2511_1105574970288_5615393_n

Cum cea mai veche bancă italiană riscă să influenţeze rezultatul electoral şi aruncă umbre aspra acţiunii ale actualului şi fostului guvernator al Bancii Naţionale a Italiei

 

 

            Siena este tristă iarna sub ploaie. Piatra şi teracota palatelor sale prind culori ireale şi neîntreruptii paşi ai vizitatorilor care calcă pietrele sună ca vaga ploscăitură a pârâişelor din zona agricolă din jurul acesteia. Dar este de ajuns să se înalţe şi să bată pentru puţin timp crivăţul şi totul se uscă, soarele luminează din nou colina unde este aşezat şi oraşul medieval, mic şi restrâns, revine iar cel dinainte: extraordinar de frumos.

Dar vântul care bate în această iarnă tărzie asupra uneia din perlele Toscanei nu aduce nici soare, nici frumuseţe. Îi provocă răni dureroase, îndepărtează veselia: una din comorile sale, poate pupila ochilor săi, cea pe care sienezii o numesc afectuos „Muntele” este în mijlocul furtunii şi răna pe care i-o provoca nu se va vindeca curând.

„Monte dei Paschi di Siena” este cea mai veche bancă italiană organizată în stil modern. A fost fondată de Regenţii Republicii în 1472 ca o casă de amanet transformându-se în bancă în decurs de câtiva ani. De atunci a rămas legată de teritoriu, aşa legată încât statutul său – aşa cum vroiau tradiţiile sale – a făcut mereu referire la autorităţile orăşenesti care, după unirea Italiei, erau reprezentate de primăria din Siena. Primarii, sau „podesta” în timpul fascismului, au avut întotdeuna un cuvânt „greu” de spus cu privire la conducerea bancii. Deoarece Siena, de la eliberare (1944) şi până acum a fost întotdeuna un oraş „roşie”, din putera lucrurilor, MPS a fost considerată banca PCI-ului şi a tuturor transformarilor sale ulterioare până să ajungă a PD-ului actual. În decursul anilor, banca a crescut şi şi-a deschis filiale în toată Italia şi în cele mai importante capitale europene, devenind a treia ca importanţă în Italia şi „bancă de interes naţional” cu capital majoritar de Stat. Totul i-a mers bine atât cât situaţia a rămas neschimbată, cu Statul în spate şi etica morală a PCI-ului.

Dar în 1990 băncile cu capital majoritar de Stat au fost privatizate şi în jurul lor au fost create nişte structuri politice denumite pompos „fundaţii” alese de administraţiile locale (regiune, judet şi primarie) în care  băncile respective aveau sediul lor social. Teoretic pentru păstrarea investiţiilor în teritoriu, în practică devenind teren fertil pentru jocuri politice nu întru-totul licite. Problema MPS-ului a fost ca fundaţia omonimă deţinea si majoritatea acţiunilor bancii şi că, din cauza aceasta, osmoza oamenilor între PD, primărie, fundaţie şi bancă a devenit obişnuită şi continuă.

Internaţionalizarea finanţelor, sosirea în Italia a băncilor străine sau chiar achiziţia lor, a băncilor italiene, le-au impus celor care au mai rămas de a se topi pentru a-şi permite asumarea unei dimensiuni mai mari pentru a putea face faţă concurenţei şi a rămâne pe piaţă. MPS-ul, tare în sienezitatea sa, a fost ultima care a efectuat această operaţiune cu achiziţia băncii Antonveneta.

Banca din Padova  făcuse parte din finanţele catolice puternice din nord-estul tării şi mai ales în Veneto, tradiţional creştin-democratic, cu o serie de bănci locale care pînă la urmă au fuzionat şi sub acest nume a fost achiziţionată de banca olandeză Amro Bank. Aceasta între timp a produs un debit de 7 miliarde de euro şi a fost vândută contra plații de 6 milarde, băncii spaniole Santander, care după câteva luni a fost constrânsă să caute un cumpărător pentru banca locala italiană şi MPS-ul nu a găsit altceva mai bun de făcut decât să cumpere Antonveneta (şi datoriile sale) pentru modesta sumă de 10 miliarde. Aşa spanioli au desfăcut sticlele de şampanie pentru că pe lângă scăparea de datorii, în câteva luni au făcut un profit de 4 miliarde. Daca această plus-valoare a rămas toată în buzunarele spaniolilor rămâne de văzut şi Procuratura din Siena cercetează.

Prin lege, băncile sunt obligate să dea socoteală cu privire la activităţile lor Bancii Naţionale Italiene. Cum aceste operaţiuni au trecut neobservate nu este clar. Actualii conducatori ai MPS care au descoperit şi denunţat aceste mişcări, găsind documente ascunse, sunt gata să jure ca în controalele Băncii Naţionale au fost prezentate bilanţuri false. Care este o teză sustenabilă. Păcat că ministrul economiei din fostul guvern Berlusconi a declarat în Parlament şi în transmisiuni televizate că documentele din mâinile Băncii Naţionale cu privire la operaţiuni, erau de ajuns – şi chiar prea multe – pentru a descoperi neregulile. Şi aceasta ar fi o teză sustenabilă, dacă ministrul Tremonti nu ar fi fost pe vremea sa inamic jurat al fostului guvernator, Mario Draghi acum preşedinte al BCE şi al  noului Prof. Visco.

Explodată în mijlocul campaniei electorale, bomba MPS-ului a înfierbântat atmosfera politică. Fiind partid de referinţa al băncii, prin intermediul primăriei din Siena, PD-ul este sub focuri: Liga Nord care abia așteaptă o asemenea ocazie pentru a se descotorisi de amintirea necazurilor asemănătoare avute cu băncile lombarde; Berlusconi (care totuşi a avut relaţii de afaceri cordiale cu MPS) care este nevoit să se agaţe de orice în tentativa de a recupera dezavantajul pe care sondajele i le atribuie faţă de centru-stânga şi de centrul profesorului Monti care trebuie să pescuiască o parte din voturi în mlaștina „anti-berlusconiană” din care trebuie să atingă şi centru-stânga (care în sondaje a scazut cu un punct).

Dar Liga Nord, Berlusconi şi Monti riscă să-şi facă şi lor rău: Liga riscă să le amintească propriilor alegatori trecerea sa sub aceleaşi furci caudine şi mai ales o recentă, urâtă poveste de rambursări electorale investiţii în diamante, repararea unor locuinţe ale unor conducători şi diplome false albaneze ale fiului lui Bossi; ceilalţi pentru că, dacă escrocheria a fost, din ea fac parte probabil şi un fost conducător al MPS-ului ajuns în listele lui Monti şi un membru al CDA din Antonveneto, candidat al lui Berlusconi.

Deci, „urâtul bocluc” din Palatul Salimbeni riscă să conducă la dezvoltări neplăcute şi pentru unii şi pentru alţii.

Italienii, deocamdată privesc.

 

 

Giancarlo Bellini

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Primeşte la prima oră a zilei cele mai noi ştiri din judeţul Cluj pe email!

Adresa de email:

Un serviciu oferit de către feedburner. Politica de confidenţialitate pentru abonaţi.