In toamna anului 1806, dupa o serie de victorii impotriva ‘polisurilor’(orase-stat) germane din vest,  Napoleon Bonaparte isi continua cadenta izbanzilor militare tot mai adanc pe teritoriul Prusiei. Capitala Prusiei era Berlinul, oras in jurul caruia mai tarziu se va cristaliza unitatea germanilor, fragmentati pe vremuri in aproximativ 300 de unitati administrative. O scurta reamintire a acelor vremuri o poarta azi denumirea oficiala a Germaniei si anume Bundesrepublik Deutschland. Bund inseamna legatura sau federatie in termeni politici, forma  in care se asociau orasele-stat germane cand aparea o nevoie militara.

  Prusia era la vremea respectiva temuta si invidiata  pentru disciplina ei militara si  aparuse un fel de cult pentru cariera in armata imperiala. Atacurile fulgeratoare ale armatei prusace isi asigurasera renumele incat ecoul lor va cutreiera secolele. Razboiul fulger(Blitzkrieg) este o tactica militara inventata de catre ofiterii prusaci, iar conexiunile acesteia s-au extins usor pana si in fotbal. Borussia Dortmund sau Borussia Moenchengladbach ar fi doua exemple din liga principala germana de fotbal ce pastreaza simbolul armatei prusace. Borussia nu este altceva decat denumirea latinizata a Prusiei. Totul are o legatura sau o ramificatie pe aceasta lume, iar deturnarea fortei date de un simbol se poate realiza doar cunoscand originea acelui simbol, chiar si in fotbal. De pilda exista o seama de echipe in fotbal care desi isi vand un numar substantial de jucatori cheie,  reusesc totusi sa isi refaca lotul rapid si sa ramana o forta in ligile nationale. Pe de alta parte exista alt gen de echipe care cumpara mereu cei mai scumpi jucatori si nu isi ating scopurile de performanta. Simbolul sau spiritul cluburilor intervine deseori cu bine peste lipsurile financiare. Poate ar fi mai de ajutor si in cazul echipelor romanesti in lipsa fortei financiare sa inceapa conducatorii sa medieze mai bine relatia jucatorilor cu simbolurile.  Psihanalitic vorbind, atat fotbalul cat si razboiul sunt niste forme de refulare emotionala.

Ideea de atac sau razboi fulger aparuse tot in perioada la care fac apel in introducere, fiind o riposta tactica mai tarzie a generalilor prusaci la surprinzatoarea imprastiere a armatelor germane de catre Napoleon. Una dintre cele mai rasunatoare victorii ale lui Napoleon impotriva trupelor prusace a avut loc la Jena in estul Germaniei in octombrie 1806. Irascibilitatea si panica isi facusera deja cuib in inimile multor soldati prusaci, cauzata si de o iradiere a fortei simbolisticii napoleoniene. ‘Radiati’ de simbolul Napoleon, soldatii prusaci isi pierd stapanirea asupra emotiilor lor, iar irascibilitatea lor ii va  purta pe stari vecine cu halucinatiile, incat isi confunda aliatii saxoni cu armata franceza si astfel incepe la Saale un macel intre saxoni si prusaci instaland mai departe un tumult emotional in firea de obisnuinta rece a germanilor.  Dupa 4 zile la Jena armatele germane sufera o infrangere devastatoare si perspectiva de a ataca Berlinul isi incepea intruparea din realitate. Spaima se propagase pana la Berlin, moment in care apare in scena o adresare providentiala catre populatie a guvernatorului Berlinului, Graful(Baronul) von der Schulenburg-Kehnert si anume ‘Linistea este prima datorie cetateaneasca’ (Ruhe ist die erste Buergerpflicht).

Spaima de ursi si spaima de rusi

Acum ceva timp un urs ratacit pe strazile Sibiului cautand cel mai probabil o cale de iesire spre padure a fost impuscat mortal la ordinul politiei. Asemeni multor alte situatii ursul a fost banuit ca vine sa faca ravagii in habitatul uman , ca ar alerga prin oras cu o vadita dusmanie, cu alte cuvinte a fost‘diabolizat’.

S-ar putea sa existe o asemanare interesanta intre oamenii care s-au panicat in fata ursului ratacitor si cei care se panicheaza neincetat in cotidian de o eventuala invazie a rusilor. E in fond si asta o schema mentala insa o schema ce duce mai degraba spre autosabotare. Un razboi nu este o imaginare fantezista a lucrurilor, razboaiele fac parte din realitate, insa mentionarea lor atat de frecvent incurca doar treburile. Cu alte cuvinte razboiul este invocat inconstient de foarte multi oameni, este facut o tema activa si astfel se alimenteaza cu energie din forta deloc ignorabila a cuvintelor. Mintea umana a fost capabila sa inventeze eufemisme oriunde un cuvant ar avea o incarcatura emotionala nedorita. In foarte multe raporturi angajator-angajat se folosesc de pilda cuvinte ca restructurare ,disponibilizare si eficientizare fiscala ce in lumea reala echivaleaza cu reducerea posturilor pentru angajati si evaziune fiscala, un fel de refuz de a mai imparti cu ceilalti din prada economica.

