Privim cu întristare fotografiile înfăţăşând sicriul înfăşurat în tricolor al M.S. Regelui Mihai la Lausanne. Îl plângem acum, după ce l-am ignorat o viaţă întreagă. Nu ştiu ce e mai trist şi mai ruşinos, că l-am uitat atâta vreme sau că acum toţi îi deplâng trecerea, chiar dacă nimic din faptele unora de până acum nu le-ar dovedi sinceritatea manifestării? Dar am învăţat de la mama că dacă nu participi la un ceremonial funerar, poţi pune o lumânare aprinsă, o candelă arzând la fereastră. Asta voi face şi vă invit şi pe domniile voastre să faceţi la fel, căci acum, la final, putem să-l priveghem, cel puţin.

Regele Mihai în presa interbelică

Răsfoiesc un alt număr al colecţiei de reviste din perioada interbelică, iar Realitatea Ilustrată din iunie 1938 îl înfăţişează pe Majestatea Sa pe copertă în două ipostaze: una militară, în colţul din dreapta, jos şi una civilă.

„Suveranul şi Marele Voevod Mihai la Regimentul 2 Pioneri de Gardă

D Colonel Orezeanu înmânează marelui Voevod Mihai un dar: o sabie orientală.

Regimentul 2 Pioneri de Gardă şi-a sărbătorit sâmbătă, în prezenţa Suveranului şi a Marelui Voevod Mihai, patronul”.

Fotografia care ocupă o treime din copertă este dedicată inaugurării la Ateneul Român a frescei realizate de Costin Petrescu.

Marea Fresca a Neamului

„În prezenţa M.S. Regelui şi a Marelui Voevod Mihai s’a inaugurat săptămâna trecută marea frescă a neamului din sala de festivităţi a Ateneului Român.”

Cu toţii ştim povestea construirii Ateneului Român şi contribuţia prin subscripţie publică, mobilizată de sloganul „Daţi un leu pentru Ateneu”. Construirea Palatului Ateneului Român a durat între 1886 şi1888, iar inaugurarea a avut loc la 14 februarie 1888. Evenimentul a fost marcat de conferinţa susţinută de  Alexandru Odobescu în sala muzeului. Alocuţiunea inaugurală a fost rostită de Constantin Esarcu.

În 19 martie 1889  s-a deschis sala mare a Ateneului Român, dedicată conferinţelor. Pe peretele circular  rămăsese o suprafaţă liberă, în lungime de peste 75 metri pe scria „Loc rezervat pentru marea frescă ce va reprezenta fazele principale ale Istoriei Românilor”. După 49 de ani, fresca a fost inaugurată, iar evenimentul consemnat în presa vremii.

Cu prilejul inaugurării Ateneului, Al. Odobescu spunea despre viitoarea frescă: „Să reintrăm, cel puţin cu gândul, în sala cea mare, căreia pretindem a-i da o strălucire cu totul covârşitoare, mai ales prin subiectele reprezentate pe friza ei. Şi care ar putea fi acele subiecte? Cât despre mine, îmi închipuiesc, ca într-un vis, că vom vedea într’însele dezvoltându-se, în şir neîntrerupt, toată istoria patriei noastre, tratată în scene pitoresce, în vii şi atrăgătoare tabele, care se vor lega unele de altele, purtând însă fiecare culoarea specială a timpului său”.

Pictorul Ştefan Popescu intenţiona iniţial să acopere suprafaţa circulară cu picturi pe pânză în suprafaţă de 300 mp,  nu cu frescă, iar propunerile sale încă erau discutate în 1906.

Costin Petrescu execută fresca

Dar dorinţa cea mare a românilor, aceea de unire, i-a făcut să nu se grăbească. Vicepreşedintele Ateneului Gheorghe Adamescu motiva întârzierea demarării lucrărilor: „Aşteptaţi! Istoria noastră a avut multe răspântii;dar nu s-a ajuns la rotunjirea unei epoci;nu s-a văzut începutul, dezvoltarea şi încheierea în realizarea unei idei. Aşteptaţi! Neamul nostru aşteaptă ceva; ştie ce aşteaptă;momentul trebuie să vie. Va veni şi atunci se va găsi meşterul care s-o zugrăvească; el va cugeta, căci va avea să înfăţişeze”.

