Seara de vineri, 29 noiembrie, îl aduce la pupitrul Orchestrei Filarmonicii de Stat ”Transilvania” pe dirijorul leton Gints Glinka, recunoscut ca un muzician temperamental, carismatic şi rafinat, laureat al „Great Music Award 2006” pentru interpretarea Simfoniei a IX-a de Beethoven (cea mai înaltă distincţie din domeniul muzicii oferită de statul leton). Ca solist invitat, îl avem pe violonistul Asi Matahias, care va interpreta Concertul pentru vioară, în re minor, de Aram Haciaturian.

Constantin Silvestri (1913, Bucureşti – 1969, Londra)
Preludiu şi Fugă (Toccata), op. 14 nr. 2

Seara debutează cu o lucrare de-a lui Constantin Silvestri, Preludiu şi Fugă (Toccata), unul dintre dintre cei mai mari și apreciați muzicieni români ai secolului XX. Personalitate de anvergură națională și internațională, Constantin Silvestri (1913, București – 1969, Londra) a avut parte de o existență ce a stat sub semnul idealismului și al devotamentului față de arta muzicală, excelând în toate cele trei ipostaze – de dirjor, compozitor și pianist. Despre Silvestri dirijorul se pot scrie volume întregi, acesta cucerind prin talentul său marile scene ale lumii.
În cotinuare, violonistul Asi Matathias va interpreta Concertul pentru vioară, în re minor de Aram Haciaturian. Compozitor, dirijor şi profesor armenian, Aram Haciaturian este, alături de Serghei Prokofiev şi Dmitri Şostakovici, unul dintre stâlpii şcolii de compoziţie din perioada sovietică. În egală măsură, el a fost şi primul compozitor care a aşezat cultura armeană în context internaţional. Haciaturian a dedicat acest Concert pentru vioară violonistului David Oistrah şi l-a scris în doar două luni, în vara anului 1940. Prima înregistrare făcută de Oistrah, după război, a făcut înconjurul lumii, iar numele violonistului şi lucrarea lui Haciaturian au fost astfel strâns legate unul de celălalt, Oistrah interpretându-l frecvent sub bagheta compozitorului şi făcând mai multe imprimări pe disc. Succesul de care s-a bucurat lucrarea a fost, aşadar, o sumă a virtuozităţii, intensităţii melodice şi aerului exotic al ei, pe de o parte, şi măiestria unuia dintre cei mai importanţi violonişti ai secolului XX, pe de alta.
Încheiem seara cu Simfonia nr. 7 în do diez minor de Serghei Prokofiev, ultima lucrare pe care a dus-o la bun sfârşit înainte de moartea sa, în 1953 (ca o ironie a sorții, a murit în aceeași zi cu Stalin). În mod firesc, Prokofiev nu a fost un caz singular de compozitor care, către finalul vieţii, căuta simplitatea înţeleasă nu ca banalitate, ci ca renunţare la complexitatea de suprafaţă în favoarea unui limbaj mult mai direct şi transparent.
Accesibilitatea limbajului muzical al Simfoniei a VII-a a avut însă şi un alt substrat. Să nu uităm că Prokofiev fusese, cu doar câţiva ani în urmă, aspru criticat pentru modernismul lucrărilor sale celor mai originale şi îndrăzneţe, retrase apoi din stagiunile tuturor orchestrelor. Promisiunea sa a fost că, de acum înainte, va scrie o muzică ce să fie imediat înţeleasă. Apoi, se pare că, iniţial, lucrarea ar fi fost destinată Diviziei de Copii a a Radio URSS şi că Prokofiev ar fi intitulat-o „Simfonia copiilor”, titlu pe care apoi l-a schimbat odată ce a realizat că, în ciuda lirismului tineresc care o străbatea, lucrarea depăşise cu mult intenţiile originale.
Este însă dificil de măsurat cum anume toate aceste premise – simplitatea, presiunea autorităţilor politice, inspiraţia iniţială – au determinat caracterul Simfoniei. Cel mai probabil a fost o combinaţie a acestor factori din care a rezultat o lucrare foarte melodioasă şi plăcută. A trecut de testul Uniunii Compozitorilor Sovietici, iar apoi şi de cel al Orchestrei Radio de Stat – „O, minune!”, ar fi notat Prokofiev, sarcastic.

Informații despre artiști

Gints Glinka

Dirijorul leton Gints Glinka este recunoscut ca un muzician temperamental, carismatic şi rafinat. A absolvit Academia de Muzică „Jāzeps Vītols” din Riga, continuîndu-şi apoi studiile la Academia de Muzică din Copenhaga şi participînd la cursurile de măiestrie susţinute de Helmuth Rilling, Kurt Sanderling şi Pierre Boulez.
În anul 2000, a fost asistent al Orchestrei Simfonice a Guildhall School of Music and Drama din Londra. Un an mai tîrziu, a debutat la pupitrul Orchestrei Simfonice din Tivoli şi a dirijat Don Giovanni de Mozart, într-o producţie realizată de Teatrul Regal şi Academia de Operă din Copenhaga. Uniunea Dirijorilor din Danemarca i-a decernat, tot în 2001, Classical Conductor’s Prize, iar în 2003 i-a oferit o bursă de studii la Bayerische Staatsoper, unde a avut ocazia să lucreze cu Zubin Mehta, şi la Deutsche Staatsoper din Berlin, unde a colaborat cu Daniel Barenboim.
De atunci Gints Glinka a dirijat orchestre ca Deutsches Kammerorchester Berlin, Kremerata Baltica, Orchestra Academică a Filarmonicii din Sankt-Petersburg, Orchestra Filarmonicii din Copenhaga, Orchestra de Cameră a Filarmonicii din Varşovia, Orchestra Filarmonicii din Duisburg, Orchestra Naţională din Porto, Orchestra Simfonică din Odense, Orchestra Filarmonicii din Cape Town, Orchestra Simfonică Naţională şi Opera Naţională a Letoniei, Orchestra Radio din Danemarca şi altele. A colaborat cu solişti ca Gidon Kremer, Steven Isserlis, Michala Petri, David Geringas.
În 2006, Gints Glinka a fost numit director artistic, iar ulterior dirijor invitat principal al Orchestrei Simfonice Naţionale a Letoniei. Este laureat al „Great Music Award 2006” pentru interpretarea Simfoniei a IX-a de Beethoven. Acest premiu este cea mai înaltă distincţie din domeniul muzicii oferită de statul leton.

Concert simfonic – dirijor Gints Glinka
Vineri, 29 noiembrie 2019, ora 19, Abonament 5
Colegiul Academic
Orchestra Filarmonicii de Stat “Transilvania”
Gints Glinka dirijor
Asi Matathias vioară
Constantin Silvestri
Preludiu şi Fugă (Toccata), op. 17 nr. 2
Aram Haciaturian
Concertul pentru vioară, în re minor
Serghei Prokofiev
Simfonia nr. 7 în do diez minor, op. 131