Ma aflam in ultima parte a facultatii de economie linia germana. Statea in obisnuinta si specificul sectiei germane de la FSEGA sa gazduiasca pe perioada unei saptamani la majoritatea disciplinelor de studiu profesori oaspete din Germania, Austria sau Elvetia.

Pe buna seama o idee rasarita, ce radia indulgent si asupra catorva ‘cusururi’ ale facultatii, in fond inevitabile in conditiile ambitiei de a cuprinde in staulul educatiei de masa nenumarate hoarde de studenti cu elanurile lor tropaitoare. Inceputul ‘jocului’ aflat sub cupola entuziasmului si incredintarea unei sanse este ceva admirabil.

In aceste imprejurari prezente de altfel pentru toti studentii liniei germane reusesc sa il cunosc pe domnul Profesor Thom din Elvetia, mai precis de la Universitatea din Berna. Emeritul Profesor avea inca o aliura sprintena si in mod deosebit niste ochi ageri de pasare rapitoare incat simteai caldura unei raze infrarosii cand te privea.

Ochii sunt o oglinda a sufletului si cine invata sa citeasca corect aceste ‘cufere’ pline de indicii va fi scutit de multe situatii nedorite de-a lungul vietii. Desi purta deja o venerabila varsta avea niste trasaturi ce tradau multa agerime, genul de persoana a carui simpla tresarire da o senzatia definitiva. Conducea Institutul pentru Organizare si Personal din capitala Elvetiei si conform spuselor sale oferea consultanta unor companii de prima linie. Probabil una dintre probele neanuntate din arsenalul sau de ‘masurator’ de oameni era sa vada ce rezistenta ar avea candidatul in al privi in ochi.

Cel mai antrenant putea fi insa joaca cu istetii, il simteam de la distanta ca stie toate trucurile si ca nu ar fi alifie pe piata cu care sa nu fie uns. Avea totusi o insecuritate desi mediul lejer de recreatie in care abia aterizase era comparabil cu o vacanta la tara, la bunici.Tocmai de aceea nu isi mai masca insecuritatea de care va vorbesc. Efortul de a descoase atatia aplicanti veleitari in cotidianul elvetian cerea o binemeritata vacanta.

Poate va intrebati care era insecuritatea sau punctul sa debil ? Simplu vorbea prea mult si imperturbabil despre el insusi. Asemeni multora care presteaza un serviciu ‘comunitar’ se dedica mai mult lui vorbind la plural doar pentru distragerea atentiei. Era unul dintre multi altii care se simtea strans in corsetul neimpacarii cu sinele si in a carui atentie cu adevarat nu aveai loc sa incapi, decat daca te lasai pacalit de oratoriile sale. Efortul de a ascunde neimpacarea cu sinele sau altceva este cel mai adesea dat de gol de dorinta de a demonstra prin exces. Excesul poarta mereu multe indicii ce trebuie atent supuse atentiei daca ai un spirit cercetator.

Intonatia profesorului nu lansa nici o invitatie desi existau priviri intrebatoare, insa mai degraba pregatite sa isi muste limba decat sa intrerupa oratorul inaltat pe soclul vechiului complex de a fi student roman. Se strecurau doar semnalele aprobatoare ,rasetele la glumitele sarmante ale profesorului sau uluiala incremenita tipica uceniciei. Contextul oferit de acel curs era o adevarata terapie pentru stima de sine, chicotitul fetelor tinere , abtiguirea ironica a vreunui baiat nazdravan erau remediile acelei terapii.

Afluenta ideilor sale cu salturile dese de pe limba germana pe limba franceza sau engleza de dragul unor expresii dadea senzatia ca vrea sa cuprinda totul. La peste 60 de ani sa bravezi sarind pe portativele atator limbi cat timp e suficient si destul de universal sa asesonezi cu putina latina docta sau eventual greaca veche mi se oferea deja impresia unui om dureros de incomplet pentru pozitia ocupata in societate. Maturitatea presupune o acceptare stoica si a unor cusururi sau parti usor gri ale personalitatii, iar de la o anumita varsta incepe reintoarcerea la sfanta simplitate(sancta simplicitas) fara sa ai prejudicii de carisma sau influenta, daca ai atins maiestria artistica a domeniului.

