Anita Toma este sălăjancă, originară din satul Dobrocina, comuna Gâlgău. Trăieşte la Cluj-Napoca, din anul 1960 şi deţine o casă de vacanţă exact la graniţa dintre judeţele Cluj şi Sălaj, între localităţile Vad şi Dobrocina. De altfel, până şi borna despărţitoare dintre judeţe este dispusă în dreptul grădinii sale.

De câţiva ani, aceasta îşi strigă peste tot necazul. Suferinţa nu e numai al ei, ci şi a sutelor de locuitori din localităţile Dobrocina, Fodora şi Chizeni, obligaţi să parcurgă kilometri întregi, pe aşa-zisul drum judeţean 109E, până la podul de peste Someş şi DN 1C, care duce la reşedinţa de comună, Gâlgău.

“Şoseaua” de care se plâng localnicii, nereparată de 25 de ani se prezintă ca fiind aproape impracticabilă: desfundată – pe o perioadă de cel puţin trei sferturi dintr-un an, ori când plouă – cu podeţe rupte, semnalizate cu crengi şi cratere enorme, care distrug maşinile sătenilor sau ale naivilor care-şi găsesc de lucru prin zonă. Anita Toma a adunat până acum trei sute de semnături şi s-a prezentat, zadarnic, la toate organele administrative posibile: Consiliul Judeţean Sălaj, Prefectura Sălaj – dar şi la Consiliul Judeţean Cluj. Arată aceasta, disperată: “Am bătut şi la uşa fostului preşedinte al C.J. Cluj, Horia Uioreanu, fiindcă acest segment de drum leagă Dejul de comuna Vad, fiind în administrarea RAADPP Cluj. De la câteva sute de metri de gospodăria mea şoseaua practic încetează lăsându-i pe automobiliştii care vor să ajungă în Sălaj să se lanseze într-o adevărată aventură. Ni s-au oferit doar promisiuni referitoare la această cale de acces, din judeţul Cluj spre Sălaj, nimic concret… ”

Contactat, David Prunean, primarul comunei clujene Vad ne-a declarat că a aflat că există totuşi speranţe din partea RAADPP Cluj, care a cuprins refacerea drumului respectiv în planul său de investiţii pentru perioada viitoare. ”Pe toată lumea afectează drumul acesta, singurul din judeţ lăsat într-o asemenea paragină, pentru că ar duce la fluidizarea circulaţiei spre Jibou şi ar aduce, pe o scurtătură de circa 10 kilometri, mai mulţi vizitatori în comuna noastră, unde avem de pildă Mănăstirea Vad, monument istoric şi ctitorie a lui Ştefan cel Mare”- afirmă Prunean.

La „stâlpul de alarmare al lui Hothy Mikloş”

Pătrundem mai adânc în Dobrocina, venind dinspre Vad şi ajungem la gospodăria lui Ioan Moldovan, un pensionar în vârstă de 73 de ani, fost miner. Declară acesta, fără să clipească: ”Rău, mai rău n-are cum fi. Şi plătesc toate datoriile, inclusiv rovigneta. Şi adăugaţi acolo: rotule, bucşe, telescoape – toate se strică pe drumurile astea. Am maşină de patru ani şi am reparat-o de trei ori până acum.”

Îl întâlnim, întâmplător şi pe viceprimarul comunei Gâlgău, Daniel Şuteu, ”ultimul mohican ţărănist”, cum îşi spune, locuitor al satului Fodora. Acesta abia aşteaptă să-şi descarce năduful, aşa că ne mărturiseşte că în ultimii 15 ani autorităţile sălăjene au făcut prea puţine lucrări – şi acelea numai de înlocuiri ale unor podeţe – unul în Chizeni şi patru în Fodora. Afirmă viceprimarul Şuteu:“Totuşi, şanţurile sunt întreţinute, prin grija primarului Cristian Ungur şi de asemenea s-au obţinut nişte bani pentru întreţinerea rigolelor. Însă, totuşi neîndestulători, aflându-ne azi în sitaţia ca deversarea şi scurgerea apelor pluviale să se facă pe terasament, distrugându-l şi mai rău. Cei de la conducerea Sălajului consideră că nu merităm atenţie, fiindcă traficul este redus pe acest drum. Însă raţionamentul lor este eronat pentru că, existând un pod peste Someş, în satul Fodora, fiecare posesor de autoturism e interesat să iasă din această zonă dificilă, ieşind pe DN 1C, spre Dej sau Ileanda, aglomerând şi mai tare traficul de pe drumul naţional.”

