pict

S-a vorbit mult despre schimbare, s-au ridicat așteptări frumoase ce au făcut însuși momentul să fie mai palpitant, mai colorat și de aici mai ușor de stocat în cutia amintirilor dragi. Tentativele de schimbare  din ardoarea energiei depuse și a numărului de oameni implicați sunt trecute uneori din pripeală în tabelul reușitelor exemplare. Poate nu a fost deloc o schimbare esențială, ci mai degrabă una care își face regresia imediat ce nu se mai simte urmărită de atenția noastră însă de când lumea schimbările sunt gradual retușate, se dau cu fard asemeni oamenilor. Dorința arzătoare de a izbuti vine mereu în completarea stării de fapt și forțează lucrurile, le adaugă balast , mai pune câte o plombă. Figurile de stil și amabilitatea tipică civilizației vor fii completarea ce ne perturbă atenția de la ipocrizia schimbării, pe care unii o bănuim totuși că nu a fost  dusă la capăt. Schimbarea este uneori doar de suprafață, asemeni satelor lui Potemkin.

Povara schimbărilor este cel mai des dusă de grupuri fie ele politice, economice sau religioase, dar și de neglijabilul individ ce se străduie în felul său însă pe un fond insensibil al mulțimilor. Când intrăm într-un grup, intrăm într-un mediu nou, care poate ne dă mai mult curaj, mai multă siguranță, uneori ne cere diluarea ușoară a unor principii în soluția camaraderiei . Omul va fii mereu tras din părți opuse, de vechiul grup, de noul grup și nu în ultimul rând de conștiință. Sacrificiul de a intra în intersecția orgoliilor și a le îndura contradicțiile face parte din maleabilitatea omului sociabil modern și este un fapt împlinit al lumii în care trăim.

Schimbarea intră în categoria termenilor vagi, se lasă greu măsurată și își schimbă ușor forma tocmai de aceea este o armă retorică excepțională folosită deopotrivă de oameni vizionari dar și de ticăloși. În ultimele săptămâni am văzut perversitatea acestei arme chiar în capitala Transilvaniei, am ascultat predica schimbării din nou de la un profet fals al acesteia. Exemplele sunt mai numeroase de atât, toate acestea au o pojghiță de respectabilitate ca și protecție externă însă ca orice deghizare depinde de  vioiciunea cu care se zburdă în mediul social.

Schimbarea poate lua multe forme, schimbarea poate fii de fapt în final stagnarea fardată. Această este în primul rând un mecanism de întreținere a speranței, strânge laolaltă oameni și prin emoțiile convertite în efort, oferă tuturor mai multă vivacitate și culoare.

Pe de altă parte stagnarea este gri, stagnarea este ruină și paragină. Stagnarea se întreține din resemnarea oamenilor, din fețe încremenite și palide dominate de frică ce își caută o cât mai completă confundare în mulțime. În societățile care stagnează, oamenii sunt din ce în ce mai asemănători, aproape identici în vestimentație și expresie.

Stagnarea fardată sau schimbarea de fațadă m-au pus pe gânduri ca idee. Se pot deschide discuții interesante pe acest subiect, nu îți trebuie o minte prea ageră să observi drumul simulării pe care se merge de ceva timp. Rămân încăpățânat la concluzia că schimbarea reală aduce culoare, vitalitate și speranță, iar citirea ei cea mai clară se face de pe fețele oamenilor.

Schimbarea unor personaje care au intrat în dizgrația publică cu noi personaje care vor intra mai târziu în dizgrație m-a făcut să mă gândesc foarte atent la profile. Faptul că oamenii compromiși sunt înlocuiți de oameni cu profile asemănătoare poate fii o   îngrijorare foarte mare pentru nevoia de schimbare ce se simte clar într-o țară în care nemulțumirile au depășit demult satisfacțiile.

Am acceptat provocarea de a schița în idei profilul românesc, de a-i investiga conturarea sa și de a-i intui câteva dintre problemele pe care le va găsi în viitor atât în țară cât și în străinătate.

