hidrocentrala tarnita-lapustesti

Proiectul Tarnița-Lăpuștești nu mai este de actualitate. La un moment dat se vorbea despre un interes din China, însă acest lucru nu s-a mai concretizat, sintetizează Vasile Drînda, președintele sindicatului Hidroenergetica din Cluj. Dacă la finele lui 2014, societatea pe acțiuni Hidro Tarnița, cu obiect de activitate producția de energie electrică, avea numai 7 angajați, în 2015 numărul lor ajungea la 16, iar cheltuielile, aceleași cu veniturile, urcau de la 3,1 la 4,4 milioane de lei. Firma are sediul pe Calea Victoriei din București, deși merge pe Calea Eșecului.

Un angajat de la Hidro Tarnița a avut anul trecut, în medie, un câștig lunar brut de 7.564 lei, dar după o mică ajustare, în 2016 vor câștiga 6.500 de lei brut. “Angajații societății nu au, potrivit contractului de muncă, alte bonificații. Având în vedere că gestionează activități necesare derulării unui proiect a cărui valoare este estimată la 1 miliard de euro, societatea de proiect este nevoită să funcționeze cu specialiști de înaltă calificare. Până la semnarea contractelor de atribuire, angajații societății nu au locurile de muncă garantat”, a justificat conducerea Ministerului Economiei.

Sarabanda investițiilor inutile

La începutul anului, chiar ministrul Energiei, Victor Grigorescu, a cerut oprirea proiectului, printr-un memorandum înaintat premierului Dacian Cioloș. Ministrul reevaluează și alte proiecte ce au consumat resurse mari, fără rezultat: reactoarele 3 și 4 de la Cernavodă, grupul energetic de la Rovinari, cablul submarin de export al energiei spre Turcia. Ultima informație emisă de Hidro Tarnița e anunțul de selecție din etapa “de precalificare a investitorilor interesați în participarea la dezvoltarea proiectului strategic de interes național centrala hidroelectrică cu acumulare prin pompaj (CHEAP) Tarnița-Lăpuștești”.

Lista cuprindea trei consorții formate din firme cu nume imposibile: China Gezhouba Group Company Limited și Wu Lingpower Corporation Limited; China Huadian Engineering și Guizhou Wujiang Hydropower Development; Huaneng Lancang River Hydropower și Hydrolancang International Energy. “Urmează etapa de negociere a ofertelor preliminare și neangajante. CHEAP este un proiect strategic de interes național, o investiție în securitatea energetică a României”, declara Ovidiu Demetrescu, fostul director. De atunci nu s-a mai întâmplat nimic. Adică de un an.

Administratorul judiciar a spus stop joc

Acum ca director general figurează Ion Badea, iar ca manager de proiect, Cătălin Popescu. Între timp compania mamă, Hidroelectrica, a intrat în insolvență, iar administratorul judiciar Euro Insol, condus de avocatul Remus Borza, a aruncat proiectul la coș: era vremea tăierilor de cheltuieli și a rezilierii contractelor uriașe cu “băieții deștepți” din energie. Vânzarea de energie la prețurile din contracte a generat pentru Hidroelectrica, în 2006-2012, o pierdere de 1,1 miliarde de euro.

Conform procedurii de selecție, cele trei consorții care au îndeplinit criteriile de precalificare la proiectul de la Cluj puteau participa la următoarele etape, deci să fie invitați la rundele de negocieri preliminare și neangajante, pe baza ofertelor depuse. După finalizarea ultimei etape, licitație cu ofertă închisă în plic sigilat, trebuia să se desemneze câștigătorul, care să intre în acționariatul Hidro Tarnița.

CHEAP este denumit “obiectiv strategic de interes național, cu rol esențial pentru echilibrarea Sistemului Energetic Național (SEN)”. Investiția de la zero (greenfield) a fost inclusă, ca proiect prioritar, în programul de guvernare 2013-2016, precum și în strategia energetică a României. Proiectul este localizat la 30 km de Cluj-Napoca, pe valea râului Someșul Cald, și urma să contribuie la dezvoltarea economică a țării, presupunând crearea a 4.000 de locuri de muncă.

Diriguitorii proiectului îl prezintă pompos pe portalul de internet. “Este un obiectiv de interes naţional, având în vedere rolul esenţial pe care îl va avea în participarea la reglajul frecvenţă-putere necesar odată cu intrarea în funcţiune a grupurilor 3 şi 4 de la CNE Cernavodă. Proiectul este esenţial în contextul existenţei unui portofoliu în creştere continuă cu producţie necontrolabilă, care impune instalarea de capacităţi de echilibrare suplimentare, ce vor fi retribuite pe pieţe de servicii tehnologice de sistem, pieţe de capacităţi, dar şi pe piaţa de echilibrare”.

Statul vrea investiții, dar n-are bani

Strategia prevedea ca la capitalul Hidro Tarnița să participe, alături de investitorii interesați, companiile de stat Complexul Energetic Hunedoara, Societatea de Administrare a Participaţiilor în Energie, Nuclearelectrica și Complexul Energetic Oltenia. Numai că firmele de stat, și așa înglodate în datorii, nu prea voiau să vină cu capital. Centrala trebuia realizată în parteneriat public-privat, prin intermediul unei companii mixte în care statul să deţină 51% din acţiuni, iar investitorul să aibă 49% din titluri şi posibilitatea să contribuie numai prin finanţare directă.