Sa faci uz de impresionare la o asemenea varsta este cel putin disonant. Oricum rostul acestuia era sa explice mecanismele , achizitia de vocabular ramane in fond optionala in sarcina fiecarui aspirant la invatatura. In tot acest timp rumegam si eu o idee si dintr-un acord cu propria persoana aveam datoria sa o ofer mirarii tuturor. Ideile pe care le rumeg la nesfarsit imi dau migrene, tocmai de aceea deseori imi clarific dilemele prin scris pentru un somn mai dulce. Facusem un legamant de ceva vreme cu mine pe fondul tipicei taceri balcanice sa fiu o voce de nicaieri, iar neasteptatul sa fie singura mea introducere.

Interpelasem zglobiu de vreo trei ori pe ambasadorul Germaniei, iar o data reusisem sa scot din ‘calmul stoic’ pe un miliardar american cu dilemele mele. Imi amintesc si acum cum asaltul sau discursiv asupra mea imi jena chiar si colegii de scaun de la eveniment. Ii facusem fata multumitor sarcasmelor si linsajului, mai ales ca simpatizez cu autoironia. Intamplator l-am cautat pe net anul trecut si am vazut ca ar fi anchetat pentru pedofilie in Londra, pe numele sau Doug Richards.

Bagarile mele in seama oratorice nu sunt mereu primite cu adversitate, de pilda cu domnul Muntefering, fostul vicecancelar si presedinte SPD in Germania am fost intrebat daca nu cumva sunt profesor la facultatea la care si-a tinut prelegerea. Am un mic ‘regret’ ca a pus intrebarea in particular si nu in vazul tuturor profesorilor mei. Aveam deseori un stil revendicativ deranjant si nu imi placeau prea mult caile ocolitoare ale amabilitatilor. Eram rareori impresionat, insa tocmai acest lucru facea ca aprecierile mele razlete sa valoreze pe principiul economic al limitarii resursei mult mai mult(uneori in aparenta) decat cineva care inflationa laudativ vreun dascal. Ma consolez insa ca ma apreciaza mai mult profesorii la care nu le-am fost student si uneori si ceilalti, insa pe un stil camuflat la prima vedere.

Imi propusesem de ceva timp sa imi las cea mai mare parte a ideilor sa zburde vesele pe culoarul liberei expresii. Daca majoritatea prefera tacerea atunci contrastul ar trebui sa imi fie de ajutor. E principiul limitarii resurselor din economie, un tip tacut isi creste prestigiul in mijlocul unui grup galagios pe cand un tip vorbaret isi creste prestigiul intr-un grup foarte tacut si cu lipsa de idei. Succesul presedintelui Johannis vine tot pe un efect de contrast fata de obisnuinta unor politicieni palavragii si carismatici.

In ochii electoratului a primat astfel o persoana fara nici o carisma si pe deasupra scump la vorba. Revenind la povestea noastra ,ma hotarasem sa ies din camuflare desi aveam certitudinea ca profesorul m-a filat dinainte dupa ochii daca nu prin postura. Simtea ca intampin o rezistenta la carisma lui, pentru ca imi luasem postura neafectata, cu priviri in gol sau un suras anost de complezenta.

Domeniul stapanit academic de catre domn profesor ma intriga de ceva vreme, vroiam de ceva timp sa ii descurc itele. Citisem despre instincte ,despre practici de angajare, ascultam nenumarate zvonuri si pe deasupra ma duceam la targurile de joburi sa discut ‘exhaustiv’ cu fetele de la HR.