Rigiditatea profilelor

Profilele întâmpină o destul de mare rezistentă la schimbare. Caracterul nu este foarte ușor modelabil cum se pretinde în multe cărți motivaționale. Omul dezvoltă niște obiceiuri pe care cel mai des se sprijină altele ce face schimbarea cu atât mai grea. Obiceiurile prin faptul că se repetă atât de des sunt întipărite din ce în ce mai profund și spre dezavantajul multora se sprijină pe alte obiceiuri. Să luăm exemplul banal al fumătorului care obișnuiește matinal la cafea să înceapă ziua cu o țigară. Această decide brusc să se lase de fumat și va începe să își savureze cafeaua fără țigară. Cafeaua este în acest caz un obicei pe care se sprijină obiceiul de a fuma, cafeaua și țigară fiind destul de legate între ele în cazul multora. De fiecare dată când va sorbi din cafea reflexul de a fuma va fii din ce în ce mai prezent. Atunci pentru a fii mai sigur că va întrerupe fumatul va trebui să renunțe și la obiceiul de a bea cafea. Fumatul este un exemplu de obicei foarte greu de abandonat așa că se va încerca substituirea lui. Probabil va fii substituit cu gumă de mestecat ce conține uneori chiar nicotină, produs ce se găsește în comerț.

Obiceiurile ce ne formează profilul ca și în cazul tipic descris se sprijină unele pe altele și nu numai.Profilul nostru este modelat într-o măsură importantă de oamenii cu care ne înconjurăm. Din nevoia de a avea o relație armonioasă cu cei apropiați oamenii acceptă obiceiurile celor din jur. Aceștia încep să fie consensuali, iar cea mai productivă metodă de a avea relații armonioase este să îi imiți pe oamenii din jur. Deși se vorbește mult de aprecierea originalității eu sunt de părere că preluarea obiceiurilor unei persoane îți cultivă o relație mai bună cu persoana în cauză. Oamenii realizează asta și în subconștient, acei care te imită mai clar îți transmit deja semnale clare că ești agreat. Dacă plecați atent urechea veți observa că unii își fac acordul la tonalitatea vocii voastre, cel puțin suspect. Dorința omului de a fii consensual duce spre imitația cât mai clară a persoanei în cauză. În politică tinerii lupi din admirația lor și dorința de a fi consensuali vor începe să își copieze modelele și practic se reușește transmiterea aceluiași tip de profil politic ce are doar înfățișarea schimbată. Pe de altă parte mentorii lor își vor alege în baza egoismului uman tineri ce se aseamănă lor. Acesta tendință de a favoriza pe cel care se aseamănă cel mai mult cu ține o puteți observa probabil și la școală unde profile asemănătoare de profesor și student au o colaborare foarte consensuală. Probabil școala românească nu are deocamdată resursele să reducă aceste înclinații împreună cu altele care se interpun unei evaluări neinfluentabile de simpatie însă tendința este foarte utilă de a fi adusă la cunoștință. E una dintre subtilitățile ce trebuie înțeleasă destul de repede. Mentorii politici își vor alege în bază acestui egoism lupi tineri asemănători. Acest principiu te ajută să obții o favoare mult mai ușor, prin faptul că asemănarea ta uneori izbitoare cu șeful va face ca șeful să considere că își face pe jumătate lui însuși o favoare, iar pe culoarul egoismului favoare este făcută mereu mai plăcut.