Totuși, guvernul a ajuns în blocaj de soluţii care să asigure finanţarea doar prin intermediul companiilor de stat din energie. Hidro Tarniţa a fost înfiinţată cu un capital social de 115.000 lei şi cu doi acţionari, Complexul Energetic Hunedoara şi Electrica, iar capitalul trebuia majorat cu 75,6 milioane lei, prin emiterea de acţiuni către Nuclearelectrica, Romgaz şi CE Oltenia (câte 8,9 milioane), Hidroelectrica (31,3 milioane), CE Hunedoara şi Electrica (câte 8,8 milioane).

Declarațiile politice, vorbe în vânt

Prefectul Clujului, Gheorghe Vușcan, se arăta convins acum doi ani că lucrările vor începe după selectarea investitorilor, lucru care nu s-a mai întâmplat. “Proiectul a intrat în linie dreaptă și nu mai poate fi întors. Prețurile terenurilor din zonă vor crește pentru că aceasta se va dezvolta, va deveni una turistică, prin apariția noului lac de la Lăpuștești. Numărul locurilor de muncă în perioada construirii obiectivului va fi de 4.000 și mai mic în perioada exploatării centralei”. Retrocedările ar fi vizat 200 ha, majoritatea pe teritoriul comunei Râșca.

Senatorul clujean Alexandru Cordoş s-a adresat Ministerului Energiei cu privire la stadiul proiectului. În 2013, a avut o întrevedere cu reprezentanții China Gezhouba Group International Engineering, urmată de o vizită informativă în Cluj. „Proiectul va contribui semnificativ la echilibrarea sistemului energetic național, precum și la dezvoltarea economică a județului Cluj. Realizarea acestui proiect va conduce la producerea de energie electrică ieftină”, declara Cordoș.

Centrala era prevăzută cu patru grupuri reversibile, turbină-pompă, cu o putere instalată de 4x 250 MW, construcţia fiind preconizată în 5-7 ani. Capacitatea lacului superior a fost proiectată la 10 milioane mc. Investiţia necesară pentru racordarea la SEN includea liniile de la Tarniţa la Gădălin și Mintia, celule noi în staţiile Gădălin şi Mintia, staţie de evacuare a puterii de la CHEAP, care să fie asigurată de Transelectrica.

CHEAP avea rol strategic de repunere în funcţiune a SEN în caz de colaps, să furnizeze servicii energetice în ţări vecine, să reducă din consumul de combustibili fosili, să echilibreze din investițiile cu caracter necontrolabil în surse regenerabile (eolian, solar), să furnizeze energie electrică în vestul a României, cu deficit de producţie, să producă energie ieftină şi nepoluantă.

Istoricul unui proiect eșuat

* 1975-1985. Se fac primele analize, fiind reținute 17 locaţii favorabile.

* 1985-1988. S-au concretizat opţiunile spre bazinul Someşului Cald, unde lacul de acumulare Tarniţa putea îndeplini rolul de rezervor inferior.

* 1988-1994. Au fost solicitate cereri de ofertă de la Ansaldo GIE (Italia), Toshiba (Japonia), Alsthom-Neyrpic (Franţa), Hitachi (Japonia), Mitsubishi (Japonia).

* 1994. ISPH elaborează studiul de fezabilitate pentru CHEAP Tarniţa-Lăpuşteşti.

* 1999-2000. Electric Power Development (Japonia) a realizat un nou studiu, în baza unui grant acordat de guvernul japonez.

* 2007. IPA/ Verbund/ Poyry face un studiu de fezabilitate în cadrul unui program al Băncii Mondiale, bazat pe soluţiile propuse de ISPH şi EPDC, cu modificări.

* 2008. ISPH actualizează studiul de fezabilitate.

* 2009. Guvernul aprobă un memorandum privind realizarea obiectivului, ce nu mai produce efecte juridice în prezent.

* 2010. Este angajat un consorțiu de consultanți pentru atragerea investitorilor, cu Deloitte, BCR, HydroChina ZhongNan. În 2014, contractul nu mai este prelungit.

* 2013-2014. Guvernul încheie alte trei memorandumuri pentru realizarea obiectivului.

* 2013. Este înființată Hidro Tarnița, în scopul implementării proiectului.

* 2014. ISPH actualizează studiul de fezabilitate elaborat în 2008

Prefectul Clujului, Gheorghe Vușcan

“Proiectul a intrat în linie dreaptă și nu mai poate fi întors. Prețurile terenurilor vor crește pentru că zona se va dezvolta, va deveni una turistică, prin apariția noului lac de la Lăpuștești”.

Remus Borza, director Euro Insol

“Nu avem nevoie de Tarniţa-Lăpuștești şi nici de unităţile 3 şi 4 de la Cernavodă. Putem construi centrale mai mici, mai puţin costisitoare şi mai rentabile”.