Cel mai adesea imi cautam ceva pe inginerie sociala, si ma concentram atent pe eforturile binevoitoare ale fetelor de la HR de a impaca capra cu varza , ingineria cu stiintele sociale. Copilaria nu se termina la 18 ani, iar sub o forma sau alta toti ne ducem din jucarii in spatiul maturitatii cronologice. Eu mi-am adus jocul de limbaj, am ramas un tip jovial in ciuda pozelor in care ies mereu ca un monument comunist.

Principiul lui Peter

Am ales sa ii pun o intrebare domnului Thom din domeniul organizatiilor si a managementului de personal, o intrebare ca o furnicatura de altfel. Il intreb pe domnul Profesor daca crede in ‘principiul lui Peter’. Acesta ma priveste scurtcircuitat de parca as fi tinut in mana piatra filosofala. Ma intreaba preocupat de unde stiu de acesta? M-am uitat catre colegi, stanjenit ca monopolizez discutia as fi vrut in compensatie sa insinuez ca din brainstorming pe coridoare cu colegii.

Mai fac complimente false uneori tine de jocul de limbaj pe care l-am marturisit. Desi devin deseori afurisit pentru cei care pretuiesc linistea la cursuri si dezbateri, am fost rareori apostrofat serios. Un capriciu inspirat de la Kafka pe care mi l-am dorit de demult ar fi sa ies dintr-o sala dupa ce am o prezentare si sa ma transform intr-un gandac ca in nuvela Metamorfoza ca ulterior sa ma intorc. 🙂

Reusisem sa il induc pe domnul Profesor intr-o nostalgie cu aceasta intrebare legata de principiul lui Peter. Incepe sa povesteasca ca pe vremea cand era tanar si pasea ambitios pe drumul carieristic ar fi fost detasat la alt birou pentru ca punea presiunea competitiei pe cineva cine nu trebuia. In 1969 academicianul Laurence Peter pasionat de problematica promovarii in cariera sau a ierarhiologiei, scrie o carte pe subiect.

Dincolo de nuanta usor umoristica acesta prezinta foarte multe scene reale trecute cu vederea din obisnuinta. In observatiile lui Peter se regasea ideea precum careia angajatii sunt promovati pana isi ating nivelul suficient de incompetenta incat sa nu mai aiba pretentii la viitoare urcari pe scara ierarhica. In lumea reala patronii sunt foarte retinuti la ce inseamna fluctuatia pe pozitii ierarhice. Interesul lor ar fi ca angajatul sa ramana pe pozitia in care a fost validat la prima intelegere. Daca are ambitii greu de astamparat, se va incerca unoeri sa fie pus pe o pozitie in care sa isi dovedeasca incompetenta respectiv sa esueze, ca mai apoi pretentiile sale viitoare sa fie mereu contrazise de acest exemplu trist pentru angajat.

Promovarea este deseori o himera si norocosii sunt cunoscuti in dese randuri inainte de lansarea competitiei pentru respectiva pozitie ierarhica. Am scris la un moment dat un articol in doua parti denumit „Cum apar sefii’. Ca prim sfat ar fi sa nu va incredeti prea mult in promisiunile de promovare, deseori sunt complet desarte. Pe langa asta la negocierile salariale urmariti concentrarea intervievatorului pe teme marginale cum ar fi mediul placut, colegii tineri si simpatici precum si impaunarea cu premiile de orice fel primite de companie. O insistenta prea mare pe aceste teme mai ‘marginale’ este o declaratie indirecta ca partea financiara este subtire sau moderata si cu perioade lungi de stagnare.

Mereu partea nesatisfacatoare dintr-o poveste se lasa la urma ,iar metaforele sarmante de la inceput au scopul de a crea un efect de placere ce sa adoarma vigilenta fata de ‘capitolul decisiv de incheiere’. La interviuri desi competentele certificate dau o siguranta mare totusi partea de rezonare umana joaca un rol important.

Mai ales la interviurile maraton de 4 sau 5 intrevederi exista o probabilitate destul de mare de a nu rezona cu cineva sau chiar sa fii in contrast puternic. Contrastul puternic deja are o dinamica de respingere. Din acest motiv o mica balansare, insa nu stridenta, dupa personalitatea intervievatorului este de recomandat. Daca imiti prea mult intri in profilul lingusitorului, care deja este arhicunoscut majoritatii si temut ca atare pentru predispozitia sa la tradare.

