20130322_131100

Studenții vin la facultăţi cu baza unei educaţii deja asumate de ei înşişi. Însă, au nevoie de o modelare şi şlefuire a acesteia pentru a deveni purtători de cuvânt, de opinii pentru societate şi chiar pentru România. Ce trebuie menţionat este  că acest lucru îl pot construi cu forţele proprii, pentru ca apoi să ofere exemple. Primul pas concentrează în jurul documentării: dacă 50% dintre actualii studenţi ar înțelege importanţa cunoaşterii urmată de înţelegere, viitorul societăţii româneşti s-ar îmbunătăţi din punctul de vedere al educaţiei, al culturii, iar anumite idei sau simple păreri pot fi puse în practică. Astfel, este realmente importantă documentarea cu ajutorul mass-mediei, a cărţilor sau a oricăror alte surse, nu numai din România, ci şi din străinătate, pentru a avea un punct de referinţă, un punct de comparaţie. România se află într-un stadiu dificil din punct de vedere cultural, iar ca exemplu avem bacul din anii 2011 şi 2012 care ne clarifică acest lucru și ne atrage atenția la numărul ridicat de adolescenți care renunță la studii. Gândiţi-vă cum ar fi văzută ţara într-un viitor îndepărtat! Tocmai de aceea actualii studenţi ar trebui să formeze un front comun şi să lupte pentru o ţară decentă, o ţară educată şi să ofere exemple din ceea ce ei cunosc. Indicată ar fi iniţierea unei campanii cu o arie numeroasă de studenţi cu caracter persuasiv, cu spirit de întrajutorare, să caute mijloacele necesare prin care să fie auziţi, nu numai pe linie locală, ci și regională sau naţională.

Cadrele didactice universitare sunt instruite să ofere studenţilor, atât teorie, cât şi aplicarea acesteia pentru a implementa în subconștientul studentului o gamă cât mai largă şi profesionistă, în scopul de a-i pregăti pe aceştia cu îndârjire pentru munca depusă pe viitor. De asemenea, un alt rol important al profesorilor este cel educativ. Ei marchează substanţial o bună parte din comportamentul studenţilor. Nu mulţi dintre aceştia iau în considerare eforturile depuse de dascăli în această privinţă şi, tocmai de aceea, România, în ultimii ani, prezintă o cultură din ce în ce mai deficitară. Soluţionarea acestui caz este una dificilă, însă nu imposibilă. Totodată şi părinţii joacă sau cel puţin ar trebui să joace un rol important în modelarea și supravegherea studenţilor, chiar dacă marea majoritate îşi desfăşoară studiile în alte oraşe. Aceștia ar trebui să-i controleze periodic, cu mult tact, ca să nu simtă presiune în ceea ce privește studiile lor. Cu cât atracția faţă de activităţile desfăşurate în cadrul facultății este mai mare, cu atât rezultatele se vor fructifica. Contribuţia cadrelor didactice, în acest sens, este indiscutabilă.

Un alt aspect asupra temei abordate ar fi cel al spiritului competitiv. În acest sens putem face o paralelă între ceea ce se întâmplă în timpul studiilor liceale și ceea ce se întâmplă în cele superioare. La nivel liceal, spiritul competitiv provoacă o mai mare presiune în relaţiile de colegialitate, pe când în timpul facultăţii este aproape inexistent, pentru marea majoritate, cel mai probabil din cauza numărului mare de studenţi apartenenţi aceluiaşi an şi aceleiaşi specializare. Întotdeauna un grup mai restrâns este şi unul mai coeziv, iar în cazul grupurilor mari se întâmplă reversul. Rezultatul acestui fapt poate fi şi dezinteresul studentului care se află în perioada adolescentină faţă de pregătirea eficace sau nu a colegilor săi. Mulţi dintre ei afirmă adesea „Oricum nu mă ştie!”

Educaţia studenţilor este ajustată din mai multe unghiuri, principalele fiind cele pe care le-am abordat: cadrele didactice, care amprentează asupra comportamentului studenţesc, părinții, care sunt responsabili de baza generală de cunoştinţe încă de la vârste fragede şi, nu în ultimul rând, sistemul educaţional în ansamblul lui, care ar trebui, din an în an, să aducă metode noi pentru a evita o involuţie culturală al acestei ţări.

 

Adelina Mihaela Cujbă