Oamenii au o înclinație de a caută adevărul , cred că această trăsătură a dezvoltat spiritul cercetător care ne oferă azi mai multe concluzii uneori decât ne dorim.Noile descoperiri sunt publicate în ziare și condimentează cu vâlva lor de moment  discuțiile banale ale oamenilor, discuții fara nici o vină, restrânse atât de presiunea timpului cât și influența vieții rutinare. Vremea, fotbalul, poli­tica poate sunt arii de discuție suficiente pentru a te simți bine cu un om. Studiile cercetărilor sunt accesibile peste tot, internet, ziare mondene sal ziare sportive  ceea ce va genera într-o marA© măsură chiar dezinteresul. Această stare a lucrurilor a fost până la urmă transpusă în marA© parte de olandezi în politici publice.

Liberalizand drogurile ușoare au mizat pe combaterea consumului prin  dezinteres ul oamenilor față de niște produse care își vor abandona stigma socială prin acceptare oficială, prin lege, în condițiile în care lumea le incriminează majoritar. Dezinteresul este o forță a societății mult subestimată. A fost un joc cu stigma care de această dată  a reușit. Entuziasmul pentru droguri ușoare în Amsterdam a rămas în mare parte pentru turiști. Strategia inteligentă atât de necesară unui popor mic și înghesuit între poldere a reușit din nou, cu rezultate notabile în vistierie. Puține popoare mici reușesc într-o lume dominată de marile puteri, iar Olanda repurtează victorii foarte frecvent. Olanda e un stat care știe bine juca în arena internațională. S-ar putea spune foarte multe despre Olanda însă cel mai interesant aspect pentru mine este că a știut să joace foarte abil cartea individualismului. Statele  mari care au de astfel mulți vecini geografici s-au întâlnit mai des cu nevoia de a avea o populație conformistă și astfel compactă pentru a da un răspuns prompt agresiunilor externe.

Statele mari în istorie își anexau periodic regiuni noi așa că apelul la loialism și la obediență era poli­tica de stat. Statele mici neputând miza pe cartea victoriei în relația cu marile imperii și-au cultivat abilitatea diplomației, dar și numeroase diviziuni interne, pentru că mai mereu existau tabere de simpatizanți pentru imperii tutelare diferite. În ciuda dimensiunii lor mai mici erau mai dezbinate ideologic decât statele mari. Nevoia de a se descurca în mediul european dur le-a oferit o trăsătură culturală contrară conformismului și loialismului chiar de idei, și anume trăsături ce au legătură cu specula, adică spirit negustoresc ce poate degenera foarte ușor înspre escrocherie sau comerț ilicit. Așa cum azi găsim droguri ușoare la negustorii olandezi așa se găseau și pe vremurile trecute pe lângă postavuri, un alcool mai tare, o țigară mai specială și așa mai departe. Statele ca Olanda, Belgia și Elveția de multe ori erau preferate ca state tampon între orgoliile marilor puteri pentru că era o metodă cât de cât eficientă de a prelungi pacea foarte sensibilă din acele vremuri.

Micile state germane dintre Prusia și Franța au redus presiunea vecinătății celor două mari puteri. După unificarea Germaniei  și includerea micilor stătulețe germane din 1871, în număr de vreo 40 la acea vreme vor urma cele mai dure conflicte dintre cele două țări.

