Generația zero-zero. România a jucat slab și cu Grecia, dar păstrează șanse de calificare

”Tricolorii” au trecut și peste partida cu elenii fără să înscrie. Budescu a bifat cea mai mare ocazie a României în prima repriză, iar după pauză meciul a alunecat lin spre un implacabil nul. Tătărușanu a salvat în final un șut al lui Kone, care putea adînci depresia în tabăra Generalului.

“România sare, vrem calificare!” a fost sloganul care a inundat ieri stadionul cu cîteva ore înainte de meci.  Nu găseau o rimă cu “victorie”?! Cu “gol”?! N-am primit de 367 de minute, dar nici n-am mai dat de 249 de minute. Iar bucuria fotbalului, la dracu’! e victoria. Golurile pe care le dai fac diferența, ele aduc calificări, nu posesia sau pasele complete.

Mai nimic la nimic

Începem iar timid, poticnit, cu teamă, fără zvîc, fără curaj. Torje scapă preluări în aut, Keșeru rămîne blocat în gazon ca în mlaștină. Budescu parcă nu e nici el de acolo, Maxim nu e și punct.
Grecii pasează, vor să ne adoarmă. Hoban dă deșteptarea.

Îi fură o minge lui Samaris, dar pasa spre Budescu e cam tare și șutul “astralului” e blocat de Karnezis. Keșeru, servit de Budescu, trage pe lîngă. Stadionul se încinge. Dar România se stinge repede, revine la posesie.

Budescu încearcă să pună culoare peste gri, dar ai senzația că vorbește alt dialect. Oricum, e și el departe de speranțe, de așteptări. Teama îl face pe Torje să dea o “foarfecă” de la 40 de metri! Și jucăm cu Grecia, sparringul feroezilor! Tot Torje e la 11 metri, dar, cu stîngul, trage la alibi!

Ultima pasă, ultima execuție e mereu prea încolo, prea lungă, prea în spate, prea sus. Frică de greșeală, hazard, e o determinare haotică, nu se leagă mai nimic. Grecii nici nu contează, dar ei măcar nu mai au ifose de Euro. Se termină repriza. Tot cu nenorocitul ăsta de 0-0! Dominăm peste tot. Avem posesia, conducem chiar cu 1-0 la șuturi pe poartă:). Dar sîntem jale la fotbal!
Puiu, devoratorul de icoane

Reîncepe chinul. Papp aruncă o centrare, Torje dă cu voleul, dar în plasa laterală. O petardă explodează de ciudă. A început vîntul. Poate el să miște ceva. Budescu centrează, Keșeru e în 6 metri, însă Manolas îl blochează. Dăm senzația că atacăm. Stadionul suflă și el: “România, hai, dă-le gol!”. Oamenii asta vor, măcar un gol!

Iar neputința noastră le dă curaj grecilor, care încep să paseze mai  mult, iar Tătărușanu începe să aibă de lucru. Iese Budescu. A încercat multe, dar n-a fost omul decisiv din campionat.  Intră Sînmărtean, Maxim îi face loc lui Popa. Poate așa merge.

În sfîrșit, o fază, Sînmărtean – Keșeru – Torje trage tare, la scurt, însă Karnezis e acolo. E tot 0-0 și calvarul continuă! Kone îl întinde pe Tătărușanu, inima se oprește o fracțiune de secundă, ce blestem să se fi împlinit dacă luam acest gol păcătos?!

Dar se termină 0-0, după o brumă de posesie, slăvită de Iordănescu pe final cu un gest fără ocolișuri: aproape că mușcă de bucurie din iconița purtată în palma dreaptă de-a lungul partidei, semn de mulțumire la distanță și pentru golul egalizator al Irlandei de Nord contra Ungariei. Să nu rămînem însă doar cu acest tablou!
Din 1968!

Ultima oară cînd echipa națională a înscris un singur gol în primele patru meciuri din anul calendaristic s-a întîmplat în 1968. Atunci, elevii lui Angelo Niculescu marcau în meciul cu Austria, 1-1, amical disputat la Linz. Pentru ca, mai apoi, să nu marcheze împotriva Olandei (0-0), Portugaliei (0-3) și Angliei (0-0). Trei forțe ale vremii. Au spart gheața în ultimul meci al anului, pe 23 noiembrie, 2-0 cu Elveția, în preliminariile CM 1970. Turneu final la care ne-am calificat!

“Au fost cele mai slabe două meciuri consecutive ale României într-o campanie de calificare. Şi asta în cea mai slabă grupă preliminară posibilă”
Mircea Sandu, ex-preşedinte FRF

“Nu e posibil ca, la acest nivel, să nu marcăm trei meciuri la rînd. Trebuie să corectăm ceva. Budescu a jucat bine, îi ştiam potenţialul încă de la juniori”
Gabriel Torje, mijlocaş România

“Keşeru a fost un fals total, a interpretat un solo între tobă şi fluier. Iar Budescu parcă a cîntat la nai un fel de doină a lui Zamfir”
Cornel Dinu, fost internaţional

sursa: Gazeta Sporturilor

Incendiu la Constanţa. O maşină a luat foc în parcare

Adaugati comentarii