Puncte de vedere / Pe holurile de la UPU, bătrânețea și sărăcia devin handicapuri privite cu dispreţ

Sărăcia răzbate prin fiecare om care deschide uşa albă de termopan, prin fiecare perete strâmb sau murdar, prin fiecare mână crăpată de frig, ce-o ţine strâns pe cealaltă. În sala de aşteptare, capetele plecate nu văd pereţii scorojiţi şi pătaţi, nici mizeria şi posterele vechi, rupte, încă lipite pe geamuri. Nu vorbeşte nimeni, iar privirile se ridică doar când uşa se deschide din nou şi aduce după ea o altă silueta frământată şi un val de aer rece.

În holul Unităţii de Primiri Urgenţe există patru scaune. Pe ele stau cei care ajung aici pe picioare şi nu căraţi pe tărgi sau împinşi în cărucioare. Fiecare îşi aşteaptă rândul la singurul reprezentant medical responsabil cu trierea bolnavilor. O bătrânică de peste 80 de ani aţipeşte în timp ce stă la rând şi scapă din mână pansamentul pe care trebuia să-l ţină apăsat pe locul de unde i-a fost luat sânge mai devreme. Nu vede nimeni.

Uşile de termopan se dechid larg, iar valul de frig aduce doi bărbaţi ce care pe targă o femeie. A fost implicată într-un accident de maşină când ieşea de la muncă. Dacă nu era colegul ei, care a fugit şi a împins-o în ultimul moment, acum ar fi fost moartă. Aşa, a scăpat doar cu o rana la bazin, cu o lovitură la cap şi cu mâinile julite. „Mă doare”, şopteşte ea lucid. Dar femeia care face trierea nu se grăbeşte. Acum chestionează o fată adusă de alţi ambulantieri, ce acuză stări de ameţeală şi greaţă.

foto: clujmanifest.ro
foto: clujmanifest.ro

Uşile se deschid din nou, iar de după ele apare o altă targă. Un alt accident. Înşirate în holul lung, tărgile şi scaunele cu roţile pe care stau cei aduşi la spital cu ambulanţele par un tren cu vagoane mai mici şi mai mari. Cei din scaune sunt exclusiv bătrâni şi singuri, tărgile poartă tineri imobilizaţi. Niciunul dintre ei nu are aproape vreo rudă sau prieten. Aparţinătorii rămân în sala rece şi scorojită.

Medicină fără suflet

„Todea!”, citeşte de pe fişa unul dintre medicii de serviciu, o femeie fără nicio expresie a feţei şi nas acvilin. „Todea!”, mai citeşte o dată, iar un bătrânel timid se ridică de pe unul dintre cele patru scaune: „Mă scuzaţi, Zodea”. Doctorul îl studiază din cap până în picioare, strânge din buze, ridică dintr-o sprânceană şi citeşte iar de pe foaia albă: „Todea!”. „Doamna, pe mine mă cheamă Zodea”, îndrăzneşte iar bătrânelul. Femeia se enervează, plescăie din gură şi-l întreabă scârbită: „Câţi ani aveţi?”. „63. Merg pe 64”, răspunde el rapid. „Şi unde staţi?”, îşi da medicul ochii peste cap. „În Cluj. Pe strada…”, vine răspunsul bărbatului. „Bine, gata!”, se enervează medicul de serviciu. „Pe foaia asta scrie Todea!”, urlă la bărbatul care nu are nicio legătură cu fişa completată de angajaţii spitalului. Până la urmă, el nici măcar nu ştie ce scrie pe hârtie. „Haideţi dincolo”, se hotărăşte ea brusc şi pleacă fără să se uite înapoi, la bătrânul care se chinuie să-şi ia haina din cuier.

Toți loviţii şi otrăviţii

Uşile largi se deschid din ce în ce mai des, iar tărgile abia mai au loc în holul Unităţii de Primiri Urgenţe. „Aici vin toţi loviţii şi otrăviţii şi regula e că ăia care vin cu ambulanţa intră în faţă. Cu răceală voastră, o să staţi aici mult şi bine, mai bine mergeţi la spital la Clujeană”, spune unul dintre brancadrieri. Pentru aceşti „loviţi şi otrăviţi”, nici măcar unul dintre reprezentanţii spitalului nu are un cuvânt de alinare. Nu de milă, nu de prietenie ori încurajare, nu, de empatie. Doctorii, asistentele, brancardierii de la UPU Cluj îi privesc cu ochi goi, le adresează întrebările standard şi îi trimit mai departe, în funcţie de problema cu care au ajuns aici. Doctoriţa care urlase mai devreme la bătrânel, Cristina Preda ii scrie pe ecuson, îşi arată acum superioritatea faţă de o tânără ce nu se poate opri din tuşit: „Mda, o să va facem nişte raze din bunăvoinţa spitalului”. Fata nu zice nimic.

foto: clujmanifest.ro
foto: clujmanifest.ro

Trec trei ore de când de pe cele patru scaune din holul spitalului nu a ajuns nimeni în faţă medicului care face trierea. Ambulanţele au continuat să vină, iar regula priorităţii îi ţine tintiti pe scaune. Cea mai bătrână dintre ei e o bunica de peste 70 de ani. A stat şi s-a rugat în tot timpul în care nimeni nu a întrebat-o ce o doare.

Andrei Cristea

Incendiu la Constanţa. O maşină a luat foc în parcare

Adaugati comentarii