Cluj ManifestLa ocolul unui munte,
Unde s-or bătut mocanii,
Sprijinind un cot de frunte
Numără un tânăr banii
Calculând pe Facebook fanii.
În apropierea casei,
Stau mai mulți să se conjure,
Zarvă ca la fondul clasei
Primăria să nu-i fure
Cer o halcă de pădure.
Larma era tot mai mare,
Sunete rostogolite,
Te bruscau la repetare,
De citate iscălite
De pe foi mototolite.
Se-azvârlise cu citatul
Tocmai unde-i gloata mare,
Se pecetlui tratatul
Pace fu ca și urmare
Fără nici o vătămare.
Se strânseseră alături
Consăteni cu mare pompă
Un melanj de trăsături,
Din certați acum se pupă
Auzind vorbit de popă.
Toți mișcați de dulcea vorbă,
Îi făcură temenele,
Spusele să i le soarbă
Pregătind gesturi rebele:
Renunțări la ghilimele.
Vorba dulce, mult aduce,
Cine-o știe e jupânul
Învrăjbirea o reduce.
Se înmiresmase fânul
Oaia pace cu stăpânul.
Mirosind o provocare,
Prinse tot mai mult curaj,
Nefiind un oarecare
Coborâse spre oraș,
Căutându-și anturaj.
Rătăcit în marea urbe,
Oameni mulți și firi meschine,
Calmul începea să-ți turbe
Mult prea multe manechine
La recepții cu măsline.
Și probează o palavră,
Mintea și-o limpezește
Ca-ntr-o fază bipolară,
Răspund toți în englezește
Întrebați pe românește.
Mare îi mai fu mirarea
Când zărea câte-o domniță
Ea îi arăta cărarea,
Întorcăndu-l ca pe graniță,
N-ai accent, începi plecarea.
Stând așa în podul palmei,
Se gândi la societate,
La ușurătatea vorbei,
La exemple nepătate:
Oameni din străinătate!
Amintirile-l salvară
Despre un văr trăit departe
Ce plecase într-o vară,
Renunțând la jumătate
Căutând seninătate.
Varu avea povești de viață
Răpiri, spargeri, pușcării
Nu trăiri de suprafață.
Maistru al comunicării
El pe toți îi amăgi.
Cum stătea în pușcărie,
Se înfiripă legenda
Vesel, pus pe flecărie
Ispăși ușor arenda,
În final umplând agenda.
Și uite așa-și făcu contacte,
Oameni care să-l susțină,
Fără bac și facultate
Știe cui să aparțină,
Prieteni buni, muncă puțină.
Lumea se mai deșteptase,
Însă doar acei cu stare.
Hoțul iute se adaptase,
Încercând o permutare,
Cu hoți din străinătate.
Iată o nouă carieră,
Pentru mari navigatori
De-ai consemn la frontieră
Ești trecut învingător
Pe nori civilizatori.
Și se uimise tot poporu,
La avocați veni cuvânt,
Să boteze infractoru,
Dându-i un nume de sfânt.
Lipsă de discernământ!
Sfântu nostru își face secta
Începând a se jertfi
Anunțase cu trompeta
Manechine care or fi
Să îi spună Gadhafi .
Încercă să-nvețe limba
Când dădea timpu cu rest
Cu trei vorbe-i joacă sârba
Toți românii strigă Yes
Parc-ar fi trimis ceresc.
Stând așa cu impunitate
Îi venise plictiseala
Fără de securitate
Începuse jecmăneala
Că să-și facă socoteala.
Pezevenghiul stă pe teancuri,
Urlă și discreditează,
Avocații stau pe flancuri,
Presa îi manifestează
Polițiștii-s buni la bancuri.
Într-o zi trecu răbdarea,
Și îi luase la grămadă.
Îi cam vizită trădarea,
Tupilați după fațadă,
Joacă ultima șaradă.
Cosmin Sabo