Acest balans l-as denumi dans oratoric pentru ca are sincronizarea si armonia unui dans. Desi in dans se creeaza senzatia unei coordonari egale intre parteneri, lucrurile nu stau tocmai asa. Finetea si alunecarea perfecta a miscarilor de dans poate oferi ocazia de a prelua imperceptibil controlul pentru celalalt partener de dans. Un dans reusit alterneaza comanda si nu lasa doar pe unul dintre parteneri sa domine miscarile, pentru ca orice fiinta dominata mult timp isi pierde din vlaga si stralucire si se observa asta la nivel subliminal pe scena.

In conversatie balansul merge pe acelasi principiu, numai ca semnele preluarii controlului sunt de alta natura si mai precis le puteti observa prin acordarea la tonalitatea vocii tale sau prin preluarea unor expresii mai originale din arsenalul tau discursiv.

Reflectie si completare

Alegerea pentru o pozitie corespunde deseori unor doua ramuri principale : reusesti sa pari o reflectie (din tinerete mai indicat) al persoanei care face alegerea sau ai norocul sa ai un rol de completare ce acopera un lips ce perturba clar angrenajul. Un lips flagrant este un dezechilibru, sistemele eficiente si grupurile au dorinta de echilibrare, pentru ca orice sistem se erodeaza mai greu in pozitia de echilibru.

As vrea sa aduc in discutie o nuantare legata de principiul reflectiei, care parctic inseamna sa se observe in candidat trasaturi asemanatoare cu cele ale decidentului. In psihologie exista tendinta numita ‘social comparison bias’ care spune ca in alegerea unor candidati ar fi evitate acele persoane care au aceleasi puncte forte cu ale superiorului. Un lider trebuie sa isi pastreze si cultive unicitatea, pentru ca orice copie ii reduce din farmec.

Provocarile la discutii sau certuri din partea unor persoane de pe nivele inferioare trebuie evitate pentru ca orice raspundere inseamna indirect ca il accepti ca si rival, iar rivalii asprii deseori au nivele apropiate si prin raspundere la provocare ii oferi o nesperata ridicare de prestigiu la respectivul temerar ce poate fi in fond si un nebun de pe strada in unele cazuri.

Reflectia din tinerete functioneaza mai bine, pentru ca reflectia pe acelasi nivel de varsta poate reprezenta o amenintare. Veti observa mai tarziu ca prieteniile sunt ambivalente , oscileaza de la cooperare la rivalitate si invidie. Doi prieteni sau doua prietene din liceu sau facultate ajung sa se certe foarte usor si decisiv uneori. Prima tendinta a omului este egoista si practic in prima zi tematoare de liceu sau facultate fiecare s-a simtit mai comfortabil cu reflectia sa directa si s-au asezat alaturi de aceasta in banca.

Ulterior ambivalenta prieteniei va zvacni treptat spre concurenta si invidie. Prieteniile pe diferenta de varsta pot sa fie mult mai durabile pentru ca scot din ambivalenta faza de rivalitate. Exponentii generatiilor diferite se rivalizeaza mai greu, pentru ca fiecare isi duce rivalitatea de lunga durata cu fostii colegi de liceu, facultate sau vecini de bloc etc. si nu mai sunt dornici sa se rivalizeze cu cineva care e mai tanar cu 20 de ani.

Prieteniile mixte baiat -fata sunt iarasi mai durabile desi ele pot trece usor inspre meleagurile iubirii care sa faca relatia din nou instabila, insa de aceasta data din cauza depozitelor emotionale investite.

Un alt indiciu pretios , mi s-a revelat citind despre viata lui Alexandru Macedon din antichitate. Povestea ascensiunii lui Alexandru Macedon incepe o data cu decizia mamei sale Ofelia de a complota impotriva tatului denaturat, regele Filip al II-lea al Macedoniei.

