OPINII: Criza economică, primul pas spre ”Epoca de Aur”

”Everything will be okay in the end. If it is not okay, it is not the end”
– John Lennon

”Cei ce nu au învățat nimic din istorie sunt condamnați să o repete; iar cei care au învățat de la istorie sunt condamnați să îi vadă pe cei din jurul lor cum o repeta”. Cuvinte pe care toți le știm, dar pe care poate nu dorim să ni le amintim.

De la începutul acestui an, pandemia care a ajuns să fie cunoscută sub numele de ”epidemia coronoavirus” a condus la mai mult decât o criză socială. A condus pe termen scurt la o criză economică, pe măsură ce toate industriile și serviciile dintr-o economie se opresc sau cel puțin se frânează. În anul 2019, industria, în special în domeniul Inteligenței

Artificiale, luase avânt, se prefigura o accelerare a economiei, o ”epocă de aur” a dezvoltării. Acea ”epocă de aur” s-a oprit acum printr-un simplu organism unicelular.
Dar istoria ne învață că din punct de vedere al epidemiilor, acestea nu au fost numai dezastre. Ele rămân intipărite în mintea contemporanilor ca o calamitate, în istorie ca puncte de cotitură, iar în evoluția omenirii ca puncte de start pentru o adevărată ”epocă de aur”.

Dacă ne uităm la așa numita Ciumă a lui Justinian din secolul al VI-lea, vom vedea că aceasta a apărut după ce Imperiul Roman de Răsărit se afla la zenit, împăratul Justinian pornise o campanie de recucerire a Europei de Vest pentru restaurarea Imperiului Roman așa cum era el cu 3 secole înainte. Totuși, o epidemie ce a făcut ravagii de-a lungul a 10 ani, a distrus populația din partea de est a Europei într-o asemenea măsură (aproximativ 20 milioane de morți) încât nu mai existau resurse pentru continuarea planului de restaurare a Imperiului Roman. Pentru contemporani, era un dezastru. Dar în același timp, acea criză a facilitat ieșirea Europei din epoca antică și a facilitat deschiderea comerțului, nu doar de mărfuri, dar și de idei între Europa și Asia.

Putem să ne aplecăm și asupra a ceea ce este numită ”Moartea Neagră”, ciuma bubonică ce a devastat Europa și Asia în cursul secolului al XIV-lea. A curmat 200 de milioane de vieți, a lăsat întregi teritorii devastate. Dar în același timp după ce epidemia a trecut a generat un avânt extraordinar în cultură și în studiul materiilor umaniste. Fără Moartea Neagră, nu am fi putut vorbi despre Renaștere.

Europa a ieșit din Evul Mediu timpuriu (așa numita ”Dark Age” – Epoca Întunecată), iar societatea a redescoperit valorile și cultura clasică romană.
Ce avem de învățat din doar aceste 2 exemple? Că la acest moment ne confruntăm cu o criză, accentuată, socială și economică. Ea va fi urmată de o criză economică și mai profundă, dar la capătul acesteia se va afla renașterea economică și socială. O nouă ”epocă de aur”.

Întrebarea care se pune este desigur, ”Cum?”. Și aici tot istoria ne învață.
Precedenta criză economică din 2008 a condus ca un efect al ”bulgărelui de zăpadă” la o avalanșă de insolvențe. O companie intra în incapacitate de plată a furnizorilor, care la rândul lor intrau în incapacitate de plată a facturilor, și efectul se propaga. Cei mai întâlniți creditori erau bineînțeles băncile și organele fiscale. Ambii au avut pierderi enorme, pe fondul lichidărilor ce conduceau la valorificări și de până la 50% din valoarea bunurilor.

Au fost lecții ce au fost învățate.

