Alternanţa activitate-odihnă are, asupra fizicului şi spiritului, implicaţii profunde. Forma noastră zilnică depinde de calitatea acestei alternanţe. Virtual, un ritm circadian (zilnic) normal se împarte în trei părţi, a câte opt ore, din care odihnei îi revine o treime. Neglijarea somnului înseamnă randament redus, capacitate de concentrare scăzută, tulburări psihice, devieri. „Situaţia are şi un revers –precizează Sorin Săndulache, medic primar, specialist in patologia somnului. Monocolorul, spaţiile închise, inactivitatea, traumele pot transforma noaptea în zi şi oniricul în coşmar”.

„Circuitul” tur-retur

In medie, dormim 25 de ani din viaţă. Dacă un prunc nu poate supravieţui fară 16-20 de ore de somn din 24, pe masură ce ne apropiem de „a doua copilărie”, ajungem la o medie de 5-6 ore pe noapte.
Somnul fiziologic, adică cel sănătos, se deosebeşte substanţial de somnul narcotic sau de comă, fiind considerat, de fapt, o formă particulară a stării de conştienţă. Primul include starea onirică, adică de vis, din care subiectul poate fi oricând adus, relativ uşor, la starea de veghe. „Există patru faze de somn, din ce în ce mai profunde, care se succed, în ordine, pe un circuit tur-retur- specifică doctorul Sandulache. Ciclul este „construit” atât de perfect, încât somnul, odată ajuns în faza a doua, să nu revină la faza I, ci să favorizeze cea de-a treia fază. Noi numim faza a doua de somn „non-REM”, adică Rapid Eye Mouvement, iar faza ce o succede, REM. Omul visează numai în această fază, REM. Important este că doar trezirea în REM ne permite să ne amintim visele”.

Un specialist care ne urmăreşte somnul poate să-şi dea seama cu precizie de momentul în care visăm: globii oculari au mişcări rapide, ritmurile respirator şi cardiac sunt crescute, tensiunea arterială se modifică, iar activitatea musculară este aproape nulă. Ciclul celor două faze de somn durează aproximativ o oră şi jumătate şi se succede de 4-5 ori pe noapte. Trezirea, firească, are loc numai în faza a patra.

Există situaţii când somnul este provocat. Dar până la ora actuală nu s-a descoperit hipnoticul, tranchilizantul sau neurolepticul care să asigure aceeaşi calitate cu cea a somnului natural, fiziologic. „Ceea ce dă calitate somnului este tocmai această structură, adică succesiunea fazelor- specifică doctorul Săndulache- lucru pe care nici un medicament nu îl garantează. În ceea ce priveşte somnul, calitatea sa este dată de prospeţimea la trezire, senzaţia de refacere, tonusul”.

Şapte zile pentru a fi om

Recordul de menţinere în starea de veghe este deţinut de un anume Rundy Gradner, un tânăr de 16 ani, elev la un liceu din San Diego. În 1965 el a stat continuu treaz 264 de ore şi 11 minute, adică 11 zile. Apoi a închis ochii şi s-a prăbuşit pe podea. Iniţial medicii au crezut că somnul l-a învins, dar aceştia au constatat că, de fapt, leşinase. „Privarea îndelungată de somn duce la tulburări psihice, chiar de tip paranoid şi la apariţia halucinaţiilor. Pot exista însă şi segmente scurte de somn ce nu depăşesc 10-15 minute, acele aţipiri după care te trezeşti Ok”- precizează dr. Sorin Săndulache.

Este binecunoscut cazul pictorului spaniol Salvador Dali care obişnuia, atunci când era foarte obosit, să se aşeze pe scaun, având o farfurie la picioare şi o lingură în mână. În momentul când adormea, lingura îi cădea în farfurie, zgomotul trezindu-l. „Priza” nu dura mai mult de 10 minute, Dali continuându-şi activitatea încă trei-patru ore. Rezistenţa la nesomn depinde de fiecare individ, dar, în general, pentru fiecare noapte pierdută, organismului îi sunt necesare şapte zile pentru a se reface.

Cu problemele în pat

Omul modern este bântuit de insomnie, adică de acele treziri repetate sau matinale. „Suferindul de insomnie este marcat permanent de o stare de oboseală, de somn ineficient, de apatie- spune doctorul Săndulache. Oamenii îsi aduc cu ei în pat problemele, îngrijorările, tensiunile acumulate în timpul zilei, care nu le permit relaxarea indispesabilă somnului. Totuşi, este o diferenţă între insomnia –simptom, care însoţeşte o suferinţă fizică sau o stare de presiune psihică şi insomnia patologică. Aceasta din urmă apare ca o boală de sine stătătoare. În primul caz primează corectarea stilului de viaţă, iar în cel de-al doilea tratamentul adecvat”.