Practic Filip al II-lea in aroganta sa incepuse sa o neglijeze pe mama lui Alexandru si printre altele sa curteneasca nimfele din regat , ce ii reanimau senzatiile tineretii sale vitejesti . Aceasta secventa despre Alexandru Macedon simbolizeaza si schimbul de generatii cu a sa incredere mai ‘prematura’ aratata tinerilor .Alexandru Macedon va reusi sa cucereasca cea mai mare intindere teritoriala din istorie pana la varsta de 32 de ani.

Acest conflict al consortilor la o anumita varsta poate oferi o rampa buna de lansare unui tanar sau unei tinere. Dorinta de revansa a femeilor(din cauza emotionalitatii mai ridicate) este totusi mai pregnanta dupa inaintarea in varsta decat in cazul barbatilor insa lucrurile se compenseaza prin faptul ca inca in patriarhat, barbatii detin epicentrul puterii.

De fapt totul se echilibreaza si compenseaza in fond daca puteti urmari cu atentie mersul tiparelor. O doamna mai venerabila va avea interesul sa isi reafirme farmecele tineretii. Vestejirea frumusetii este o drama pentru o femeie pentru ca este deseori cel mai de pret capital(in ochii altora evident, insa pretul unui lucru este reglat si de cat este dispus sa ofere cel interesat), fie acesta de imagine. Viata amoroasa invadeaza cu obstinatie mediul profesional si nu s-ar putea altfel dat fiind firea emotionala a oamenilor. Mizele acestui fenomen sunt mult mai mari decat va imaginati la prima vedere.

Frumusetea este o veritabila arma moderna. Dedicarea pentru pacificarea sociala din ultimii 60 de ani prin numeroasele articole de lege precum si a unor conventii de bun simt face ca firea omului sa aiba un dor nestapanit al confruntarii care cel mai adesea se refuleaza la foarte numeroasele sali de forta printre altele.
Impunerea in confruntarile cotidiene a devenit foarte subliminala, rezistenta la a privi in ochi, prezentarea unui anturaj intimidant si uluiala frumusetii sunt uneltele prin care oamenii moderni isi depasesc provocatorii. Legat de privitul in ochi se pot culege informatii critice despre o persoana. Mai precis in functie de conformatia ochilor puteti deosebi o persoana emotionala de o persoana rationala, precum si o persoana intuitiva de una analitica.O persoana emotionala se destabilizeaza usor si se incarca emotional usor de la fraze siropoase.

Fiecare cuvant are o incarcatura emotionala diferita, decantarea corecta a acestora si aranjarea lor in fraza poate purta ca pe un portativ muzical pe interlocutor. Un portativ muzical este foarte oscilant, urca si coboara, iar acest efect de coborare si urcare creeaza efectul de adictie, asemenea muzicii care ne cuprinde duios intr-o alta lume. Cei mai iubiti politicieni isi fac simpatizantii sa planga de emotie ca mai apoi sa ii ridice prin umor, iar acestia ii vor dedica loialitatea ulterior.

Asa se creeaza adictia trecandu-i pe acestia prin cat mai multe stari contrastante, iar cu cat trec prin mai multe cu atat isi vor creste devotamentul de lunga durata. Pe termen scurt vor mai avea rabufniri contra liderului cu unele ruperi din farmecele acestuia insa puse pe seama povarei emotionale, ce va fi consolata in schimb de loialitatea de lunga durata. De altfel in curand o parte substantiala dintre politicienii condamnati vor castiga alegerile in ciuda hulei sociale sau de presa, pentru ca si-au asigurat loialitatea de lunga durata prin aceste inflexiuni de stari sufletesti starnite in alegatori.

