Sforarul pesedist Vasilică Dâncu, cel care se pretinde mare intelectual, despre care se spune că ar avea o influență puternică prin servicii – dar mai mult pe lângă ele decât în interiorul lor – pregătește organizația amărâtă de la Cluj pentru niște alegeri interne simulate, pentru că, oricum, nu se schimbă nimic.
Vă dați seama cât de mult intelect are dacă ține pe lângă el personaje precum Răzvan Ciortea, cel cu papucii cu șerpi în relief și BMW-ul de rege, Avram Gal, cel cu micii de aur, „topul de pe lume”, individul care, din toate promisiunile cu care vine, abia rezolvă 1% și care a trecut prin aproape toate partidele, în afară de UDMR, sau Săndel Cordoș, ajuns mare profesor și decan. Plină este țara asta de gradați și profesori care, în realitate, sunt doar oi politice ascultătoare și slujitori devotați ai lui Dâncu și ai altor sforari.
Fiindcă alegerile interne sunt doar de ochii lumii, la Dej Dâncu îl va lăsa tot pe „nemuritorul” Itu să conducă încă 175 de ani, împreună cu Malyarsciuc, sinecura lui Itu, plantat de acesta la Hotel Victoria din Cluj. Noua conducere PSD Dej va fi subordonată direct voievodului Costan Morar, ca să mai primească câte o pâine.
La Turda va fi lăsat pupilul lui Dâncu, cocalarul de la Savarina, Răzvan Ciortea, „valoarea” numărul unu a organizației patronate de intelectualul cu mustață, Dâncu.
La Câmpia-Turzii, bineînțeles, traseistul Avram Gal, cel care se visează primar de o sută de ani și care, chiar dacă ar candida singur, tot nu ar câștiga, dar, în schimb, face grătare cu foiță de aur.
La Cluj, posibil va fi lăsat ca mână dreaptă servitorul loial, fără nicio inițiativă, Sandu Cordoș, păpușa lui Dâncu.
Acestea sunt „valorile” promovate de acest frustrat care se pretinde mare intelectual și care lasă în urmă o moștenire grea. De aceea PSD-ul ajunge să fie condus de non-valori precum Grindeanu și alți indivizi fără principii.
Și, ca să-i dăm peste nas lui Dâncu, cel care se plângea mai demult că nu se schimbă nimic în societatea românească, îi reamintim că el nu a schimbat nimic nici la el însuși — nici măcar caracterul.
Destul de trist, profesore!