Ca urmare, Germania va avea de aici încolo un puternic imbold de conformism care va dura mult din teamă față de revenirea la fărâmițarea statală. Conformismul va fii promovat în toate mediile sociale și va fii acordat la piesa naționalismului hitlerist, acord după care poporul german va juca suficient de compact și coordonat de parcă s-ar fi instruit o echipă de fotbal nu milioane de cetățeni. Forța brută a conformismului, împreună cu eliminarea dizidentilor cu ale sale opinii diversificate a oferit încă un exemplu clar pentru o mică suspiciune față de inteligența grupurilor.  Am dat la un moment dat peste un citat al apreciatului umorist George Carlin care spunea:”nu subestima niciodată puterea proștilor în grupuri mari.” Un aspect interesant  este dinamica emoțiilor în rândul grupurilor. Emoția crește în progresie când e vorba de grupuri. Imaginați-va 3 bărbați care vizionează un meci de fotbal singuri în case diferite și 3 bărbați care urmăresc meciul la același televizor. Este un exemplu banal pentru a înțelege noțiunea însă oriunde există grupuri mai mari există pericolul de escaladare emoțională, iar pe fond emoțional se pot face cele mai mari prostii însă și acte de curaj eroic. Cel mai des cred că se fac prostii însă am inclus și excepția pentru a confirma regula.

Dictaturile în general descurajează manifestațiile(grupuri de protestatari) tocmai din teamă față de o eventuala escaladare emoțională de multe ori incontrolabilă. S-a demonstrat de ceva timp că emoția puternică încurcă deciziile raționale, deci gândite așa că de multe ori grupurile dacă sunt stârnite emoțional pot să aibă un comportament foarte stupid (să distrugă bunuri publice sau să agreseze alți oameni). Grupurile au o dorință de recrutare de adepți , iar respingându-le oferta e foarte posibil să fii deranjat de presiunea lor, așa numită presiunea a conformismului. Grupurile mari în general  desconsideră nonconformismul tocmai de aceea un tatuaj sau o tunsoare mai deosebită în cazul politicienilor este privită cu agitație. Sfidarea conformismului se poate face nu numai la suprafața prin tunsori sau tatuaje ci și din interior prin concepțiile pe care le ai.

Referitor la concepții oamenii  sunt ori într-o fază de rezistentă alături de concepțiile lor ori într-o fază de acceptare a unor noi concepții. Poate cea mai prezentă luptă a concepțiilor este luptă de convertire a diferitelor confesiuni religioase. Confesiunile de multe se confundă  cu intensitatea cu care își doresc să te convertească. La multe dintre bisericile neo-protestante nu le este percepută diferența dogmatică de omul simplu ci mai mult intensitatea și modul prin care abordează procesul convertirii. Românii în general au o suspiciune față de confesiuni, iar ortodoxismul poartă simbolistica rezistenței de principii iar rezistentă în fond formează în mare parte identitatea. Sunt doctor pentru că am rezistat până la 35 de ani să învăț și să mă abțin de la multe, sunt erou pentru că am rezistat ororilor războiului, sunt patron de firmă pentru că am rezistat atâția ani în față asalturilor concurenței. Identitatea se formează deci prin modul cum reziști și la ce reziști. Aspectul religios este fundamental și în poli­tica, iar alegerile din toamnă s-ar putea să ofere o expresie practică a temei discutate.

Tulburarea de identitate fie ea națională este foarte neplăcută, este un moment de deznădejde în care cauți să te sprijini. E o stare care se evită în general. Schimbarea frecventă a principiilor te pot face să rămâi în afara grupurilor și să intri în arii profesionale ce poartă stigmă grupurilor cum ar fi prostituția sau mediul interlop și altele. Valoare ta pentru grup este dată în mare parte de perspetiva că vei fii loial grupurilor, dacă ești o persoană foarte flexibilă cu devotamentul atunci  nu mai ești așa tentant nici pentru grupuri. Am înțeles că se pregătește iar o undă verde pentru politicienii traseisti. După cum am spus schimbarea frecventă a principiilor te împinge în spații decredibilizate sau stigmatizate ale societății, pentru că assetul  loialismului este grav redus. Prostituția și cerșetoria sunt câteva dintre acestea  iar probabil politicienii traseisti vor fi împinși spre prostituție morală care își ia plata prin migrene și mustrări de conștiință mai încolo.

