Se împovărară norii în zare,

Cu frig din patru orizonturi.

Elevi se tupilau după ghiozdane

Ca lupta de pe două fronturi,

Trecuse timpul peste mofturi.

 

În față întrevedeai o sileută,

Ce timpul n-o mai îngrijea.

Ea pare a fi o cazemată,

Ce după noi soldați tânjea,

Și pentru luptă-i pregătea.

 

Trăgeau de ei să-nvețe carte,

Cum tragi de un asin rebel,

Dar ei țineau o contraparte

Și răspundeau prin decibeli,

De parcă era ‘saptamana altfel’.

 

În haosul ce-împrejmuia,

O voce s-altoi cu duritate,

Iar profa zise Aleluia!

C-atunci apare o ‘autoritate’,

Cand larma are intensitate.

 

Deodată valul se calmase,

Mirați fiind de întâmplare,

Și profa atunci îl întrebase:

-Cum pot să-ți fiu pe plac eu oare?

-Să-mi dați un zece la purtare!

 

Din vrafuri de bibliografie,

Cu greu, abia se descurca.

Dacă știa ceva, era caligafrie,

Cu aceasta treptele urca,

Și inima ți-o încurca.

 

Avea un scris frumos,

Cum nu se mai văzuse,

Cititul era vin spumos,

Vestea departe i se duse

Și astfel deveni faimos.

 

Ieșit abia din anonimitate,

Zvonu’ începu să dea contur,

Că ar fi copiat cu impunitate

Și c-ar fi profitat de un huzur

Prin scrisul sau fără cusur.

 

Să fie oare voia aparenței?

Că el îi păcăli pe toți,

Că n-ar fi rodul eminenței,

Ci doar momeală la netoți

Și sprijin viitor la hoți.

 

Își luase o dată o chitară

Și zdrăngănea la ea cu tact

Cu ea urca la inimioara,

Ce nu mai trebuia urcat la cap

O performanta de impact!

 

Venise ziua să-și dea bacul,

Ca mare opotunitate.

Aci putea să-și dovedească capul

Cum se făcuse o nedreptate,

Că notele ar cam fi pe neluptate.

 

Urgent se pregătise-n noapte,

Își luă cu el infrastructura

Și renunță total la carte.

Își poticni alergătura

C-a înțeles din mers structura.

 

Ce unii nici în gând nu ‘poate’,

Comise el la bacu’ acela,

Făcuse visul realitate

Și astfel prelungi parcela,

Își luase bacul fără carte.

 

De-l întrebai cu preocupare,

De alt copist sau poate scrib,

-Nimica nu e nou sub soare,

De la modern și pân’ la trib!

Îți răspundea c-un rece diatrib.

 

Venise timpul facultății

Și masterul și doctoratul.

Să fie sigur că rămâne în grații,

Își rafinase copiatul

Și-l preschimbă cu plagiatul.

 

Și strânse lauri peste lauri,

Medalii și certificate.

Se duse faima până pe coclauri,

Că ar râvni o demnitate,

Să facă bine la comunitate.

 

Dar într-o zi pe neașteptate,

Citit fiind cu sârg de o amantă,

Văzuse ea ideile cam repetate,

Totul avea acum o rezultantă,

Întreaga ‘opera’ e plagiată!

 

Așa că-și pregătise nonșalanța,

Acuzele puteau să vie,

Vina se duse spre Salantza,

Ce o primise cu evlavie,

A copiatului legendă vie!

 

Salantza era pe veci reperul,

La tot ce înseamnă copiatul.

Alții puteau fi doar mânerul

Salantza era întreaga poartă.

Oriunde vei umbla pe hartă!

 

Și dacă denunțară plagiatoru,

Se strânseră cu o pancartă,

Să-l rușineze pe fecioru,

Însă fecioru se baza pe un tată,

Care era deja sătul de-atâta zarvă.

 

Cosmin Sabo

 

Primeşte la prima oră a zilei cele mai noi ştiri din judeţul Cluj pe email!

Adresa de email:

Un serviciu oferit de către feedburner. Politica de confidenţialitate pentru abonaţi.