Vertical pe-orizontală,

 Se-ntorsese timpu-n țară,

 Iarna tot mai feudală,

 Înghițise o primăvară.

 Vinovații se-achitară.

 

 

 Tot mai mulți plecați afară,

 Fragmentând și nepotismul.

 Ce se-ntoarna îi cu fanfară!

 De sezon e loialismul,

 Păsări și patriotismul.

 

 

Păsările migratoare,

Vin de-atâtea ori cât pleacă,

Survolează peste-ogoare,

Când privirea și-o apleacă,

Plin de dornici să se-ntreacă.

 

 

Tot mai mare îmbulzeală,

 La ieșire îi unic sens,

 Cu mișcări la repezeală,

 Ea avea părul blond și dens

 Conducând pe contrasens.

 

 

 Zdravănă navigatoare,

 Loială la figurat,

 Veșnică moștenitoare,

 Ce vâslește ca un pirat

 După un  bărbat însurat.

 

 

 Mai mereu era vocală,

 Cu tupeul neschimbat.

 Se dădea originală,

 Adevărul nestrambat,

 Doar ecou la un bărbat.

 

 

 Copiase ea amantul,

 De credeai că-i o sosie.

 Se proptise la Însuratul,

 Să o ceară de soție.

 Preasfântă poligamie!

 

 

 Apăru ca o senzație,

 Cu intenția expresă:

 Aducând civilizație,

 De leșini lângă compresă!

‘Capitalismul de metresă.’

 

 

 Cu sudalme invocate,

 Cu minciuni s-a împăunat.

 Se tocmise cu-avocate,

 Pusă doar pe răzbunat,

 Făcu tocmai un sabat!

 

 

 Multă ingeniozitate,

 Ea veni c-un gând sincer,

 Miracol din realitate,

 Nu s-a mai văzut sub cer,

 Menajere tip freelancer.

 

 

 -PFA e cu putință!

 Spuse unu mai nătâng

 Business-ul e doar voință!

 Pășind cu piciorul stâng,

 Consecințe se răsfrâng.

 

 

 Ea icneste acidulată,

 E tribună de acuzare.

 Replica veni bazată,

 Acid lângă bază tare (chimie)

 Înseamnă neutralizare.

 

 

 Reveni  imaculată

 Și cu numele schimbat,

 Nervii toți să ți străbată,

 Scoase ursul la plimbat,

 Numai mentă la frecat!

 

 

 Toată numai iscuseală,

 Face din profit deficit,

 Să-și mențină o sclifoseală,

 Pusă pe dezmeticit,

 Liniștea ți-a nimicit!

 

 

 Ea mereu se fandoseste,

 Joacă la ipocrizie,

 Pe naivi îi folosește,

 Pe post de cavalerie.

 Pansamente la prostie!

 

 

 Sfântă și mironosiță,

 Cântă la viori și harpe.

 Modestie făr’ vreo fiță,

 Bănuieli să le uzurpe,

 Se încolăci c-un șarpe.

 

 

 Cere numai privilegii!

 Să-i împingi și bolovani,

 Pe versantul strâmb al legii,

 Fiți toți buni nu fiți gâscani!

 Ca o țară de africani.

 

 

 Luați-o la încoronare!

 Faceți din prostie moft!

 Gafe la recepționare,

 Pentru somn e tare pont,

 Dacă ești destul de tont.

 

 

 Și se ceartă una întruna,

 Să-și mai dea de importanța.

 A acaparat tribuna!

 Ea e ultima instanță,

 La pozne cu nonșalanță.

 

 

 Mai era una ca dansa,

 Ce o țară a calicit,

 Și își tot contempla neșansa,

 Franța s-a cam lămurit,

 De-a sa Madam Deficit.

 

Cosmin Sabo