru o perioada mult mai redusă, respectiv doar de la data expirării unui termen de 45 de zile, calculat de la momentul depunerii cererii de restituire a sumei achitate. Or, în mod evident această prevedere ignoră rațiunea pentru care i se cuvin contribuabilului dobânzi, în ipoteza plății unei sume în baza unui act administrativ ulterior anulat, respectiv acordarea despăgubirilor cuvenite pentru perioada în care contribuabilul nu a putut beneficia de suma achitată pentru stingerea obligației fiscale nelegale.

De pildă, contribuabilul achită în luna noiembrie 2012 o obligație nelegală în baza unei decizii de impunere emise si comunicate în cursul acelei luni; obține anularea irevocabilă a acestei decizii în luna septembrie 2014, iar în data de 1 octombrie 2014 depune cerere de restituire a sumei. Potrivit art. 124 alin. (1) amintit anterior, i s-ar cuveni dobânzi pentru suma achitată în luna noiembrie 2012 doar de la data expirării termenului de 45 de zile, calculat din 1 octombrie 2014.
Clarificarea acestei situații în privința perioadei pentru care contribuabilul are dreptul la dobânzi a fost tranșată relativ recent, în favoarea contribuabilului, fiind înlăturată orice diferență nefirească determinată de data emiterii actului administrativ anulat.

Astfel, prin Decizia nr. 694 din 20 octombrie 2015, Curtea Constituţională a stabilit că sunt neconstituţionale dispoziţiile art. 124 alin. (1) raportate la cele ale art. 70 din Codul de procedură fiscală. În esență, s-a reținut că prin aplicarea acestor prevederi legale se ajunge la situaţia în care contribuabilul suferă o pagubă, în timp ce statul ajunge să se îmbogăţească fără justă cauză prin folosirea sumelor de bani percepute fără îndeplinirea condiţiilor legale.

Această decizie a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 948 din 22 decembrie 2015, fiind astfel obligatorie și relevantă în privința actelor administrative emise anterior datei de 28 februarie 2014.
De remarcat că tot în cursul anului 2015 a fost clarificată problematica dobânzilor cuvenite contribuabililor în cazul particular al sumelor achitate cu titlu de taxă de primă înmatriculare, taxă pe poluare şi taxă pentru emisii poluante. În acest sens, prin Decizia nr. 14 din 22 iunie 2015, Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit că pentru sumele achitate cu titlu de taxă de primă înmatriculare, taxă pe poluare şi taxă pentru emisii poluante, contribuabilii sunt îndreptățiți la dobânzi fiscale, calculate de la data plății acestor taxe și până la data restituirii efective.

Astfel cum am precizat încă de la început, prevederile legislative și hotărârile la care am făcut referire trebuie să faciliteze procedura în care contribuabilii pot obține dobânda fiscală cuvenită, fiind totodată menite să armonizeze prevederile legislative și aplicabilitatea lor cu jurisprudența obligatorie a Curții de Justiție a Uniunii Europene.

În acest context, situația trebuie să fie în prezent uniformă indiferent de data emiterii actului administrativ anulat și/sau data formulării cererii de plată. În mod evident, trebuie urmată procedura aplicabilă în acest sens, întrucât dobânda se acordă doar la cererea contribuabilului.

Gabriela Bucătariu – avocat în Baroul Cluj, asociat coordonator în cadrul SCA ”Lăpușan, Moscovits, Șteopan & Asociații”

Incendiu la Constanţa. O maşină a luat foc în parcare

Adaugati comentarii