Şi a venit clipa cea mare a Unirii de la 1 Decembrie 1918. Astfel, executarea frescei dorite i se încredinţează pictorului Costin Petrescu, cel care pictase Catedrala Încoronării de la Alba Iulia.  Fiul al unui meşter căutat din generaţia şi care cunoştea tehnica  tehnica frescei pe tencuială proaspătă,  Costin Petrescu, membru al Ateneului a conceput şi realizat Marea Frescă. Primele schele au fost înălţate la 11 septembrie 1933, iar în 26 mai 1938, impresionanta frescă a fost inaugurată în prezenţa Regelui Carlo al II-lea şi a Marelui Voievod Mihai.

Gheorghe Adamescu , vicepreşedintele Ateneului spunea despre această frescă monumentală că este „o lecţie de istorie naţională, o lecţie de patriotism, din care tinerimea română, generaţie după generaţie, va vedea cum s-a născut neamul lor, prin câte a trecut, ce izbânzi a îndeplinit, ce suferinţe a suferit pentru a ajunge la întregirea lui şi a fi gata pentru o viaţă nouă plină de roade”. Cine îşi mai aminteşte azi de Costin Petrescu şi de cele două mari lucrări pe care le-a lăsat României?

Realitatea Ilustrată şi Casa Regală

Deşi în plină perioadă legionară,  Revista „Realitatea Ilustrată” publica fotografii cu aspecte de la evenimentele la care participa Casa Regală, dar articolele de interior erau diverse, de la politică internaţională la viaţa mondenă.

„Fotografiile noastre înfăţişează: Suveranul, Marele Voevod şi d. General Argeşanu trecând în revistă trupele cu noua uniformă a regimentului”.

M.S. Regele primeşte explicaţiile d-lui Colonel Orezeanu pe un pod complect construit la regiment”.

Un om cât istoria

Viaţa M.S. Regelui Mihai e împletită organic cu o parte însemnată a istoriei României şi până la pata ruşinoasă din trecutul nostru, reprezentat de abdicarea forţată, alungarea Majestăţii Sale din România şi îndelungul exil continuat cu şi după 1989, presa mondenă reflecta cu moderaţie aspecte legate de evenimentele la care participa Casa Regală.

Şezătoarea străjerească de la Pirotehnia Armatei

„La pirotehnia armatei a avut loc Sămbătă seara, în prezenţa marelui Voevod Mihai o şezătoare străjerească. Fotografiile noastre înfăţişează: Marele Voevod Mihai însoţit de d. Colonel Bianu, directorul pirotehniei”.

Primele transmisiuni televizate din România- demonstraţii în 1938

Alături de numeroase subiecte am găsit în acelaşi număr din „Realitatea Ilustrată” un al moment important al presei româneşti, primele transmisiuni televizate în România.

„În  cadrul „Lunei Bucureştilor”, în cursul lunei iunie, vor avea loc pentru prima dată la noi în ţară emisiuni de televiziune.

În multe oraşe din Statele Unite, la Londra şi la Paris, emisiunile de televiziune sunt lucru obicinuit. La fel cum ascultă oamenii la radio, ei recepţionează acasă spectacole dela teatre şi cinematografe. Aparatul de televiziune transmite imaginea prin unde electro-magnetice, la distanţe destul de mari şi asistăm la această minune, că putem vedea pe un ecran legat de un aparat de recepţie, lucruri care se petrec la câţiva kilometri: matchuri de foot-ball, curse de cai, reprezentaţii teatrale şi toate imaginile vieţii pot fi transmise prin eter, ca să fie văzute de acei cari nu vor să se deplaseze la faţa locului şi cari, stând comozi acasă, pot vedea şi auzi la fel cu spectatorii cari şi-au luat oboseala drumului.

Aparatele de emisie şi recepţie Philips, care se vor instala la „Luna Bucureştilor”, vor arăta, în mod practic, cum se petrece această minune”.

Un gând

Cei mai mulţi dintre noi nu putem participa în mod fizic la privegherea Regelui nostru, dar putem, fiecare în felul nostru, să o facem cu rugăciunea, cu gândul, cu scrisul, cu amintirile. Şi mai putem face ceva: dincolo de ruşinea de-a fi tăcut, de-a fi asistat pasivi la atitudinile mârşave faţă de Majestatea Sa, să-i păstrăm amintirea vie şi să fim mândri că i-am fost contemporani, că a fost şi va rămâne de-a pururi Regele nostru.