Ochii intuitivi sunt acei care iti dau senzatia ca te pierzi in ei. S-ar putea spune ca te atrag intr-un fel de neant. Orice ocazie de pierdere si ratacire are tentatia deseori irezistbila a unui nou inceput, iar dorinta de a incepe din nou si din nou este prezenta in firea umana, uneori chiar cu imposibila intoarcere in trecut cu o eventuala palmuire de inviorare si regret. Oamenii intuitivi si emotionali au de pilda o afinitate spre melancolie si nostalgie. Melancolia ofera o stare de renuntare si poate acest lucru influenteaza confruntarea negocierii.

Starnirea melancoliei se face prin nostalgia trecutului, prin rememorarea vremurilor de aur , insa in cele mai dese randuri a vietii de om matur, vremurile de aur se vor situa in trecutul indepartat, adolescenta sau intervalul ascensiunii si a marilor ambitii. Apelul la trecut in liniile unor figuri de stil tacticos alese va asigura starnirea melancoliei pentru aceasta tipologie, iar pe fondul melancoliei va deveni mai maleabil, cu accente de renuntare la incapatanare.

Ma pasiona de ceva vreme rolul inocentei in lupta de promovare. Citisem despre Freud si instinctul de protejare al autoritarului fata de figurile cele mai inocente. Asumarea de rol patern protector este o realitate a cotidianului profesional .Primisem candva in facultate o lovitura naprasnica, zic eu sub centura, de la cea mai inocenta fata din grupa si urmaream uimit cum in fata acestei scene imi dispareau sustinatorii vechi unul cate unul.

Am inceput sa constientizez forta inocentei si sa inteleg ca farmecele acesteia fac ca orice contra sa se intoarca pe efectul bumerangului. Ulterior incepusem sa imbratisez ideea ca nu exista oameni inocenti in toata puterea cuvantului, ci doar oameni cu strategii soft mai sofisticate. Inocenta cu aparenta ei naivitate este rolul freudian al copilului ce aclama irezistibil protectia celor mari si puternici, pe modelul tatalui dur venit acasa din urgiile realitatii razboiului ce isi imbratiseaza pruncii topindu-se de neajutorarea,naivitatea sau ghidusiile lor.

Previzionarea interesului propriu

Explicarea realitatii prin prisma interesului propriu al participantilor la jocurile sociale este cea mai limpede cale spre intelegere a raporturilor sociale. Fara sa ai capacitatea de a intrevedea interesul celorlalti participanti la cooperare iti vei face din viata un joc la ruleta.

Nu trebuie subestimata niciodata frecventa cu care un superior ierarhic isi va reafirma gratia ridicand dintre candidati pe cel mai modest,credul sau de ce nu inocent. Transformarea pe care i-o va face acestuia va adauga mai multe la pretigiul acestuia de mentor decat alegerea celui mai bun, iar increderea care i-o va insufla va purta mai multa recunostinta fata de candidatul ambitios cu increderea deja situata la cote inalte.

Evident ca amorul propriu, frecvent prezent la superiorii ierarhice va oferi suficienta incredere in fortele proprii de a ridica dintre supusi pe cei mai modesti si ai introna prin gratia mentorului. Oamenii se ridica si se coboara la asteptarile celor din jur in numeroase cazuri, iar acest concept poarta numele de profetia de la sine implinita si poate fi regasit de exemplu in mitul grecesc al lui Pygmalion. Autorul irlandez George Bernard Shaw scria o piesa de teatru numita Pigmalion in care povestea cum profesorul de fonetica Henry Higgins pune ramasag ca o va ‘antrena fonetic’ pe florareasa Eliza Doolitle asa incat sa poata trece in ochii tuturor ca fiind o ducesa la receptia unui ambasador.

In era sistematizarii, rolul individului este luat din ce in ce mai puternic de catre tehnologie. Tendinta de imitare a firii umane ajuta si aceasta la depasirea unui usor contrast de ‘valoare’ al individului cu grupul sau cu asteptarile fata de acesta. In aceste conditii foarte multi indivizi modesti ca si trasaturi vor putea trece neobservati si pe deasupra povara lor va fi preluata tot mai mult de catre tehnologie si de spiritul de intrajutorare al colegilor dresati inca din copilarie prin cultura amabilitatii.

