Alin Tișe vrea să bage județul Cluj într-un împrumut uriaș, iar spitalul pediatric monobloc devine pretextul perfect pentru cea mai mare îndatorare din istoria Consiliului Județean.

Tișe vorbește despre Spitalul Pediatric Monobloc ca despre o mare victorie pentru Cluj.
Dar în spatele discursurilor frumoase și al promisiunilor publice se ascunde o realitate pe care nimeni nu vrea să o spună clar: județul Cluj este împins spre o datorie uriașă.
Consiliul Județean a plătit deja peste 6 milioane de euro doar pe studii și proiectare. Pe hârtii, consultanță și documentații. La stat grafica e cea mai scumpă. La fel cum a plătit peste 3 milioane de euro pentru proiectarea centrului de transplant integrat, unde azi mâine ies brusturii și se scarpină aricii.

Acum, Tișe vorbește despre credit.
Dar întrebarea esențială rămâne fără răspuns:
Ce garanții va da Consiliul Județean la bancă?
Bugetul județului? Proprietățile publice? Viitorul financiar al Clujului?

Iar în România, marile proiecte publice nu se termină niciodată la prețul inițial.
Astăzi ni se spune că investiția este de câteva sute de milioane de euro.
Mâine costul va crește.
Poimâine va fi dublu. Poate ajunge la 1 miliard de euro, în România orice este posibil.
Exact cum s-a întâmplat cu drumurile, cu centurile, cu marile șantiere ale statului.
Diferența este că de data aceasta nota de plată va fi suportată de un întreg județ.
Spitalul pentru copii este necesar.
Dar îndatorarea pe generații nu este.
Problema nu este dacă trebuie construit un spital.
Problema este cum și cu ce preț. Analiza cost-beneficiu.
Pentru că, la final, nu politicienii vor plăti acest spital.
Ci clujenii.
Tișe pleacă, iar datoria rămâne.

Așa ca de final, ca să fie informată corect populația:
În loc de multlăudatul centru de transplant integrat, trebuia construit un nou institut de urologie si transplant renal, că de asta are nevoie Clujul si Transilvania, iar privitor la spitalul pediatric monobloc, parcă nu prea pușcă cifrele cu realitatea.