Memoria 001

Un public numeros, bun cunoscător al fenomenului a fost prezent miercuri la Librăria Humanitas din Cluj cu prilejul lansării celui mai recent număr al revistei Memoria, realizat în colaborare cu Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc (ICCMER). Editată de Fundaţia Culturală Memoria sub egida Uniunii Scriitorilor din România şi ajunsă la ediţia cu numărul 89, Revista Memoria marchează odată cu acest număr împlinirea unui sfert de veac de la evenimentele care au dus la prăbuşirea regimului comunist din România, în decembrie 1989. La eveniment au fost prezenţi Radu Preda (preşedinte executiv IICCMER), Claudia Dobre (Fundaţia Culturală Memoria), Dr. Traian Neamţu (Asociaţia Foştilor Deţinuţi Politici – Filiala Cluj) şi Preot Vasile Rus (Parohia Ortodoxă Nepos, jud. Bistriţa-Năsăud), urmaşul unui erou-martir, executat pe Dealul Crucii din localitatea bistriţeană Nepos. A fost prezent şi istoricul Gheorghe Petrov, autorul a numeroase lucrări de dezgropare a rămăşiţelor pământeşti ale luptătorilor anticomunişti, executaţi de către securitate, şi a cărui discretă prezenţă în sală a fost salutată de către toţi vorbitorii.

După discursul de introducere, rostit de profesorul Radu Preda, preşedintele executiv al IICCMER, a venit rândul Claudiei Dobre, redactorul-şef al revistei Memoria. Aceasta a evocat cei 25 de ani trecuţi de la apariţia primului număr al „revistei memoriei arestate”, care l-a avut atunci colaborator, printre mulţi alţi intelectuali de marcă pe filosoful Petre Ţuţea, cel ce saluta apariţia publicaţiei astfel:” În sfârşit mi-am găsit revista mea de suflet.” Iar despre numărul lansat astăzi, d-na Dobre a menţionat că, la fel ca în1989, articolele conţinute în acest număr, în special în dosarul special ”Arheologia terorii” – aduc un profund omagiu victimelor comunismului.

Discursul medicului Traian Neamţu, fost preşedinte al Asociaţiei Foştilor Deţinuţi Politici din Cluj, care s-a recomandat drept „bandit mare” (n.n. – după modul de adresare al securiştilor la adresa deţinuţilor politici şi a luptătorilor anticomunişti) a reprezentat o adevărată diatribă împotriva comunismului, dezvăluind – prin fapte concrete şi personaje  – adevărata faţă, hidoasă a acestuia. Însă nu înainte de a sublinia rolul istoricului Gheorghe Petrov şi al altor căutători ai adevărului „care au făcut ceea ce Thales spunea: <Ce e mai greu? Să realizezi, să îndeplineşti Speranţa>.” Arătând apoi că “acest om a îndeplinit, cu prilejul lungilor şi istovitoarelor căutări, Speranţa unor familii ale căror părinţi şi bunici au fost omorâţi şi aruncaţi prin şanţuri sau îngropaţi în gropi comune, la margini de pădure, iar pe criminali, în schimb, guvernul de după revoluţie i-a lăsat nepedepsiţi.”  În continuare dr. Traian Neamţu i-a urat succes profesorului Preda în restabilirea adevărului istoric, în calitate de preşedinte al IICCMER şi “să facă ceea ce predecesorii săi n-au reuşit.” O altă  opinie  de o mare aciditate şi virulenţă, “marca” Traian Neamţu, s-a referit la Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securității (CNSAS): “Detest CNSAS-ul, creat iniţial ca să  deconspire securiştii. Câţi securişti au fost deconspiraţi? Cine conduce CNSAS-ul? Reprezentanţii partidelor, compuse din comunişti, care au pornit de la aceeaşi <scroafă>. Au spus: <Ia, ocupaţi-vă de deţinuţii politici, vedeţi cine a fost turnător>, în loc să studieze cauza răului, torţionarii. Au luat bani degeaba şi-au făcut zâzanie între deţinuţii politici. Nu este mai mare durere decât să-i faci pe aceştia informatori. Care, dacă n-ar fi semnat un angajament, n-ar fi scăpat niciodată cu viaţă.” A deplâns, de asemenea, uitarea în care zac la această oră foştii martiri, aceştia nefiind omagiaţi nici măcar cu o troiţă sau o cruce la Periprava, în Marea Baltă a Brăilei sau în atâtea alte locuri ale suferinţei. A făcut şi o trecere în revistă a foştilor torţionari din penitenciarele şi lagărele de muncă, descriindu-i, cu lux de amănunte, în mai multe ipostaze teribile, neuitând să-i pomenească – printre mulţi alţii – şi pe dragii săi camarazi de suferinţă, precum părintele Augustin Prunduş sau poeţii Radu Gyr şi Nechifor Crainic. A încheiat arătând, cu legitimă mândrie că “după mama, fratele meu (n.n. – la rândul lor foşti deţinuţi politici) şi după mine n-a intrat nimeni în temniţă” , lansând de asemenea un blestem asupra foştilor torţionari: “Dumnezeu nu-i iartă niciodată pe criminali.”

Emoţionantă a fost şi pledoaria părintelul Vasile Rus, nepotul lui Toader Dumitru, unul din cei trei lideri ai grupării de rezistenţă anticomunistă Liga Naţională Creştină. Aceasta alcătuia 66 de săteni din localitatea Nepos, judeţul Bistriţa-Năsăud, cei trei lideri fiind executaţi în 1949 pe Dealul Crucii şi aruncaţi apoi într-o groapă comună, pentru a reprezenta o pildă şi un mesaj de avertizare pentru sătenii din zonă. Arată preotul: “Aceştia au <dormit> neştiuţi, până în 2009, când dl. profesor Petrov a venit în Nepos, cu gând să-i redea eternităţii. Am urcat împreună cu domnia sa Dealul Crucii şi i-am aflat pe toţi trei, ca pe nişte fraţi îmbrăţişaţi în suferinţă.” De asemenea, părintele i s-a adresat preşedintelul IICCMER, profesorului Radu Preda, cel care este desemnat a duce la îndeplinire înfiinţarea preconizatului Muzeu al comunismului: “Vrem să-i tranformăm pe aceşti eroi, din năluci în martori ai istoriei şi dl. istoric Petrov ne-a dat tocmai această şansă, să-i cunoaştem.”

În încheierea evenimetului prof. Radu Preda a reiterat intenţia institutului pe care-l conduce de a dovedi “ceea ce în cărţi s-a tot scris: DIMENSIUNEA CRIMINALĂ A COMUNISMULUI”, subliniind necesitatea adunării a mii de dovezi pentru Muzeul comunismului, căruia trebuie să i se ofere toate aceste “artefacte”. ”Iar pentru victime este foarte important să le redăm numele şi să le punem pe harta suferinţei neamului, ” a adăugat acesta.

Memoria 002