M-am întrebat de multe ori de ce nu reuşim, noi oamenii, să realizăm anumite lucruri, să ne ţinem diferitele promisiuni pe care le facem semenilor sau nouă înşine ori să urmăm sfaturile utile pe care viaţa le oferă? Apoi, m-am întrebat de ce câţiva dintre noi reuşesc, totuşi? Cred că răspunsul se află în virtutea tăriei, în existenţa sau lipsa ei din sufletele noastre.
De ce spun asta? Pentru că, tăria, este considerată a fi virtutea care îi ajută pe oameni să treacă peste încercările dificile ale vieţii. Ea îi ajută să nu cedeze în faţa greutăţilor, să nu cadă în deznădejde, să nu-şi piardă credinţa, ci să rămână în continuare pe drumul cel bun şi drept. În cele din urmă ne formează caracterul.
Însă, trebuie să facem o diferenţă clară între cele două tipuri de tărie pe care le poate avea un om: cea fizică şi cea sufletească. Tăria fizică se manifestă ca putere, ca forţă, necesară pentru a manipula lumea materială ce ne înconjoară. În schimb, tăria sufleteasă se caracterizează prin răbdare şi perseverenţă. Nimic folositor şi durabil nu poate fi obţinut fără răbdare şi perseverenţă. Aceste două însuşiri reprezintă şi modalitatea prin care putem dezvolta şi păstra virtutea despre care vorbim.
Tăria sufletească ne ajută să acţionăm asupra interiorului nostru, asupra lumii imateriale, spirituale. Cel care ştie că lucrând asupra lumii sale interioare aduce modificări şi în cea exterioară, va conştientiza marea importanţă a tăriei sufleteşti. Prin această virtute se aduc îmbunătăţiri atât în domeniul sufletescului, cât şi în cel al fizicului, deoarece spiritualul determină, creează şi modelează, materialul. Mulţi oameni spun că viaţa lor interioară va fi mai bună daca se rezolvă câteva lucruri în viaţa lor exterioară. Însă această viziune este o iluzie, pentru că bunăstarea creată este de scurtă durată. Dar dacă se acţionează invers, schimbând anumite lucruri în interiorul nostru, se vor rezolva şi problemele din exterior. De această dată bunăstarea obţinută va avea o viaţă lungă şi o profunzime mai mare. Cu cât vom continua munca asupra vieţii noastre interioare (intenţii, gânduri, sentimente), cu atât va creşte tăria sufletească. Cu cât va fi mai mare tăria sufletească, cu atât mai mult vom putea să păstrăm o viaţă interioară (spirituală) frumoasă, care va genera şi o viaţă exterioară bună şi utilă pentru toată lumea.
Până data viitoare… fiţi tari! Sufleteşte…
Victor