REPORTAJ / Bișnitarii aurului încă fac legea în centrul Clujului

„Aur, n-aveţi aur?”, se aude pe întreaga stradă. Bărbaţii stau la colţuri, femeile îşi plimbă fustele largi pe şosea şi opresc fiecare trecător, indiferent că e vorba de bătrâni, femei ori bărbaţi. Fiecare trecător e un potenţial client. Cu cât arată mai supărat, cu atât omul din faţa lor e o victimă mai uşoară. Sunt numeroşi şi odată ce simt că pot duce la final o înţelegere, tabarasc grămadă, şi sunt câte şapte împrăştiaţi pe toată strada, pe „client”. Îl opresc, îl trag deoparte, îi propun afaceri de „nerefuzat”, bani uşor de obţinut. Tot ce trebuie să facă e să-şi scoată inelul de pe mâna ori cerceii din urechi. De aici, afacerea merge ca unsă.

foto: clujmanifest.ro
foto: clujmanifest.ro

Toţi clujenii ştiu unde trebuie să meargă dacă vor să vândă aur, argint şi chiar telefoane mobile. Dacă Piaţa Unirii a fost consacrată drept proprietatatea „valutistilor”, micuţa alee din centrul oraşului, strada Tipografiei e, în continuare, locul de acţiune al bişniţarilor de bijuterii şi metale preţioase. Oamenii nu se dau înapoi nici de la telefoane mobile, dacă pot să obţină un târg bun. Orice pentru un ban obţinut ilegal, „la negru”.

În secolul vitezei, în oraşul ce a fost anul trecut Capitala Europeană a Tineretului, în Clujul ce-şi propune să devină Capitală Culturală Europeană, aceste practici sunt în continuare în floare. Pe bişniţari nu-i opreşte nimeni. Au reuşit să reziste atâţia ani în faţa poliţiei clujene, care nici măcar nu se mai oboseşte să facă vizite inopinate în zonă. Afacerile ilegale sunt tolerate, tacit, atât de administraţia locală cât şi de oamenii legii. Altfel nu se explică de ce, în oraşul cu două mall-uri, cu un potenţial imens pentru afaceri, în urbea ce vrea să devină Sillicon Valley de România, bişniţarii încă practică astfel de afaceri. Iar programul lor nu e unul secret. Ca mai toţi oamenii ce au un serviciu stabil, bişniţarii apar pe mica străduţă dimineaţa şi pleacă acasă după masa, când se lasă întunericul. Asta indiferent de anotimp şi gradele din termometre. Ei sunt acolo în fiecare iarnă, în fiecare vară, primavară sau toamnă şi par să nu-şi ia niciodată concediu.

foto: clujmanifest.ro
foto: clujmanifest.ro

„Aur, argint, ştifturi, rupturi, orice aveţi. Ce aveţi?”, se apropie un bărbat cu mâinile adânc îndesate în buzunare. Nu contează dacă ai un singur cercel ori un inel rupt. Pentru ei, modelul nu are nicio valoare. Aurul ce ajunge în mâna romilor de pe strada Tipografiei e topit rapid şi vândut mai departe. Cu magazinele de amanet şi bijuteriile care inundă zona au o înţelegere tacită. Intră oricând pe uşi ca la ei acasă, cântăresc aurul şi-ţi spun preţul.

„Dăm 100 de lei pe gram la aur”, îti spun pe şleau, fără nicio tocmeală. Preţul e valabil indiferent de karatele bijuteriei sau starea acestora.

O femeie trecută de 50 de ani scoate din poşetă o pereche de cercei. Blazată, femeia cu fuste largi se uită la ei, îi cântăreşte din ochi şi-i spune că îi da 200 de lei, mai mult nu merită. Că o să meargă să-i cântărească, că mai mult de două grame sigur nu au. Femeia acceptă, îi bagă în pungă şi-i înmânează bişniţarilor, care s-au strâns toţi în jurul ei. Îşi primeşte banii, îi îndeasă în portofel, mulţumeşte şi pleacă mai departe.

foto: clujmanifest.ro
foto: clujmanifest.ro

Aurul cumpărat îşi găseşte rapid noi stăpâni prin intermediul bişniţarilor, cel puţin aşa susţine bărbatul ce ar spune orice vorba bună ca să pună mâna pe o bijuterie – bijuteriile intacte sunt vândute mai departe. Cel mai probabil, aurul ajunge la casele de amanet de pe stradă, ori e vând puţin mai scump decât a fost cumpărat bijutierilor. La rândul lor, aceştia îl şlefuiesc şi îl pun din nou pe tarabe, de unde va ajunge, probabil, înapoi în circuitul bişniţarilor.

Sunt şapte bişnitari pe micuţa stradă, câte unul-doi în dreptul fiecărei bijuterii. Nu poţi intra fără să te loveşti de ei în niciun magazin de profil. Înăuntru, însă, afli că aurul se vinde cu 175 de lei pe gram.

Incendiu la Constanţa. O maşină a luat foc în parcare

Adaugati comentarii