În perioada 2013-2015 la nivelul Comisiei Europene au existat preocupări și analize ce prefigurau o viitoare armonizare a reglementărilor privind insolvența la nivelulul Uniunii, în special în ceea ce privește restructurarea extra-judiciară (în general cunoscută sub denumirea de Turn Around Management), dar și reorganizarea judiciară. Evident, Comisia Europeană privea aceste premise sub forma unor recomandări pentru statele membre de responsabilizare a organelor fiscale, pentru a deveni creditori diligenți interesați în salvarea companiilor aflate în dificultăți financiare. Cu alte cuvinte, să nu fie strangulată gâsca ce dădea ouă de aur. Aceasta pentru că, prin salvarea unei companii de la lichidare se creează un efect invers al ”bulgărelui de zăpadă”, ducând pe termen lung la salvarea altor companii, ce redevin viabile economic și pe cale de consecință, aduc venituri suplimentare la bugetul de stat.

Pe de altă parte, băncile au tras și ele lecții din acele insolvențe din care nu au reușit să recupereze creditele acordate. În ultimii 3 ani tot mai multe bănci și-au creat mecanisme și echipe specializate pe private equity și venture capital. Acestea sunt de fapt, chiar motorul de funcționare al unui turnaround de succes. Nu ajunge să oferi credite pentru a spera la o redresare a unei companii, atâta vreme cât la nivel organizatoric și funcțional acea companie va reveni la o incapacitate de plată. Este necesară implementarea unor tehnici și măsuri de preluare a controlului managementului defectuos și întoarcerea lui spre viabilitate economică.

În ceea ce ne privește, s-au făcut pași firavi în această direcție. Prin Legea nr. 85/2014 a fost introdusă noțiunea de ”test al creditorului privat”. Într-un articol precedent din anul 2018 am tratat pe larg problematica acestei noțiuni, din perspectiva unui creditor fiscal diligent.

(https://www.juridice.ro/612192/testul-creditorului-privat-in-lumina-modificarilor-aduse-legii-insolventei-prin-oug-nr-88-2018.html )

La acel moment, prin OUG nr. 88/2018 au fost introduse măsuri ce permiteau unui creditor bugetar să efectueze o analiză mai aprofundată înainte de a se pronunța asupra viabilității unui plan de reorganizare. Într-un mod ce îl putem considera tradițional, un creditor bugetar nu votează pentru aprobarea unui plan de reorganizare decât dacă prin acesta se acoperă 100% toate creanțele bugetare, inclusiv cele care ar putea fi recalculate sau regularizate ulterior aprobării planului.

Or dintr-o perspectivă comercială, este mult mai acceptabil ca un creditor să fie de acord cu diminuarea inițială a creanței sale, în măsura în care va putea obține ulterior venituri suplimentare în urma revenirii la liman a debitorului.

OUG 88/2018 a făcut un pas înainte prin obligarea creditorului bugetar de a efectua testul creditorului privat pentru a analiza perspectiva reală de redresare a debitorului în contextul adoptării uni plan de reorganizare prin care creanța bugetară era diminuată.
Acum, în contextul crizei economice ce se prefigurează, ar fi necesar un al doilea pas.

Creditorul bugetar trebuie să devină responsabil, preocuparea la nivel de organizație trebuie să fie aceea de a permite unui debitor reorganizare sau restructurarea. Chiar dacă la acest moment, se acordă amânări la plată, se suspendă executările silite sau se încetinește ritmul de colectare al debitelor, ne putem aștepta începând cu cea de-a doua parte a acestui an, la un nou val de insolvențe.

Dar, acest nou val de insolvențe va fi unul diferit față de anul 2008. Acum va fi unul în care singura șansă pentru ieșirea din criza economică, este aceea a reorganizării activității debitorului. Nu va mai fi posibilă simpla lichidare a companiilor în speranța de a recupera 100% din creanță.

Este nevoie de o nouă modificare a Legii insolvenței, în special în perspectiva salvării economiei. Întrebarea la care ca de obicei nu avem răspuns ci doar premise, este firește ”Cum?”…

Un articol de Dragos Ramniceanu, casa de avocatura RUS & Partners