rahmaninov

Filarmonica Transilvania închide stagiunea 2018/2019 cu un concert extrem de complex, sub bagheta maestrului Mykola Diadiura și având-o ca invitată pe pianista Adela Liculescu, care va interpreta una dintre cele mai dificile lucrări pentru pian scrise vreodată: Concertul nr. 3 pentru pian, în re minor, de Serghei Rahmaninov.

Rahmaninov s-a remarcat ca pianist, dirijor şi compozitor. Tehnica sa pianistică era absolut formidabilă, iar interpretările sale precise, clare şi rafinate. Inevitabil, pianul a reprezentat, în toată cariera sa, punctul de greutate fie ca instrument solist, fie ca parte din ansamblul orchestral. Scriitura este întotdeauna de mare virtuozitate, dar niciodată doar de dragul ei, ci căutând întotdeauna să exploateze la maximum posibilităţile expresive ale acestui instrument. Concertul nr. 3 pentru pian este laitmotivul filmului ”Shine” din 1996, care spune povestea pianistului David Helfgott, rol pentru care Geoffrey Rush a fost distins cu premiul Oscar. ”Odată ce-l vei cânta, nimeni nu-ți va mai putea lua acest concert” îi spune profesorul lui David, conștient că este cea mai dificilă lucrare pentru pian. Mykola Diadiura, dirijorul serii de vineri, susține și el că ”dacă poți cânta Rahmaninov 3, atunci poți cânta orice.”
În a dooua parte a serii, Orchestra Filarmonicii va interpreta Simfonia a IV-a de Ceaikovski, pe care acesta a compus-o după o perioadă extrem de tulbure din viaţa sa. Dorindu-şi cu disperare să-şi ignore înclinaţiile homosexuale şi să-şi găsească liniştea interioară, s-a căsătorit cu o tânără pe care o întâlnise la Conservatorul din Moscova, unde compozitorul preda. Mariajul a durat foarte puţin şi a fost dezastruos. Ceaikovski a căzut imediat după aceea într-o adâncă depresie şi a avut o tentativă de sinucidere, dar fratele său Anatoli a reuşit să-l salveze şi a aranjat disoluţia căsătoriei. Deşi ruşinat şi întristat, Ceaikovski s-a reapucat de lucru, convins fiind însă că destinul său era acela al unei vieţi chinuite.
Aceste întîmplări personale au fost esenţiale în contextul Simfoniei a IV-a, compusă către finalul aceluiaşi an, 1877. Lucrarea este dedicată „prietenei mele celei mai bune”; nu este dificil să o recunoaştem pe Nadejda von Meck, protectoarea şi confidenta lui Ceaikovski. Într-adevăr, în corespondenţa cu ea, compozitorul se referă la lucrare ca simfonia „ta” sau „a noastră”. Schiţele originale aveau menţiunea ca, în cazul morţii lui Ceaikovski, ele să fie trimise Nadejdei von Meck.

Iată cum descria Ceaikovski prima parte a simfoniei:

„Introducerea este sămânţa întregii simfonii, neîndoielnic tema sa centrală. Aceasta este Destinul, acea forţă care împiedică dorinţa de fericire să-şi atingă împlinirea, care veghează continuu ca liniştea şi bunăstarea să nu fie trăite în formă completă şi fără urmă de nor, atârnîndu-ne deasupra capului ca sabia lui Damocles, otrăvindu-ne sufletul. Această forţă este invizibilă şi nu poate fi învinsă. Singura noastră posibilitate este să ne supunem ei, să suferim…
Când totul pare pierdut, apare un blând şi frumos vis. O imagine fericită şi radiantă se grăbeşte către noi şi ne face semn. Ce bine e! Ce departe pare acum obsesiva primă temă a Allegro-ului…
Nu! Acestea sunt vise, iar soarta ne trezeşte. Astfel, viaţa întreagă este o alternanţă neîntreruptă între dura realitate şi visele şi viziunile de fericire… Nu există scăpare… Putem doar să plutim pe această mare, până cînd ne înghite şi ne scufundă în adâncimile ei.”

Apoi, Ceaikovski continuă şi cu celelalte secţiuni, descriind-o pe a doua drept „o altă fază a depresiei… acel sentiment de melancolie ce apare seara când, obosit de muncă, stai singur şi citeşti o carte – care, însă, îţi cade din mâini.”
Partea a treia, spune Ceaikovski, evocă „imaginile neclare careţi trec prin minte după ce ai băut puţin vin şi treci prin prima fază a beţiei”; a patra este „o imagine a veseliei festive a oamenilor”. Trebuie totuşi să ţinem cont că toate aceste explicaţii au fost oferite de Ceaikovski după ce simfonia era deja compusă şi că esenţa muzicii este diferită de cea a cuvântului scris. Sau, folosind cuvintele citate de Ceaikovski din Heinrich Heine, „Muzica începe unde cuvintele se termină.”

Citește mai mult despre stil de viațăsfatul medicului și idei practice.

Vezi și Nodulii tiroidieni și cancerul. Ce trebuie să știi