Fumatul este o problemă mondială, un viciu de care nu mulți se pot lipsi, însă consumatorilor li se implementează în subconștient faptul că îi scapă de stres, trec mai ușor peste anumite probleme, divergențe sau li se crează o aură de siguranță, iar autocontrolul de sine este implicit spulberat.

Cel mai grav lucru în propria-mi perspectivă este faptul că adolescenții și copiii imită comportamentul adulților și încep a fuma de la vârste fragede,  iar în general cei afectați vor fi și nefumătorii care s-au tranformat, practic în fumători pasivi.

Iată câteva motive pentru care fumatul este o prioritate pentru majoritatea oamenilor:

• Arată mai interesanți– îndeosebi în cazul tinerilor
• Vrei să pari un dur- chestiune de atitudine
• Nu au ce face cu mâinile–  când stai de vorbă cu cineva ai tendința să te joci cu ceva, majoritatea aleg să fumeze, însa nefumătorii aleg cheile de la mașină sau telefonul mobil
• Au o scuză sa ia o pauză din jumătate-n jumătate de oră- de exemplu când nu te poți concentra la muncă, tot mai iei o pauză pentru a fuma o țigară
• Aşa  văd în familie–  când parinții practică acest viciu , posibilitatea de a fuma a copilului este mult mai mare
• te  ajută să te destresezi- oamenii spun că se calmează după ce fumează o tigară

În realitate, toate aceste motive sunt doar un pretext pentru a umbri adevarata problemă –dependența de fumat.

În România s-a introdus o lege împotriva fumatului chiar la începutul acestui an, care prevede faptul că fumatul este interzis în parcuri, universități, în taxiuri sau în mașinile de serviciu. Dar cine să o respecte? Voi vedeți vreo schimbare?

Cum această întrebare se vrea a fi mai degrabă una retorică, ne referim în continuare ca și punct de referință la o altă țară membră a Uniunii Europene, de asemenea, și constatăm faptul că în Spania a fost implementată una dintre cele mai dure legi anti-fumat din Europa și mai cu seamă am putut observa datorită unor declarații ale românilor din Spania, că este și respectată: “Sunt fumătoare și lucrez în bar 8 ore pe zi, iar de când a fost dată această lege, am încercat inițial cu țigară electrică, dar nu a putut suplini tutunul. În prezent m-am obișnuit să nu mai fumez la muncă, dar acasă nu mă poate obliga nimeni să nu fumez”. Astfel, ce să înțelegem? Faptul că în momentul în care suntem obligați, reușim să învingem acest viciu costisitor de altfel ca orice viciu.

O altă declarație spune așa: “Eu am propriul meu bar într-un orășel dintre Barcelona și Valencia și vă spun cu exactitate că această lege se respectă. Prima dată  ni se dă un avertisment, iar la a doua abatere, este amendat și proprietarul (600 euro) și cel care fumează (300 euro)”

Fumatul este o problemă gravă, iar românii nu au niciun fel de determinare mai severă să renunțe, însă un prim lucru la care ar trebui să se gândească serios sunt consecințele, în special la cea mai gravă dintre ele și anume cancerul.

Adelina Mihaela Cujbă