Virtutea-Victor

Prudenţa este considerată ca făcând parte dintre cele patru virtuţi cardinale, „colegele” ei fiind dreptatea, tăria şi cumpătarea. Ea ne ajută să discernem cărora dintre acţiunile noastre să le dăm curs. De asemenea ne ajută să alegem cele mai bune metode pentru a înfăptui ceea ce dorim. Filosoful grec Aristotel considera prudenţa ca fiind „singura virtute specială a guvernării”, iar Sfântul Toma D’Aquino spunea că este „dreapta regulă a acţiunii”.

Chiar dacă noi, cei mulţi, nu facem parte din cercurile care guvernează… să zicem… ţara, tot avem ceva de guvernat. Pe noi înşine. Şi nu este o misiune uşoară. Este mult mai grea decât să guvernezi o ţară. Cine a reuşit să se guverneze pe sine prin intermediul virtuţilor enumerate mai sus, dar şi prin celelalte însuşiri bune, nu are nici o problemă în a guverna o ţară. Un conducător al cărui acţiuni şi metode sunt trecute prin filtrul prudenţei, iar nevoile şi dorinţele sale poartă semnul cumpătării, va avea mereu un sprijin în poporul ale cărui interese le reprezintă.

Prudenţa este însuşirea ce ne vorbeşte despre omul cu caracter frumos, despre omul care trăieşte prin conştiinţă şi nu prin instinct. Trăind şi acţionând din conştiinţă avem certitudinea că intenţiile / gândurile, vorbele şi faptele noastre vor fi mereu corecte şi benefice pentru toţi cei implicaţi.

Celor cu o gândire mai pragmatică sau curajoşi atunci când vine vorba de acţiune, aş dori să-i liniştesc şi să le atrag atenţia că este important să nu confunde prudenţa cu timiditatea sau cu frica. În acest caz nu este vorba despre teama de a acţiona sau de a spune ceva. Prudenţa joacă rolul unui cântar, pe talerele căruia cântăreşte mai mult o faptă sau o vorbă bună şi o metodă dreaptă de acţiune. Bineînţeles, este indicat să nu ne limităm prudenţa la interesele personale, ci să o punem în valoare şi când este vorba de interesele semenilor noştri. Doar atunci va căpăta însemnătatea şi autenticitatea unei virtuţi.

Până data viitoare, fiţi prudenţi!

 

Victor Valentin