Dumitru Farcas

Maestru Dumitru Fărcaș a fost chemat de Dumnezeu. Îţi este foarte greu ca în asemenea momente să-ţi găseşti cuvintele cele mai potrivite. De aceea ne folosim de Sfânta Scriptură, care ne spune că „un nume bun este mai de preţ decât bogăţia; cinstea este mai preţioasă decât argintul şi aurul” (Pilde 22,1).

Fără Dumitru Fărcaș Clujul e mai sărac, Transilvania noastră pe care a iubit-o, şi, de ce nu?, România pe care a prezentat-o cu cinste pe toate meridianele globului, sunt mai sărace. Dar, după crezul nostru creştin, punem preţ pe ceea ce ne spune Domnul Hristos: „Eu sunt învierea şi viaţa; cel ce crede în Mine, chiar dacă va muri, va trăi. Şi oricine trăieşte şi crede în Mine nu va muri în veac” (Ioan 11, 25-26).

După ce am aniversat în această primăvară împlinirea a optzeci de ani de viaţă, participând la spectacolul omagial al cărui amfitrion a fost, la câteva zile, m-a vizitat la Mitropolie şi am avut o convorbire atât de frumoasă că nu o s-o uit niciodată. Ne-am întâlnit pe aceeaşi lungime de undă şi admiram profunzimea şi dăruirea lui în slujirea spiritualităţii noastre, pe care a făcut-o ca nimeni altul. Ca şi el, şi eu iubesc folclorul nostru, fără să am darul pe care Dumnezeu i l-a dat lui; şi el ca şi mine iubea neţărmurit valorile noastre autentice şi rădăcinile ne sunt în aceleaşi ţinuturi.

Îl preţuia pe Ioan Alexandru, pe care îl preţuiesc şi eu, şi am recitat împreună poezia „Clopotarul”. O fi fost o premoniţie?! „Acolo-n Transilvania în satul meu, / Voi fi purtat de alţii într-o seară/ Şi aşezat pe deal în ţintirim/ Adăugat la neamul de sub ţară./ Să-mi facă petrecanie ca la ţărani/ Şi un bătrân mă spele la fântână? Mă-nfăşure în pânză de cânepă de-o fi/ Şi o făclie-n mână mi se pună”. Dorul Maestrului Fărcaș se va împlini: va fi înmormântat la Groşi, adăugat la neamul său

Pe lângă faptul că taragotul său este de neînlocuit, recita foarte frumos.

De aceea şi necrologul meu l-am început cu versuri de Octavian Goga, pe care îl iubea: „Ca valul vremilor ce curg/ Atâtea cântece s-au dus, / Şi valul vremilor ce curg/ Atâtea cântece-a răpus”

Acum când, plâns de noi toţi, s-a mutat la Domnul, ne exprimăm compasiunea noastră faţă de familia sa şi faţă de toţi cei ce l-au preţuit.

Dumnezeu să-l odihnească!

ANDREI

Arhiepiscopul Vadului, Feleacului şi Clujului şi Mitropolit al Clujului, Maramureşului şi Sălajului