Într-un articol publicat recent în revista americană „The Atlantic”, profesorul Richard Florida, de la Institutul Martin pentru Studiul Prosperităţii al Universităţii din Toronto, publică concluziile unui studiu în care face o analiză extrem de documentată a evoluţiei comunităţilor urbane determinând în mod extrem de riguros rolul major al reţelelor sociale şi al educaţiei, în evoluţia şi dezvoltarera comunităţilor urbane. Iată pe scurt câteva dintre concluziile studiului

Relevanţa educaţiei

Oraşele sunt invenţia noastră cea mai mare, nu atât din cauza amplorii infrastructurii lor sau plasarea lor de-a lungul rutelor comerciale cheie, ci pentru că ele permit fiinţei umane să combine şi  să recombine talentele şi ideile lor în moduri noi.

Cu diversitatea lor de aptitudini, reţele sociale dense şi spaţiile fizice pentru interacţiuni, oraşele mari şi zonele metropolitane împing oamenii împreună şi le amplifica „energia cinetică” de interacţiune pozitivă. Spre deosebire de speciile biologice, a căror metabolism încetineşte pe măsură ce devin mai mari, oraşele de succes prezintă un „metabolism” accelerat pe măsura ce cresc.

Timp de secole, avantajele geografice specifice oraşelor au avut tendinţa să ascundă rolul major al reţelelor sociale interconective. În etapa dezvoltării agricole a societăţii umane oraşele s-au dezvoltat în zone cu soluri fertile. În epoca industrială, accesul la materiile prime şi porturi a devenit criteriu prioritar împreună cu prezenţa forţei de muncă fizică suficiente pentru a functionaliza fabricile mari. Dar pe masură ce aceşti factori şi-au diminuat din importanţă în condiţiile dezvoltării accelerate a noilor tehnologii şi a sistemului de transport şi comunicaţii relevanţa reţelelor sociale şi al educaţiei a crescut extrem de mult.

Oraşul, ca un creier

Aptitudinile sociale foarte dezvoltate sunt diferite de sociabilitate simplă. Acestea includ persuasiune, percepţie socială, capacitatea de a aduce oamenii împreună în cadrul unui proiect, capacitatea de a contribui la dezvoltarea altor persoane, şi un simt ascuţit al empatiei sociale. Acestea sunt abilităţi fundamentale necesare pentru a inova, mobiliza resurse, a construi organizaţii eficace, şi a lansa noi proiecte de scucces.

În acest sens, oraşele sunt ca un creier: creşterea şi dezvoltarea lor necesită creşterea şi dezvoltarea unui web din ce în ce mai dens de conexiuni sinaptice. Există o ironie în privinţa concentrării de aptitudini sociale în marile oraşe. Nu cu mult timp în urmă, mulţi oameni au deplâns oraşele ca locuri murdare, periculoase, etc., contribuind la reducerea nivelului de interacţiune şi socializare.

Cu toate acestea, datele studiului arată fără echivoc că aptitudinile sociale foarte dezvoltate sunt, de fapt, un semn distinctiv a oraşelor mari şi prospere. Când ne gândim la planificarea urbană, ne concentrăm asupra îmbunătăţirilor de transport şi alte măsuri pentru a menţine oamenii în miscare şi într-adevăr, circulaţia eficientă a persoanelor şi a mărfurilor este esenţială pentru succesul  oraşelelor mari.

La fel este însă şi găsirea unor modalităţi de a încuraja interacţiunea, chiar pe măsură ce oraşele se dezvoltă si devin mai populate. Oricât ar fi de importante planurile urbanistice şi sistemele de transport, oraşele nu devin adevărate motoare de inovaţie decât în cazul în care sunt populate de oameni care pot promova idei noi, interacţiona permanet şi care se pot asocia constructiv.

Sociabilitatea, cheia progresului

Având în vedere cererea în creştere de competenţe sociale în economia noastră, este curios faptul că se dedică atât de puţin din resursele noastre educaţionale pentru a le construi. Eforturile fâcute de sistemul educaţional de a preda în mod corespunzător matematică, ştiinţă şi tehnologie sunt foarte mari dar inteligenţa socială este puţin antrenată şi formată.

În secolul al 19-lea, sistemul educaţiei publice a crescut parţial din necesitatea de a învăţa mase mari de oameni să citească şi să socotească. Învăţământul universitar în perioada celui de al doilea război mondial a fost focalizat într-o oarecare măsură, pe formarea unui grup de tehnicieni şi manageri pentru a conduce fabricile din ce în ce mai sofisticate.

Elevii de astăzi au nevoie de o concentrare mai puternică pe munca în echipă, comunicare, persuasiune, de dezvoltarea  spiritului antreprenorial, de o mai bună integrare a artelor liberale cu o educaţie tehnologică, precum şi un accent major pe inteligenţa socială.

Sociabilitatea a fost cheia progresului omenirii de mii de ani. Aşa cum ne uităm spre viitor, avem nevoie să găsim modalităţi de a o perfecţiona şi a o amplifica, spre a permite  interacţiuni cruciale de care depinde dezvoltarea ulterioară a comunitatilor urbane.