Portretul-vicontelui-Seplecan
Portretul-vicontelui-Seplecan

Este unu’ Seplecan, 
Are față de meltean
Și o voce de cioban.

Știe și să joace tare
N-are un ou între picioare,
Dar ambiția-i e  mare.

Se crede un don-juan
Curajos ca un roman,

Cu a lui privire cruntă
Se tot uită dupa fustă,

Crezând într-un ideal,
Blagomanul clujean.

Cu mersul de pițigoi,
Calcă-n străchini și-n noroi
Și uite așa pe nesimțite
Politicianul minte.

Cu al lui creier îngust,
Pare doar un simplu bust,

Uitându-se tot în zare,
Visând la ciolanul care,
Stă într-un consiliu mare.

De când a ajuns ciocoi
Seamănă doar vâlvă-n noi,
Cu prestanță de gherțoi.

Din lătrău, în funcții înalte,
Ajungi doar cu bulan, frate,
Dar mai bine, stai deoparte!

 

Acesta este un pamflet și trebuie tratat ca atare. Eminescu m-a îndemnat să-l scriu!!!