Pentru a conduce un grup de oameni cât mai eficient față de li­der, fie acest grup un popor este necesar să încurajezi conformismul . Încurajând conformismul  faci ca grupul  să fie cât mai compact și astfel crești înclinația spre obediență. Într-o incintă dacă 3 oameni fac același lucru te uiți la ei probabil mirat, dacă 10 fac același lucru poate începi să te apropii însă dacă 100 fac același lucru vei simți profund dorința de a îi imita și a fii la unison cu ei. Povestea salutului nazist irezistibil făcut de jurnaliștii americani la manifestațiile propagandistice naziste dinaintea războiului este doar un exemplu. Pe acest principiu se bazează și faptul că iubitele sensibile a unor microbiști pentru prima dată pe stadion se trezesc că ajung să huiduie o echipă pe care înainte nici nu o cunoșteau.

Cu toate că oferă o mai ușoară manevrabilitate de conducere conformismul poate pe termen lung să creeze multe probleme. Pe de-o parte nu se va încuraja creativitatea și autonomia, iar oamenii pot deveni  foarte neajutorați fara sprijinul comenzilor. Românii de pildă au creat perspectivele pentru venirea haosului economic, au dovedit că fara sprijin central  sunt destul de neajutorați în fața provocărilor care vor urma. Euforia eliberării din dictatură a fost alimentată de multă emoție, iar în aceste cazuri apar mai mereu multe decizii stupide, poate chiar aberante. Era un aspect ce trebuia avertizat, însă în loc de a preveni prin consolidarea unor reguli ce s-a tempereze euforia aducătoare de decizii prostești mulți au fost lăsați să bănuiască că așa arată capitalismul.

Filosofii au găsit multe perspective prin care se poate interpreta lumea. Trăind într-o lume atât de complexă, cu un asalt informational a apărut o dorință firească de simplificare. Dacă ar fii să simplific și eu interpretarea societății aș rezuma-o la această relații a grupurilor cu individul dar și cu ele, individualism (non-conformism) și colectivism (conformism). Relația dintre acești termeni este responsabilă de toate schimbările sociale și economice pe care le observăm. Proporția dintre ele  poate să determine succesele și eșecurile pe care le experimentam în drumurile noastre.  Aceste aspecte modelează și regimurile economice în care trăim, capitalismul pune în centru individul și il responsabilizeaza mai mult, pe când comunismul pune deasupra grupurile și le oferă toate pârghiile de a controla ambițiile individualiste. Germania parcurgand multe lecții ale istoriei are probabil cea mai echilibrată  relație dintre cei doi termeni și a numit-o economie socială de piață(Sozialmarktwirtschaft).

Individualismul și conformismul apar prin toate secvențele vieții noastre, la școală, în familie, la biserică , job, partide politice și așa mai departe. Relațiile dintre ele au un tipar asemănător doar actorii și împrejurările sunt schimbate. Stigma apare în momentul în care comportamentul individualist al unui cetățean deranjează suficient de mult grupurile încât nu Îl mai doresc în preajmă lor, iar pentru asta îl stigmatizează. În trecut această stigma era o amprentă fizică vizibilă, fie cicatrizare, sau de exemplu steaua lui David în cazul evreilor din perioada Reich-ului nazist.

Grupurile în general duc o luptă de recrutare a indivizilor, pentru că numărul devine mai mereu hotărâtor în societățile care au adoptat cultura democratica.

După cum amintit mai sus relația dintre individualism și conformism este mereu prezentă în viață noastră, iar relația poate deveni uneori foarte conflictuală  cu unul dintre rezultatele directe denumit stigmă. Pentru o mai clară prezentare a ideii voi trece prin mai multe medii cu acești termeni  și voi încerca să formulez niște concluzii utile din aria detaliilor însă putem mereu spera că detaliile fac diferența. Printre subpunctele pe care le voi aborda se vor regăsi stigma la popoare, stigma și leadershipul, stigmata creștină sau stigma în mediul profesional.

Cosmin Sabo

cosmin sabo

 

Primeşte la prima oră a zilei cele mai noi ştiri din judeţul Cluj pe email!

Adresa de email:

Un serviciu oferit de către feedburner. Politica de confidenţialitate pentru abonaţi.