Orice acțiune umană are un substrat de egoism, actele filantropice au poate scopul de a crea un scut popular de protecție în fața eventualelor scandaluri iscate pe tema averii personale, un compliment făcut unei fete frumoase are ca scop egoist o eventuală întoarcere a acestuia și de aici o cuplare consensuală și așa mai departe. Șefii de pildă își aleg deseori asistenții sau asistentele ori pe  principiul unei reflecții puternice ori pe criteriul unei completări puternice. Ambele motivații au substrat egoist, în prima se revalideaza pe el, promovând oameni asemănători lui, iar în a două își completează lipsuri care îl deranjau de mult timp. Dacă nu este un bărbat atractiv va face eforturi consistente să se completeze în această direcție și își va lua că asistentă cea mai frumoasă tipă disponibilă. Cu cât frumusețea asistentei este mai stridentă și contrastul mai puternic, cu atât puteți realiza ce dimensiunea imensă a avut deranjul pricinuit de neatractivitatea propriei persoane. Cazul Irinel este doar un exemplu mai de notorietate.  Mulți indivizi ce dețin vremelnic puterea dacă nu vor ajunge la un echilibru cu propria persoană cel mai adesea se vor ruina din dorință neastâmpărată și obsesivă de a alergă după completare. Cazurile în care oamenii și-au pierdut averi colosale simultan cu apariția unui partener de viață contrastant sunt foarte dese. Acel partener este deseori frecvent schimbat semn că deranjul neatractivitatii este foarte prezent și are nevoie de permanente revalidari prin noi cuceriri ce vor tulbura în final situația profesională. Aceste condiții pe care le-am enumerat plus presiunea conformismului la grupuri face ca profilul politic din România să nu aibă prea des parte de muguri noi ce să reducă nemulțumirile. Dacă priviți oferta politică a noii generații veți observa mai clar la ce mă refer, poate niste coincidențe de nume, poate niște sosii ale predecesorilor, poate  niște bombe sexï. Societatea românească mai are de evoluat până să își internalizeze principii moderne, deocamdată merge pe principiile incipiente ale societăților tribale, toate bazate pe egoism clar.

Schimbarea profilului este un efort foarte greu de dus la finalitate. Profilul pe care îl ai nu este neapărat ceea ce reprezinți. Multe dintre trăsăturile tale, le-ai achiziționat de multe ori fără să ai o vină, sunt trăsături dobândite de la părinții tăi, de la prietenii cu care te-ai înconjurat. Raporturile de echilibru și insistența societății pe conformism și predictibilitate nu înseamnă că nu îți poți flexibiliza profilul. Să nu vezi ipocrizia ca o insultă, ea este confundabilă cu evoluția în cazul în care nu deranjează pe anumiți oameni. Nu accepta să intri în profilele pe care alți oameni ți le setează, ei au oricum o tendință să profileze simplist cât să le fie foarte ușoară interacțiunea cu tine. În ochii lor nu ești deloc  persoana complexă din reflecțiile tale, ești de cele mai multe ori alb sau negru, util sau inutil. Schimbarea profilului este la îndemâna putinor oameni. Numai liderii adevărați știu să iasă din profilare, sunt cei care vor fii capabili de schimbări radicale  pentru că în general înțeleg și desconsideră presiunea maselor, presiunea conformismului. Orice lider practic ajunge lider pentru că  cunoaște două lucruri foarte bine, pe el însuși ce îl ajută să se schimbe mai ușor și mai cunoaște bine mulțimile și astfel reușește să stapaneasca relația complicată cu mulțimile, care ca orice grup mai mare de oameni devine mai energic și mai instabil odată cu dimensiunea sa, de exemplu pe stadioane sau la manifestații.

