revolta studentului

Sunt scârbit de clasa conducătoare. De minciunile și promisiunile puerile ale capilor de institutii.  Sunt necredincios până la „extremism”, față de justiția românească.

Îmi este milă de tineretul fără speranță și îmi vine să plâng în hohote când e vorba de sistemul educațional de după 90. Ne-am pierdut in izmene locurile de munca iar pita ne-o mâncă șoarecii și sobolanii.

Îi văd pe părinții tinerilor gânditori și temători față de viitorul pruncilor pe care i-au crescut, iar pe bunici plangători. Am ajuns o națiune care a depășit pragul falimentului, spre prăpastie,  suntem o colonie de secol XVIII. Leprele care ne reprezintă, râd de noi și ne aruncă coji de pâine precum patricienii  la sclavi.

Urmează sa ni se privatizeze viața şi aerul îl vom respira „la raţie”. Noi poporul roman, ne-am dezumanizat, suntem la porțile din spate ale universului. Când vezi tinerii cum fug și nu le pasă de ce au construit generații suferinde înaintea lor, te apucă urlatul. Daca nu noi aștia mai tineri vom ajuta țara asta nenorocită, atunci cine?

Facultațile sunt un fel de stat degeaba după finalizarea studiilor, mai concis ele nasc statui. Cum alcooliștii își găsesc refugiul în alcool, tinerii merg pe tărâmul făgăduinței străin, crezând că acolo este o salvare. Nu este decat înstrăinare.

O rochie lansată recent pe piață având valoarea de 4,4 milioane de euro, probabil o fiică, nevastă sau amantă de multimilionar o va îmbrăca curând în timp ce câteva mii de copii nu vor avea ce mânca o lungă perioadă de timp. Care este rațiunea și moralitatea unei asemenea societăți omenești?

Sunt scârbit de  profitori și cerșetori, de povestitori, lătratori și neacționari.

 

 

Spuneţi-mi ce-i dreptatea? – Cei tari se îngrădiră
Cu-averea şi mărirea în cercul lor de legi;
Prin bunuri ce furară, în veci vezi cum conspiră
Contra celor ce dânşii la lucru-i osândiră
Şi le subjugă munca vieţii lor întregi.

( Mihai Eminescu ).

Ionuț Geană, student, politolog.