Astfel isi vor face loc trasaturi aparent secundare in competitia promovarii, frumusetea si abilitatea de a consolida stima de sine a superiorilor ierarhici sau prin inocenta vor intoarce investitia datorita firii umane de a se preda sentimental in fata profilului salvatorului(cel mai seducator dintre toate). Contestatarii sau aspirantii la pozitia de masculi alfa vor fi trecuti prin proba democratica si anume simpatia grupului.

Doar ca din punct de vedere sociologic 80% simpatizeaza cu autoritatea adica exact cu cel care propune proba de incredere pentru contestatari. Contestatarul va putea fi astfel mazilit prin verosimila proba a democratiei, tirania majoritatii spunea un filosof.

Intelegerea oamenilor este impartita pe nivele ,iar pe fiecare nivel oamenii rezoneaza foarte bine intre ei. Intelegerea elevata a lucrurilor evident ca este mai accesibila doar celor care sunt preocupati intens de aceasta, iar orice efort mare are o rata si mai mare de abandon. Asa ca nivelul de intelegere cel mai modest are cei mai multi membrii, iar acestia prin principiul democratic daca isi pastreaza unitatea vor putea rasturna orice aspirant al nivelurilor superioare.

Veti fi surprinsi insa artizanul unuia dintre cele mai prospere state din lume a fost dictatorul singaporez Lee Kuan Yew. Adevarul este undeva pe la mijloc si nu depinde neaparat de moda vremurilor in care traiti. Iar daca priviti la izbucnirile nationaliste de la urnele tarilor europene, recunoscute pentru democratia lor participativa veti observa ca solutiile totalitare si autoritare devin tot mai simpatice in contextul refugiatilor si a suprapunerii Bruxelles-ului peste politica nationala de promovare a etniei majoritare.

Femeile hartuite din aceste tari incep sa ceara reafirmarea rolului de ‘barbat’ clasic de protector darz al familiei. Dupa al II-lea razboi mondial Scoala de la Frankfurt denumire generica a facultatilor umaniste din Frankfurt si-a propus sa reduca rolul barbatului in familie si sa promoveze femeile prin diverse repuneri in drepturi ale acestora. Familia cu un tata autoritar si pe deasupra religioasa era vazuta ca un stat fascist in miniatura . Un stat fascist era coagulat si in jurul unui misticism si a unui lider autoritar, iar religia ofera aceste nuante de misticism. Promovarea femeilor prin miscarea feminista isi propunea astfel sa elimine imprejurarile agresivitatii(masculine) a unui stat fascist.

Libertatea religioasa alaturi de insistenta unui stat laic, stat in care biserica nu ar trebui sa se amestece dorea sa reduca drastic influenta religiei.Toleranta fata de mai multe religii si permiterea aparitiei mai multor secte avea ca efect asociat o reducere a increderii per ansamblu fata de religie. Orice minte limpede va observa ca exista o negare logica in existenta simultana a mai multor religii adevarate sau drepte si atunci instinctul de renuntare la religie va veni de la sine.

Biserica din Italia si Spania este mai numeroasa decat Biserica din Germania sau Olanda pentru faptul ca Bisericile din Spania si Italia au majoritati foarte largi de confesiune catolica pe cand cele din Olanda si Germania au o simultana prezenta a bisericilor reformate, unitariene, luterane si asa mai departe cu Biserica Catolica.
Vom vedea mai tarziu cum isi vor rasuci toti crezurile la revenirea nationalismului, fenomen ce deja bate zgomotos de pe prispa casei multor tari europene.

In fine de la Biserica putem ajunge la efectul Halo la angajare, prin aureola (apostolica) ce sta in centrul efectului psihologic halo . Psihologii au observat ca la anumiti candidati le este vazuta de recruteri o aureola, practic o lumina foarte pozitiva ce le pluteste deasupra capului. Un fenomen interesant ce tine de norocul fiecaruia, pentru ca acea aoreola este numai in ochii privitorului la fel ca si frumusetea( in the eye of the beholder).