Profilul cultivat de împrejurările în care ai crescut cel mai adesea duce înspre o ștafetă a profilului cu părinții tăi, poate chiar ștafetă profesională. Ștafeta profesională în România am observat-o foarte frecvent prin faptul că fiii de medici devin medici, copiii de profesori universitari devin profesori universitari sau copiii de polițiști devin mai târziu polițiști. Poate ar fii interesant să facă cineva o documentare statistică a ștafetei profesionale în România, cred că ar fii niște rezultate fascinante. Cine nu acceptă provocarea de schimbare a profilului va merge pe calea naturală  de a-și înlocui părinții în societate, practic de a continua viața și profilul părinților săi. Oamenii în general își doresc mai mult decât viața părinților lor, așa că anturajul părintesc poate să aducă consolidarea profilului părinților lor. În aceste condiții a apărut mitul profetului și practicile de maturizare ce includ părăsirea comfortului oferit de căminul părintesc, tocmai pentru a boicota instalarea profilului patern ce poate nu este suficient de favorabil În general nu trebuie să fii prea încrezător în competițiile sociale, acestea sunt nuanțate pentru a oferi rezultate așteptate. Cine organizează o competiție o organizează până la capăt din timp ce consumă din resursele proprii, așa că rezultatele sunt deseori incluse în așteptări. Corectitudinea este o noțiunea greu de stăpânit și din punct de vedere filozofic. Corectitudinea consumă foarte multe resurse pentru organizatori si nu aduce mereu rezultate pe masura investitiei. Simularea este mult mai eficientă, simularea are priză suficientă la majoritatea credula, iar dacă pe câțiva îi răzvrătește logica îi vor fii indicați majoritatea covârșitoare și îi va fii oferit  astfel argumentul democratic irefutabil că se înșeală prin comparatie cu vasta majoritate. Destui  stăpânesc puterea nuanțelor, însă indiciile cum ar fii coincidențele de nume nu ar trebui să sfideze logica cuiva care își respectă inteligența și mai sunt și alte indicii dacă ai o oarecare acuitate.

 Presiunea la conformism

Mereu există posibilitatea să fii înconjurat într-un procent majoritar de oameni simplii si dezorientati așa că dezvoltarea propriei intuiții este critică dacă nu vrei să fii purtat de instinctul maselor care deseori imbecilizează asemeni oricărui grup foarte numeros. Grupurile numeroase sunt în general mai zgomotoase, se lasă în seama emoțiilor și uneori provoacă distrugeri atât pe stadioane cât și pe străzi. În orice grup care intri trebuie să apelezi la niște gesturi de conformare, iar cu cât este grupul mai mare cu atât standardul mediu al grupului este mai jos.Pe acest principiu invățământul de masă nu dă nici pe departe rezultatele de care se bucură ‘private tutoring’ sau chiar autodidactica. Aristocrații englezi într-o mare măsură optează și azi pentru învățământ în particular, regii aveau mentorii lor personali de exemplu. În general cele mai utile sfaturi în viață nu le vei primi de la cei copleșiți de popularitate publică cum am putea ușor crede, ci de la cei care și-au putut cultiva într-o oarecare măsură individualitatea, chiar prin vremelnică izolare. Cei mai intersanti profesori sunt relativ izolați în corpul profesoral și îi veți găsi în săli obscure cu o relativ voluntară sau involuntară izolare. Oriunde apare un talent excepțional își primește o contrareplică de uniformizare din partea celor mulți față de care intră în defensivă. Cărțile motivaționale vorbesc de munca enormă depusă de marii savanți sau eroi, însă dedică prea puțin timp luptei lor tacticoase de rezistență împotriva conformării la cei mulți cu toate boicoturile și ademenirile care s-au ivit pe drum.

Avem recentul exemplu al elevului român care a luat medalia de aur la olimpiada mondiala de filosofie fara sa fii studiat filosofia in scoala. Faptul că nu a fost perturbat de colectivul școlar cu a sa presiune de conformare la majoritate a beneficiat de un avantaj paradoxal în drumul său și a câștigat medalia de aur la olimpiadă. În politică de pildă în momentul în care apare un personaj ce ia distanță considerabilă prin potențial și carismă se coalizează imediat majoritatea împotrivă acestuia. În momentul în care va fii învins înlocuirea lui se va face din rândul membrilor coaliției. Înlocuitorul va fii evident un reprezentant al coaliției ce va avea trăsături foarte maleabile pentru că va trebui să mulțumească în măsură cât mai imparțială multitudinii de participanți la coaliție pentru a nu culege mai târziu nemulțumiri ce pot duce la destituirea sa. Măsurile care nu transmit și un oarecare efect de nemulțumire unei părți importante  din larga majoritate sunt în general măsuri debile, diluate în pasivitate și amabilitate.

