„U”- Zalău 5-0.
Prima repriză Ionel a stat în tribună. A scanat fetele şi-a plecat pe bancă. Ale noastre erau îngheţate de frig. Aveau priviri glaciale. Reci. Te tăiau în două. Până şi Michelle când s-a uitat la mine am crezut că e Stalin, Lenin, Căcărău şi Mao la un loc, draga de ea. A zis, în dialectul frigului: „Cehehehehe facicihi Adidi”? „Nihihihimic!”
Pe frigul ăsta, ce rost mai avea să se gîndească Ionel, la fete, la lumânări romantice şi dezechipări idem, pentru că oricum il dă Walter afară până de Ziua Femeii Fericite. A plecat Ionel, din tribună, pe bancă. Aici la „U”, dacă nu ai libidou feroce de rapid, degeaba îţi faci planuri de căsătorie pe termen lung. Am ajuns echipa „Bar-club”. Vine antrenorul la agăţat. Dacă prinde, prinde… Dacă nu, schimbă localul.
Am bătut cu 5-0. Am bătut pe nimeni. Săracii ceilalţi veneau direct de la horincie. Erau ţepeni!
Chestiuni importante. Mai joacă la noi Adi Popa. Jucător decent. A venit şi un jucător de culoare. Îl cheamă Sidney, e născut la Sidney, şi e nepotul lui Sidney Poitier, actorul din „În arşiţa nopţii”. Aşa şi joacă. Băiatul e bine intenţionat, are budigăi şi tricou pe el, dar nu păleşte loabda nicicum. Ar fi bine să o pălească, altfel îi va sta gâtul unde îi stau lui Ionel falangele, arătătoarele, inelarele, mijlociele, ghiulurile etc. Bărbia, la „maxilo-faciale”… Au mai jucat câţiva juniori, dar nu era vreunul mai bun ca altul. Nici mai slab. Bătăioşi, altfel. În tribune a fost Zoli Iasko. Mare „U”-ist. Cum apare un junior bun, la noi, cum îl duce moca la prietenul Hagi. A fost fain, până la urmă. Mi-a dat Fanu insignă cu „U”. Din aia de prin anii ’80, că nu mai aveam şi chiar îmi doream. (El a făcut şi poza) Iote, de-aia nu o să uit meciul ăsta, veci!
Adrian Cinpoeru