sogor
Foto: Rapsodul şogor autorul hitului de mare succes, „Mă-şeală nevastă-mea, mă uit la ea şi simt că-mi creşte inima…”

Iar bubuie presa de inepţii şi mizerii udemeriste…
De exemplu. “În secuime noi nu suntem minoritari, în Europa noi nu ne simţim minoritari. (…) Noi, maghiarii din Ardeal, avem dreptul să trăim în Europa, ştim de unde venim, ştim ce vrem, ştim cum va arăta lumea pe care o dorim. Suntem dispuşi, dacă este nevoie, să-i facem pe români să simtă cum este să trăieşti în minoritate”, a spus, acum câteva zile, euparlamentarul Sogor Csaba. (sursa Napoca News)

Să vedem cine este europarlamentarul viril căruia îi place să siluiască România, şi pe români, fără ruşine, de vreo 25 de ani, în continuu. Să trecem, aşadar, la lucruri neserioase şi foarte greu de reprodus, din considerente de solidaritate masculină. De fapt, Sogor Csaba, violatorul de creiere tomâneşti, cere are şi nume predestinat, şi-a făcut-o cu mâna lui. Demenţii din UDMR care bat aiurea din clanţă nu trebuie confundaţi, nicicum, cu maghiarii sănătoşi. Udemeriştii guralivi, în mod clar, au o lalea veştejită, în loc de creier. Scriu povestea ca să decidă curioşii dacă omul e lovit decisiv, sau nu, cu pucul în scăfârlie. (Şogori- în argou, înseamnă bărbaţi care trăiesc sexual cu aceeaşi femeie.)

„Ioi, ioi, Iştenem, Iştenem, nevasta nem”

Prin 2002-2004, când munceam în Miercurea Ciuc, într-un ziar maghiar, a apărut un text unic în istoria presei mondiale. Titlul era ceva de genul „Scrisoare deschisă. Sogor îşi cere iertare soţiei.” Ce s-a întâmplat. Udemeristul avea un prieten la fel de trălălău, ziaristul Szondy Zoltan. Ăsta, de-atunci, scria că românii trebuie alungaţi din Secuime. Sogor îl primea, în casă, pe Szondy. Îi dădea sume mari de bani împrumut… Poate pentru prezervative… Milostiv acest om. De fapt, Sogor e pastor reformat, ca şi Tokes, alt năstruşnic periculos. Cum, necum, lucru neplăcut pentru orice bărbat încornorat, Szondy î-a devenit şogor exact lui Şogor. Şi invers. Doamna Sogor a cam mânjit-o, cu vivacitate şi pasiune, înşelându-l pe distinsul soţ, senator în acele vremuri, cu ziaristul. În fine, treaba dumneaei… Până la urma şi-a luat catrafusele şi dusă a fost, de la domiciliul conjugal.

Şi, acum, dezastrul mediatic. Popa deformatul, pardon, reformatul, ca orice om iubitor de familie şi înşelat, s-a tânguit, cât s-a tânguit, a plâns, cât a plâns… Apoi şi-a luat inima-n dinţi, pixul în mână, batistele în ochi, viagra la purtător şi s-a dus aţă la redacţia Hargita Nepe. Acolo a dat de alţi isteţi. El le-a prezentat o scrisoare unde ba işi cerea iertare, ba o ierta pe nefasta nevastă. Mesajul era însă unul clar, vroia ca femeia să revină la el:
„Ioi ioi , ioi, tu rupt inima meu, dar iert la pecatul teu. Amin! Spale bine la peseriche şi ghere ide acase, che io iubesc şi-aşa. Ca nou eşti. Ioi, ioi, Iştenem, Iştenem, nevasta nem! Te rog, iubirea meu. Nu mai bate joc de trecut, prezent şi viitor, la mine, che ride olahul puturos de io. Aleluia!”.

Ziariştii maghiari au citit. În mod normal, trebuia să îi spună lui Şogor, cam aşa: „Me, ember, tare puţin minte ai la tine. Me, chind iese de la apartament Szondy se cumpere caciuliţa de cauciuc acoperitor, suni la uşa şi spui la ea, la muiere, ce dore pe tine! Nu face de ris la tot oraş, se povesteşti la ziar, se afle lume ce dibol de vache eşti!”. Aiurea. Ziarul i-a publicat scrisoarea imediat de mintenaş. I-au făcut un bine imens. A râs oraşul câţiva ani buni, de sărmanul popă. Lumea e rea. Şi ce-i dacă nu există bărbat viril, pe mapamond, neînşelat în viaţă, măcar o dată, de vreo iubită, amantă sau nevastă?

Îmi ziceau secuii întregi la minte, când au aflat de istorioară din gazeta ungurească: „Ioi, Ioi, domnu Adi. Noi vezut prost mult la viaţa. Vezut şi şi fomeie reu de musche şi barbat inşelat, cu corn mare pe cap de nu pote se intre pe uşe la Casa Poporului. Da, cum se meri ghiorşon de repede la ziar se plingi che femeia fiki-fiki? Mai bine me spinzur de acoperişurile, sau pun gheara pe cuţit ascuţit şi tai jos dărab de puţa nefolositor. No, amu, toţi ştie: Şogor are corne ca cerbu cel mai mare de pe Discovery. Cum zice la cerbu ala, ce minche iarbe şi impunge cu corne?”.
Aşa a ajuns popa şogor Cerbul de Aur, cerbul suprem, cerbul dominant. Cerbi mai modeşti, din piele, bronz şi argint, suntem o grămadă. Supremaţia, însă, trebuie recunoscută si respectată.

Cum, necum, din milă, sau lipsită de milă, nevasta i s-a întors acasă, după un timp. Femeia, să-i trăiască pruncii, că are patru şi ei nu au nici o vină, bine a făcut, dacă a fost iertată de bizonul cu scrisoarea. De atunci, însă, Şogoru tot parlamentar a fost. Tot antiromâneşte şi şovin s-a manifestat pe unde a umblat. Cică, e minoritar persecutat. Ce-i drept, are şi istorie de minoritar persecutat. Păi, cum să aibă amantul mai multe drepturi, când tu ar trebui să fii majoritar în propriul dormitor? Şi, apoi, să zbieri după egalitate domestic sexoasă prin ziare: „Aşa cum Ţara Secuilor nu e România, aşa dormitorul meu nu e apartamentul meu! Vreau autonomie şi autodoterminare cu muierea! Voi ţine steagul secuiesc sus!”…

Buletin de Cluj