Micul urs de la Sibiu si marele ‘URSS’ de la rasarit sunt tintiti de spaimele interioare ale multor romani. Aceste spaime sunt exploatate ulterior de politicieni si stoarse la maxim de capitalul lor electoral. Traian Basescu a domnit ani buni in Romania fara sa vada o invazie ruseasca pe teritoriul romanesc si o sa mai domneasca si altii fara sa prinda o asemenea grozavie. Desi o invazie de turisti rusi pe plajele romanesti de genul celor din Grecia, Turcia sau Bulgaria ar prinde bine tarii. De moment diabolizarea Rusiei face bine numai unor politicieni romani.

Traditia geopolitica europeana a adus  in militarismul mondial ideea de razboi de falie. Marile imperii europene pentru asi proteja populatia indigena, fie ea austriaca, franceza, prusaca, turca sau rusa incepusera sa isi poarte razboaiele cele mai cumplite pe teritoriile locuite de etniile minoritare din imperii, unele dintre acestea primind mai tarziu dreptul la autodeterminare dupa sleirea adusa de vreun razboi mai devastator. Asa au aparut tot felul de state tampon vazute din punct de vedere geopolitic ca o centura de siguranta. Pentru a fi atacata Franta de catre Prusia trebuiau sa traverseze Belgia sau statuletele din Confederatia germana. Pentru a putea ataca Rusia trebuia sa se treaca prin Ucraina de pilda. Pentru a ajunge in Spania trebuiau trecuti Pirineii si Tara Bascilor. Exista un interes mutual de a avea o insiruire de teritorii semi-autonome intre marile imperii. Napoleon a fost infrant la Waterloo in Belgia de pilda. Ulterior ideea de razboi de falie  s-a raspandit mult mai mult incat este in zilele noastre mai degraba o regula. In razboiul de falie jocul de sah militar are loc pe teritoriul altor tari, in care simpantizantii marilor imperii sunt asistati logistic si informational de aceste imperii in cauza. Este destul ca doua tabere sa se polarizeze isteric cu simpatiile lor fata de imperii si sa te trezesti ca simpatizantii primesc logistica militara si consultanta pentru a se harjoni intre ei ,pasind serios pe drumul unui viitor razboi civil. Aceasta polarizare isterica intre simpatizanti a avut loc de destule ori in Europa de Est de exemplu in Georgia in 2008, Ucraina incepand cu 2014. Alte razboaie de falie s-au petrecut in Libia sau Siria mai recent culminand practic in ambele cazuri cu razboaie civile. Oriunde nivelul de polarizare se alimenteaza cu isterie e posibil sa apara un nou razboi de falie prin sprijinirea combatantilor de catre forte straine. Republica Moldova si Bulgaria de pilda au de moment opiniile despre directia politica destul de polarizate.

  Comunitatea Statelor Independente sau CSI din jurul Rusiei pot fi intelese ca un cordon protector pe exemplul statelor tampon din secolele trecute. Franta cel putin poate face un mai usor exercitiu de empatie imaginandu-si cum ar reactiona daca germanii ar fi agitat propagandistic Belgia in secolul trecut asa cum Ucraina a fost agitata propagandistic de catre Occident. Pana la urma asumarea de roluri politice in baza unor eforturi de empatie e mai utila in elaborarea  strategiilor.

Diabolizarea Rusiei incepe unde se termina argumentele

  Trebuie sa admitem ca primirea unui mandat de politician nu este conditionata de vreun test de cultura generala, ci de un test de simpatie populara manifestata prin vot.  Din acest motiv si nu numai asteptarile fata de politicieni pot include multe grozavii. O seama dintre acestia infiereaza de ceva timp opinia publica impotriva Rusiei de parca prin asta si-au descoperit menirea. Cand nu ai o chemare in vreun domeniu iti mai ramane sa ai o chemare fata de scandal si e suficient sa primesti atentie. Omului obisnuit ii place sa ii vada pe cei puternici ridiculizati respectiv sa ii invete lectia modestiei si a umilintei. Parabola biblica despre David si Goliat este una dintre cele mai apreciate de oamenii obisnuiti si nu intamplator. Populatia va avea tendinta de a detrona uriasii tineretilor lor si ai inscauna pe cei care si-au cultivat modestia  cel putin fata de ei. Cel mai la indemana act revansard este politica, acolo unde ii vor vota pe cei de care se simt mai apropiati ca fire. Votul resentimentar (sau din frustrare) este un act egoist ce corespunde dorintei egoiste de refulare, desi prin vot public se asteapta in mod normal  un efect comunitar cuprinzator.

