exceptii

Un medic de la Terapie Intensivă din Cluj își spune oful: „Suntem la capătul puterilor, la limită. Avem nevoie de paturi”

În marile orașe din țară, printre care se află și Clujul, secțiile sunt pline, iar cazurile în creștere. Medicii specialiști atrag atenția și spun că deja nu mai au posiblitatea de a trata pe toată lumea. Mai mult, România are deja peste 600 de pacienți infectați cu Sars-Cov-2 care au dezvoltat forme severe de boală.

La Cluj, o doctoriță a declarat pt G4media că: „Suntem la capătul puterilor, la limită. Iar din ce văd, numărul urgențelor crește. Suntem obosiți, nu știu cât mai rezistăm. Ne încurajăm între noi, ne luăm putere unii de la alții să continuăm. Eu îi văd pe bolnavii noștri, sunt disperați, au această sete de aer pe care încercăm să o ameliorăm. Până să se ajungă să fie intubați, ei sunt conștienți. Au lipsă de aer, au o stare de angoasă, cu frică de moarte și sunt total dependenți de ajutorul nostru, fiindcă obosesc la cel mai mic efort.

Cei care ajung pe ATI până să fie ventilați sunt disperați, speriați. Teama și disperarea lor nu se compară cu temerile noastre. Poate ăsta e unul dintre motivele pentru care continuăm să venim la serviciu din luna martie toți, de la medici la asistente și infirmieri. Eu nu-mi doresc să ajungă nimeni pe ATI. De aia e atât de important să purtăm o mască atât de utilă. L-aș invita pe acel om care spune că masca-i botniță să se lase operat de un medic chirurg pe creier, 6 ore, iar medicul să nu poarte mască. Sau pe cord sau la ochi. Eu port masca de 20 de ani, care este problema? Iar creierul meu nu a intrat în hipoxie. Și eu am lucrat în Franța, țin legătura cu foștii mei colegi, au și ei acolo capetele lor pătrate, dar există o tendință de acceptare a regulilor. Sunt reguli de bun simț față de apropiații tăi, față de alte persoane.

Când vezi revărsarea de venin de pe net, ți se taie toată pofta de a continua să mergi la muncă. Îi poftesc la ATI pe cei cu botnițe să vadă realitatea pe care o desconsideră. Am avut cazuri pe care nu le pot uita, care îmi rămân întipărite în memorie. Fie cu evoluții favorabile, dar de lungă durată, la pacienți tineri, fie cu evoluție nefavorabilă. Am avut internat un cuplu de vârstnici. Ne-am luptat mult, au stat mult pe ATI, dar au decedat. E ceva cu ce nu m-am înâlnit niciodată. E cumplit. Și repet, încă n-am apucat să ne fie rău cu adevărat, la ce se prefigurează.”

Sursa G4Media

Incendiu la Constanţa. O maşină a luat foc în parcare

Adaugati comentarii