Afecțiunea degenerativă progresivă a creierului,  manifestată cu predilecţie la persoane vârstnice, boala Alzheimer produce o deteriorare progresivă a funcțiilor cognitive ale creierului, pierderea capacităților intelectuale ale individului și a valorii sociale a personalității sale.  Sunt asociate  tulburări de comportament şi starea denumită  demență.

Modificările organice ale creierului şi boala în sine  a fost descrisă pentru prima dată de psihiatrul și neuropatologul german Alois Alzheimer.

Afecţiunea este cea mai obişnuită formă de declin mintal la persoanele vârstnice și odată cu creșterea longevității, boala  este tot mai frecventă.

Simptomele cunoscute, cum este pierderea memoriei care înregistrează, în fapt schimbărilor moleculare ale creierului si lichidului cefalorahidian,  potrivit unei cronologii detaliate, au alte semne detectabile cu  mulţi ani înainte.

New England Journal of Medicine a publicat rezultatele unui studiu ce a dezvăluit cronologia schimbărilor subtile ce debutează în creierul pacienţilor, care  pot acum să  fie identificate înaintea  unei examinări RMN sau a altor investigaţii pentru care pacienţii se prezintă la neurolog abia în momentul în care pierderile de memorie puse iniţial pe seama oboselii, stresului, vârstei îi aduc pe cei afectaţi şi pe membrii familiilor în stare de alertă.

Deşi cauza bolii este, deocamdată  o temă de dezbatere ştiinţifică, combinarea  unor factori similari cu cei care duc la boli de inimă – diabetul, dieta saracă, lipsa de exerciţii fizice, este asociată cu dezvoltarea bolii Alzheimer.

Tratamentul acestei afecţiuni a fost ineficient pâna în prezent, căci pacienţii au primit medicamente abia după ce simptomele au devenit stridente, iar creierele lor  prea deteriorate pentru a mai fi recuperate.

A apărut astfel, necesitatea de a dezvolta  biomarkeri care să urmărească şi să prezică un curs natural al bolii. Schimbările moleculare ar putea oferi mai devreme informaţii legate de capacitatea de funcţionare a unui medicament.

“Aceasta este, probabil, imaginea cea mai cuprinzatoare a ceea ce se schimbă, în ce ordine şi cât de mult”, a afirmat autorul principal al studiului, Randall Bateman, profesor de neurologie  la Washington University School of Medicine. „Acum, cu o foaie de parcurs a bolii,  medicii vor avea o ocazie mai bună de a judeca dacă un tratament este util, luând măsuri provizorii, mai degrabă decât să aştepte până când boala este în plină desfăşurare”, potrivit  New England Journal of Medicine.

Un set de noi studii prin care se încearcă posibilitatea de  a  preveni instalarea bolii  a pornit de la 128 de persoane provenite din familii ameninţate de o formă rară de Alzheimer, mostenită, a cărei simptome apar la pacienţi în jurul vârstei de 30 de ani, faţă de peste 65 de ani, ca la majoritatea cazurilor.

Potrivit studiului, nivelul unei proteine asociate bolii Alzheimer ( Aß42) începe să scadă înainte de debutul simptomelor cu aproape 25 de ani.

După încă10 ani de la acest eveniment, adică aproximativ înainte cu 15 ani, apar simptomele ce pun în evidenţă dezvoltarea nivelurilor unei alte proteine-marker, denumită Tau, care creşte şi  declanşează contracţii şi atrofieri ale creierului.

După alţi 5 ani, adică cu 10 ani înainte de simptomele propriu-zise care dezvăluie lezarea, deocamdată ireversibilă a creierului prin bolala Alzheimer, creierul  consumă mai puţină glucoză, iar unele tulburari de memorie pot fi deja cuantificate.

Moleculele-cheie ale voluntarilor aparent sănăoşi, dar a căror predispoziţie genetică anunţă dezvoltarea unui  Alzheimer au fost utilizate în stabilirea acestei cronologii. A fost luată în calcul  în  cadrul studiului vârsta la care părinţii voluntarilor au înregistrat primele lor simptome şi astfel  s-a dedus intervalul dintre modificările moleculare şi debutul vizibil al bolii.

La ceilalţi membri de familie care nu au moştenit genele Alzheimer nu au nu au fost identificate aceste semne timpurii ale bolii, ceea ce demonstrează că proteinele- marker fac diferenţa între stadiile incipiente ale afecţiunii şi nivelul zero, acela de sănătate.

Chiar dacă  biomarkerii respectivi încă nu pot identifica potenţialul de  boală Alzheimer la totalul populaţiei, o altă proteină, una distructivă, denumită beta-amyloid, asociată cu această afecţiune este mai puţin agresivă în cazul persoanelor cate de-a lungul vieţii au avut activităţi cognitive susţinute, deci implicau o activitate cerebrală puternică, conform express.co.uk.

Cu alte cuvinte, activităţile logice, care implică raţionamente, comparaţii, decizii antrenează creierul, iar acesta devine mai puternic în faţa atacurilor bolii Alzheimer, iar  afirmaţia lui”  Francisco de Goya- ” Somnul rațiunii naște monștri” îşi găseşte o explicaţie fundamentată ştiinţific.