Zăbovim şi la gospodăria colonelului pensionar Traian Vultur, în vârstă de 83 de ani şi a soţiei sale, Silvia, de 77 de ani. Aceştia îmi arată un stâlp metalic, înalt de vreo doi metri metri, situat exact în faţa casei lor : “Vedeţi, ăsta-i stâlpul de alarmare al satului, vechi de pe vremea Imperiului Austro-Ungar, botezat <stâlpul lui Horthy Mikloş>. De aici se dădea alarma în sat, în caz de pericol. Practic, se bătea o tablă agăţată de stâlp, ca o toacă şi lumea reacţiona rapid în caz de incendiu sau alt eveniment neprevăzut. A fost desfiinţat abia prin anii `60, când au apărut dubaşii, în vremea colectivizării. Ei bine, acum nici măcar toaca n-o mai putem bate ca să le alarmăm pe autorităţi în privinţa drumului. Drumul a rămas la fel, de când îl ştim şi nimeni, în afară de comunişti, n-a făcut nimic la el…”

Intervine în discuţie şi soţia lui, Silvia: “Aşa ne-am născut şi aşa om închide ochii. Aşa ceva n-am mai văzut: să ai un drum judeţean în faţa casei şi să circuli prin noroi până-n gât şi-n gropi e groaznic.” La rândul său, un alt sătean, Iovian Hozan, delegat sătesc la primărie, rememorează: “Înainte de revoluţie se aducea pietriş cu carele, cu camioanele şi exista şi un picher care se ocupa cu reparatul drumurilor, însă după 1989 satele au fost uitate de lume şi de toţi cei care, până în prezent au fost la conducere. Ştiu de asemnea, din surse sigure, că s-au alocat bani pentru reparaţia acestui drum, de la C.J. însă aceştia s-au evaporat, prin primăria Gâlgău, pe traseu.”

“În satul învecinat, al prefectului Ionel Ciunt, totul e asfaltat”

Am plăcerea să mai cunosc un bărbat adevărat, pe Ioner Condor, proprietarul barului din sat. Acesta tună şi fulgeră împotriva autorităţilor, care-i poară cu vorba de 25 de ani: “Ultimele tentative de reparaţii au fost în urmă cu trei ani, când C.J. a adus noroi – nu exagerez – din Valea Alunişului, ca să plombeze gropile. Au adus pietriş numai după ce i-am ameninţat pe cei de la Consiliul Judeţean – pe dl. preşedinte Tiberiu Marc, personal – că voi chema în sat televiziunea, să vadă şi ei ce se întâmplă. Au adus pe urmă ceva balast, dar podurile au rămas aceleaşi, degradate în ultimul hal, aşa încât unul e semnalizat cu spini, ca să nu intre autoturismele în pârâu. Oricum, multe din maşinile care au trecut pe drum, noaptea, tot acolo au ajuns, în pârâu ” Şi Condor insistă să-mi arate podeţul şi semnalizarea inedită, ca să-l pozez.

Apoi, acesta îşi continuă diatriba, chiar de lângă podeţul buclucaş: “Drumul ăsta blestemat trece şi prin localitatea Şimişna, satul natal al prefectului Ionel Ciunt, până în Zalha. Iar pe drumul judeţean 109E din zona lui s-a turnat din nou asfalt, deşi acesta trebuia doar eventual plombat! Închipuiţi-vă, la Şimişna până şi cele mai înguste uliţe sunt astfaltate, aşa că umbli pe acolo ca-n Elveţia! Eu, de pildă, plătesc 7.000 de lei anual pentru vehiculele mele, pentru un drum desfundat şi cu gropi, fără să mai pomenesc de impozitul pe profit de la stat, fiind posesorul unei crâşme!”

Intervine în discuţie şi călăuza mea, Anita Toma: “Să ştiţi că, deşi oamenii de aici n-au drum ei deţin totuşi internet şi au văzut cât sunt de deşarte promisiunile autorităţilor sălăjene: nici pentru anul 2015 nu este prevăzută nicio lucrare la drum, deci nici un leuţ! Noi, cât de curând ne vom strange şi-l vom bloca, indiferent de consecinţe – dar nu înainte de a face un memoriu către Ministerul Transporturilor şi Primul Ministru al României. Deţin deja 300 de semnături de la săteni – mai multe e imposibil să obţin, fiindcă zona e îmbătrânită şi nu mai există alţi locuitori – pe care le vom ataşa la memoriul nostru.

Oricum, e o mare tristeţe să vezi cum satele Gîlgăului de pe DN 1C dintre Dej şi Baia Mare au condiţii extraordinare, ca-n Occident – gaz, canalizare, drum ca-n palmă – pe când noi, cei de pe cealaltă parte a Someşului sau a lumii, spuneţi cum vreţi, trăim ca-n Evul Mediu!”

Sorin Grecu

ULTIMA ORĂ!

De parcă cele descrise mai sus nu au fost de ajuns, astăzi în jurul orei 10 pe drumul european 38, între localităţile Gâlgău şi Gura Vlădesei a avut loc un grav accident de circulaţie, soldat cu un mort şi doi răniţi grav, iar traficul a fost deviat pe DJ 109E, adică exact pe drumul a cărui poveste tocmai aţi aflat-o