În opinia specialiştilor, peste 70% din populaţie este marcată de diverse grade şi forme de insomnie. Ordonarea existenţei după non-valoare, după criterii artificiale, lăsând subiectivismul să domine, lipsa stăpânirii de sine a convertit viaţa a mii de oameni într-o continuă „stare de veghe”, desfăşurată sub imperiul autodistrugerii. Statisticile au dovedit că, în comparaţie cu anul 2000, livrarea gamelor de medicamente pentru facilitarea somnului a crescut cu 80 % în SUA, cu 60% în Germania, cu 55 % în Franţa şi cu 28 % în Olanda. Confortul moral şi liniştea sufletească se obţin cu bani grei. Anual, americanii cheltuie, în medie, 2200 de dolari pe cap de locuitor pe consultaţii la cabinetele de psihiatrie, englezii 850 de lire, iar germanii 1400 de euro. „Mulţi caută să-şi amăgească somnul cu tot felul de substitute – declară dr. Sorin Săndulache. Dar, paradoxal, somniferele, utilizate fără prescripţia medicului , pot avea efect invers. Ca să nu mai vorbim de efectele secundare. Aceeaşi situaţie se creează şi în cazul folosirii alcoolului înainte de a te urca în pat. Acesta nu te adoarme, te amorţeşte”.

Dormind cu ochii deschişi

Omul se ridică încet din pat. După câteva clipe de aşteptare, porni spre uşă, cu privirea fixă şi mâinile intinse. Circula perfect, în toiul nopţii, prin labirintul apartamentului, fără să lovească vreun obiect. Dimineaţa il găsi însă din nou în pat. Întrebat ce s-a întâmplat, nu ştia nimic. Era somnambul.

În opinia medicilor, somnambulismul este o tulburare a celei de-a patra faze de somn, când trăirile onirice capătă exteriorizare motorie. „În aceste cazuri se pot întâmpla lucruri dramatice: pagube materiale pe traseul parcurs de somnambul, accidentări si traumatisme, chiar decese- menţionează dr. Sorin Săndulache. Somnambulismul apare ca urmare a unor tulburări psihice şi se întâlneşte cel mai des la copii şi la tineri. Este întâlnit mai ales în familiile marcate de tensiune, alcool, viaţă dezorganizată.”

Într-un studiu efectuat de UNESCO în anul 2000, s-a constatat că peste 3% din copiii cu vârste sub 12 ani, din Franţa, suferă de diverse grade de somnambulism, de aceeaşi afecţiune suferind 2% dintre copiii spanioli şi 4% din copiii ţărilor nordice.

Spaţii largi, femei frumoase

Activitatea onirică a fascinat întodeauna omenirea prin caracterul ei (ne)verosimil şi prin implicaţiile psihologice şi spirituale. În fiecare noapte visăm aproximativ două ore, amintindu-ne însă numai o infimă parte a viselor, cele dinaintea trezirii. „Pentru vise există un suport neurologic dar şi unul psihologic-menţionează doctorul Săndulache. O atingere, în timpul somnului, a celui în cauză, o poziţie incomodă a acestuia, un zgomot discret, toate sunt preluate de senzori şi introduse în subconştientul aflat în REM. Aici sunt „sintetizate”, producându-se feed-back-ul oniric”.

De-a lungul timpului, au existat numeroase tentative de interpretare a viselor. Dar visele ne vorbesc foarte puţin despre realitatea înconjurătoare şi mai mult despre personalitatea, preocupările, frustrările „visătorilor”. Freud spunea că visele nu sunt decât o modaliate de împlinire a impulsurilor inconştiente. S-a constatat că visele bărbaţilor diferă de cele ale femeilor. În timp ce bărbaţii visează mai mult spaţii deschise, largi, acte agresive, personaje necunoscute, visele femeilor „se desfăşoară” într-o dinamică mai lentă, în spaţii mai înguste, populate de membrii familiei, de copii sau animale. În schimb, acestea sunt marcate mai frcvent de coşmare. Însă, în ceea ce priveşte patologia somnului, nu se cunoaşte decât foart puţin, echivalentul unui bob de muştar în comparaţie cu un pepene de zece kilograme.

C.M.