  Am mai observat ca politicienii care instiga isteric impotriva Rusiei au o vocatie politica per ansamblu modesta. De pilda senatorul Joseph Mccarthy cel care a declansat panica rosie, anti-sovietica din SUA intre anii 40’ si 60’ era un agitator cat se poate de ridicol. La un moment dat il suspectase pe lista lui neagra, chiar pe simpaticul actor Charlie Chaplin. Ulterior acesta va ramane in istorie exclusiv prin aceasta isterie impotriva sovieticilor si a numeroaselor arestari abuzive ce au urmat.

Mai citesc uneori cum rabufneste cate un jurnalist si ne vorbeste de agresivitatea sau ofensiva Kremlinului. Intai de toate ‘kremlinul’ este o constructie defensiva, practic o fortificatie, o citadela  intalnita in marea majoritate a oraselor istorice rusesti. Kremlinul imprejmuia nucleul oraselor rusesti si avea un rol cat se poate de defensiv. In interiorul kremlinului se aflau biserici si palate, resedinte ale conducatorilor rusi. Inca de pe vremea lui Napoleon atuul principal militar al rusilor a fost forta defensiva, atuu ce si l-au pastrat si azi devenind pricina de nervi  pentru destule tari. Cel mai enervant fapt geopolitic din ultimul secol a fost impenetrabilitatea Rusiei. S-a incercat cu Napoleon, s-a incercat cu Hitler si mai recent s-a incercat din interior prin magnatii rusii, insa loialitatea si forta defensiva a poporului rus conlucreaza admirabil.

Adevarul e ca Rusia si-a cam vazut de spatiul ei geopolitic si nu a avut colonii in Africa, America de Sud sau Asia asa cum au avut marea majoritate a tarilor occidentale Ulterior chiar a depus eforturi in ajutarea tarilor ce isi doreau renuntarea la statutul de colonie.

O alta manipulare ce circula mult si bine ar fi presupusa lacomie de noi teritorii a Rusiei. O tara cu densitatea populatie de 8,4 locuitori pe km2 de 10 ori mai mica ca densitatea populatiei in Romania ce se ridica la 83 de locuitori pe km2 si-ar dori noi achizitii teritoriale punand in balanta riscul unui razboi  cu NATO? Mi se pare aberant. In politica romaneasca cel putin fata de subiectul Rusia tacerea ar fi de aur. Nu va trece mult timp pana cand Rusia va fi curtata de Uniunea Europeana mai precis de Franta si Germania pentru un schimb zacaminte-valuta forte. Germania oricum cocheteaza serios cu ideea de colaborare cu Rusia , fostul cancelar Schroeder intrand deja in manageriatul gigantului energetic rus Gazprom.

Ignoranta si duel semantic

Agresivitatea popoarelor se manifesta foarte interesant si prin diferite expresiile idiomatice mai precis proverbe si zicatori. Avem evident si in limba romana unele expresii cu un grad de ostilitate fata de alte natii. ‘A fi turc’ ar insemna ca nu pricepi sau nu te duce capul.

Retorica occidentala din secolele trecute, ce are si ea in functie de interese o semantica agresiva vehicula ideea ca sclav si slav ar avea origine comuna. In limbile slave ,insemnatatea cuvantului slav s-ar contura in jurul gloriei sau gratiei de fapt, destul de departe ca sens de interpretarea rautacioasa amintita.

   Filosoful german Friedrich Nietzsche indraznea sa imparta morala in doua si anume morala stapanilor si morala sclavilor, poate si de aici avem atat de prezenta morala dubla in viata de zi cu zi. Imperialismul german avea in vedere sa aseze popoarele slave intr-o forma de servitute fata de germani si aproape ca le reusise. Limba germana are si ea cativa termeni depreciativi fata de slavi, mai precis fata de polonezi; ‘polnische Wirtschaft’ ce inseamna gospodarie poloneza face trimitere catre haos si dezordine. Cuvantul sclav isi va atrage o sensibilitate aparte, iar comunismul ca si ideologie servea mai bine interesului de a eradica sclavia, respectiv de a emancipa omul simplu din servitutile in care a cazut de-a lungul vremurilor. O intentie oarecum laudabila, insa ulterior diabolizata din varii motive.

Limba romana are si ea pana la 20% influente slave venite mai mult datorita slavonei bisericesti. De fapt acest procent e suficient incat in ignoranta proverbiala a multor vestici sa fim luati drept vorbitori de limba slava. Poate in perceptia multora latinitatea poporului roman este doar un zvon.

Intensitatea criticii este de multe ori egala cu intensitatea atractiei. Pe acest principiu multe tari vestice se vor reconcilia cu Rusia pe viitor si vor face afaceri fructuoase pentru cetatenii lor. Iar daca iese Trump presedinte s-ar putea sa avem ca tara o noua partitura de cantat in politica externa si atunci se mai schimba politicienii, iar romanii le poarta docili prin toata Europa hula ce ar fi trebuit sa o primeasca exclusiv instigatorii cu mandat.

Mai multe de adaugat si pe viitor dupa ce  se mai aranjeaza putin situatia dupa mintea fiecaruia.