Exemple sunt destule de altfel, însă voi scrie mai pe larg într-un alt articol despre acest subiect generos.

 Profeția de la sine împlinită

Self-fulfilling prophecy sau profeția de la sine împlinită este un concept în sociologie ce prezintă condițiile în care un om atinge profilul pe care cei din jurul său îl setează și îl repetă astfel obsesiv.

De pildă dacă un copil este ‘alintat’ cu termeni de incapabil, prost și alții din aceeași linie semantică de către cercul său cel mai apropiat  va începe treptat să își internalizeze aceste descrieri și astfel se va ridica sau coborî la nivelul lor. Cuvintele au de multe ori o forță mai mare decât de putem închipui și pot determina radical parcursul unor oameni în viață. Românii din păcate au acceptat să li se construiască un profil mediatic foarte defavorabil de către europeni, deși au existat abateri clare și dese însă insuficiente unei generalizări grosolane de pe care poate vor suferi și copiii noștri. Infracționalitatea  cel puțin prin violență din România nu depășește de departe țări  civilizate ca Franța, Italia, Spania sau Marea Britanie și suntem fixați la grămadă în profilul sperietoarei Europei. Din nefericire mulți oameni nu vor rezista profilării nedrepte și se vor modela asemeni acesteia. Pe același criteriu se modelează și cetățenii germani care vin în România și sunt priviți ca niște supraoameni. Avantajul lor este că profilarea  se va face în sus, copleșiți de admirația românească ei vor juca rolul liderilor luminați ,deși unii dintre aceștia  își părăsesc țara lor  în urmă unor fapte reprobabile cum se întâmplă în destule cazuri. Viața nu este dreaptă, mai degrabă indiferentă, îi este indiferent dacă îți faci dreptate sau nu ea își urmează cursul și dacă ești rege și dacă ești proletar.

Am încercat să fac un efort empatic să mă pun în situația unui român simplu care își caută de lucru în străinătate în condițiile unor prejudecăți necrutatoare care îl întâmpină cu suspiciuni de hoție și înșelăciune. În primă fază aș încerca să  îmi imaginez ce vecini m-ar accepta să locuiesc cu ei, ce șef m-ar angaja și mi-ar oferi încrederea proporțională cu seriozitatea muncii mele. M-aș întreba câte și ce fel de șanse există pentru români în străinătate doar pentru că sunt muncitori români? A doua provocare ar fii cât aș putea rezista profilului presetat de hoț în condițiile în care lipsa de încredere asociată cu profilul românesc nu mi-ar oferi șansa unui loc de muncă pe o perioadă considerabilă. Este exact dilema profeției de la sine împlinite împreună cu înstinctul de supraviețuire, nu are nimic de a face cu românul din Clujul natal pe care îl cunosc eu și totuși povara profilului îl vor purta și tinerii inocenți și bătrânii inofensivi cât și orice profesionist excepțional, prin vămi, pe peroanele gărilor și așa mai departe.

Blestemul profilului va dizolva mereu din meritele românilor de pretutindeni și este o provocare națională de maximă importanță de ai atenua efectul din cauză că majoritatea oamenilor sunt vulnerabili în fața lui, nu au probabil încrederea și cunoașterea de a lupta împotrivă lui și își acceptă un profil inferior fată de situația în fapt însă conturat exagerat de presa străină cu largul concurs al unei diplomații pasive și al unor reprezentanți politici dubioși. Profilul perdant este prea integrat în normalitate, faptul că poți merge în Parlamentul European fără să vorbești fluent limbi străine, faptul că poți să ai diplome universitare fără să treci pe la școală și alte exemple vor contribui durabil la societatea simulării, societate ce instaurează stagnarea durabilă cu a sa culoare  gri, cu ale sale fețe palide și cu a sa deznădejde în defintiv.

Cosmin Sabo

cosmin sabo