Alinierea si teoria jocurilor

As mai vrea sa adaug putin despre ideea alinierii si utilitatea acesteia. Pentru a convinge pe cineva de o cooperare de lunga durata este recomandat ca informatiile citite despre tine sa ofere o oarecare aliniere. Informatiile aliniate inseamna un parcurs fara prea multe intreruperi si prea multe deviatii de la un curs normal al aptitudinilor in corespondenta cu pozitia dorita. Asa ca scrierea tuturor experientelor in zig-zag da impresia unor informatii nealiniate ce provoaca o disonanta cognitiva, cu alte cuvinte dubii despre persoana in cauza. Dubiile aduc dureri de cap si nimeni nu isi doreste dureri de cap in plus.

In cele din urma m-as mai lega de ravna multora de a merge cu cea mai puternica firma din oferta. As descuraja pe oricine as putea sa faca acest lucru. Firma cea mai puternica are mereu un flux mare de urmaritori, iar presiunea celor care vin din urma va fi din ce in ce mai mare o data ce imbatranesti, pentru ca majoritatea isi doreste mereu sa fie alturi de cei mai puternici. Oamenii se gandesc mereu cum sa initieze o colaborare insa le este mult mai greu sa aleaga si sa vizualizeze o colaborare durabila.

Aici as induce in discutia teoria jocurilor care da un exemplu foarte concludent din seductie. Intr-un club se recomanda evitarea celei mai frumoase fete dintr-un grup , care este deja in defensiva din obisnuinta de a fi abordata de foarte multi petitori. Daca te orientezi spre a doua sau a treia ‘colaborarea’ are deja sanse mult mai mari de reusita. Pe deasupra vei atrage mirarea celei mai frumoase din club, ce ii vei oferi poate prima ocazie de indoiala privind atractivitatea ei in raport cu prietenele ei.

Aceasta mirare se poate contabiliza ulteriror in favoarea ta pentru ca primul pas de atragere a atentiei s-a realizat. Celelalte fete nefiind obisnuite cu prea multe curteniri vor fi destul de incantate si te vor descrie la modul idealist prietenei etalon in frumusete. Mai incolo tine si de soarta, insa sansele se vor augmenta simtitor prin acest artificiu. Asa este si cu firmele. O data ce ai mers la o firma mai mica concurenta, interesul de a ati ‘fura’ expertiza si a da un ghiont firmei urmaritoare va face ulterior sa iti creasca valoarea, chiar in ochii firmei de prim rang.

Daca nu va fi hotarator acest argument atunci poti miza ca o firma mai mica nu isi doreste sa se dispenseze asa de usor de un angajat pentru ca intr-un grup mai mic, se simte imediat impactul de atmosfera la aparitia unui nou-venit pe cand intr-o firma mare le este oarecum mai indiferent. Banii multi se fac cu oameni putini era o vorba. O firma mare cu sute de mii de angajati se va gandi mereu la reduceri de costuri si restructurari de personal.

Un aspect foarte important despre lupta carieristica este securizarea pozitiei in ierarhie. Este o naivitate sa faci un asalt de status asumandu-ti un risc foarte mare asociat de a pierde pozitia pe care deja esti situat. Aici intra in joc agresivitatea pasiva(barfele, micile boicoturi cu scopul de decredibilizare de catre competitorii directi). As recomanda sa cititi extensiv despre agresivitatea pasiva, elementele ei soft o fac greu de sesizat la inceput si apare de nicaieri.

Reperarea acesteia tine deja de sfera celui de-al saselea simt insa experienta si tenacitatea cu care cautati si traiti etape noi in viata va fi decisiva in cultivarea acestui simt suplimentar. Voi trata tema agresivitatii pasive intr-un articol nou, din cauza ca acesta este deja prea lung.

Am incercat sa surprind partile mai nebuloase, mai in penumbra ale interviurilor de angajare, acele parti care pot sa starneasca o oarecare jena la marturisire.

Cosmin Sabo