mircea-dobocanRecent, procurorii anti-corupție au instituit un sechestru pe bunuri și conturi aparținând companiei petroliere Petrotel, subsidiară a grupului rus Lukoil. Valoarea activelor sechestrate este aproximată la 600 de milioane de euro, însă cuantumul activelor afectate de această măsură însumează circa 2,2 miliarde de euro.

Reacțiile oficialilor Lukoil sunt cel puțin ciudate. Thomas Mueller, vicepreședinte Lukoil, solicită „implicarea” Comisiei Europene în această speță, pentu motivul că „o instanță mică din România ar putea pronunța o decizie de importanță majoră, care ar putea afecta afacerile Lukoil nu doar în România, ci și în Europa.” Același personaj recunoaște că, „deși nu există pârghii de intervenție directă a Comisiei în treburile instanței române”, în continuare „nu i se pare corect” ca o instanță mică să ia o decizie mare.

Recent, președintele concernului Lukoil, Vagit Alekperov, i-a scris Președintelui Klaus Iohannis și a solicitat o întrevedere cu acesta. Solicitarea vizează implicarea Președintelui României în vederea „asigurării transparenței în derularea anchetei penale.”

Ce este de înțeles din comportamentul celui de-al doilea jucător în piața petrolului în Federația Rusă? Că, în patria mamă, instanțele de judecată se subordonează intereselor de grup? Că acesta este modelul de business exportat de Federația Rusă? Că atunci când economicul și politicul își dau mâna, subordonează justiția?

La primul sechestru, cel de 230 de milioane de euro, Premierul Victor Ponta s-a lăsat pradă șantajului practicat de compania rusă, respectiv sugestia că 4000 de angajați sunt puși în pericol prin acțiunile justiției. Premierul social-democrat a solicitat public ridicarea sechestrului, aspect care miroase mai mult a interes obscur și imixtiune în treburile justiției, și mai puțin a doctrină politică de stânga. Retorica practicată de companie a fost însușită și de Ambasadorul Federației Ruse în România (cel care nu suportă libertatea de exprimare în general, și libertatea presei, în particular).

Ce rămâne în urma acestor incidente? Pe de o parte, niște exponenți ai Estului Sălbatic, suspectați de fraude masive și în principiu predictibili în demersurile lor „instituționale”; prezumția că, dacă Petrotel România – care reprezintă mediul privat rus – cade, Gazprom (companie rusă de stat) este deja aici, gata să-i preia pe un preț de nimic. Pe de altă parte, o anchetă a procurorilor anti-corupție care avansează considerabil; și o „instanță mică, pregătită să ia o decizie mare” (achitare sau condamnare, bineînțeles).

Mircea Dobocan