Virtutea-Victor

Sărbătoarea Paştelui fiind trecută, fiecare dintre noi a rămas cu câte ceva în suflet. Benefic ar fi ca virtutea smereniei să se afle printre aceste bunuri, aceste câştiguri, şi să rămână în posesia noastră pentru o perioadă de timp cât mai îndelungată.

Unii dintre cei ce s-au referit, verbal sau în scris, la modestie au numit-o „mama virtuţilor”. Acest fapt ne îndeamnă să considerăm însuşirea smereniei ca fiind de foarte mare importanţă. Nu este de mirare că atâţia sfinţi sau autori profani i-au consacrat numeroase pagini.

Sfântul Ioan Gură de Aur spunea despre modestie că este temelia pe care „se poate înălţa fără nici o primejdie orice altceva” bun şi folositor pentru noi. „Şi iarăşi, dacă această temelie lipseşte, chiar dacă cineva s-ar înălţa, prin viaţa sa, până la ceruri, tot ce a zidit cu uşurinţă se distruge şi va avea sfârşit rău.”, conchide sfântul. Cu toţii am auzit sau cunoaştem personal exemple de oameni care au „construit” ceva fără a dispune mai întâi de o fundaţie puternică. Asemănătoare este situaţia şi în ce priveşte vieţile noastre şi a virtuţilor pe care dorim să le manifestăm. Fără o temelie trainică virtuţile nu vor rezista sau, mai corect, noi nu vom rezista în faţa resposabilităţilor şi a tentaţiilor pe care le aduc cu ele însuşirile, chiar dacă sunt unele pozitive. Modestia are darul de a ne echilibra şi îndruma spre o judecată limpede, „la rece”.

Sfântul Augustin considera că „înţelepciunea adevărată nu stă în discuţii şi vorbe învăţate, ci în smerenie.” Şi avea dreptate… Modestia este virtutea care ne arată cine este cu adevărat înţelept şi cine nu înţelege încă viaţa şi scopul ei. Un înţelept autentic – dacă pot să mă exprim aşa – realizează sursa şi scopul vieţii pe pământ, conştientizând unitatea şi egalitatea fiinţei în faţa eternităţii, a lui Dumnezeu. Această înţelegere a adevărului divin îl umple de o adâncă smerenie în faţa a tot ceea ce există, în faţa întregii Creaţii.

„Dacă smerenia îl înalţă pe omul simplu şi neînvăţat, atunci gândeşte-te ce mare cinste îi va aduce omului mare şi respectat.”, spune Sfântul Isaac Sirul. Această afirmaţie demontează credinţa, destul de larg răspândită, conform căreia modestia este apanajul celor săraci şi umili, dar nu şi a celor puternici şi de succes. Dacă eşti sărac şi, chipurile, neînsemnat în societate este uşor să fi smerit, însă adevărata încercare survine atunci când ai toate „resursele” pentru  a fi mândru sau îngâmfat şi, totuşi, nu eşti.

Având în vedere câte beneficii poate să aducă virtutea smereniei, atât fiecăruia în parte, cât şi tuturor împreună, nu pot să fac decât un singur îndemn: fiţi modeşti!

 

Victor

http://projectvictor.org/