emil aluas

(Sau, “the pursue of happiness”, Constituţia SUA)

S-a bucurat de mare atenţie în mass-media naţională şi internaţională, succesul a doi tineri Clujeni, co-fondatori ai companiei de publicitate online, LiveRail, vândută recent la Facebook. Suma tranzacţiei este confidenţială, dar este undeva între 400 000 şi 500 000 de dolari (sursa: Bloomberg şi Internationl Business). Tinerii, foarte discreţi, sunt: Andrei Dunca, director tehnic al LiveRail, co-fondator al Trilulilu.ro. Celălalt este Sergiu Biriş şi el co-fondator al Trilulilu.ro. “În Bucureşti facem bani dar nu mi-ar plăcea să stau acolo” zice Sergiu, citat de Yahoo.ştiri. Sunt cei mai faini tineri Clujeni.

Am în faţă numărul de locuri de muncă oferite în acest an de Târgul virtual Hipo.ro. Se adresează în primul rând absolvenţilor foarte buni din Bucureşti, Cluj, Iaşi Timişoara. La cea de-a 8 ediţie, târgul adună 27 de companii cu domenii diferite, e. g.: IT, telecomunicaţii, finaciar-bancar, retail, FMCG. “Special pentru absolvenţii cu studii superioare, am creat patru programe ce îmbină practica şi cunoştinţele teoretice specializate, pe care absolvenţii le pot dobândi doar lucrând într-un mediu cu standarde profesionale ridicate” declară Magda Dragnea-Director Resurse Umane, Libra Internet Bank. Târgul va ţine până pe 15 august, a. c.. Companiile care participă sunt dintre cele mai prestigioase din lume. Mergeţi pe www.hipo.ro pentru detalii.

Începutul editorialului este dedicat excepţiilor. Situaţia marii majorităţi este alta. “Vor avea un loc de muncă cei care vor fi în permanenţă la zi în cunoştinţele profesionale, perseverenţi, disciplinaţi, muncitori, cinstiti, corecţi”, zice economistul Ilie Şerbănescu. Aceste cerinţe a creat un fel de ură între generaţii (care mocneşte surd, deocamdată), între majoritatea celor tineri care cred că ei nu sunt obligaţi să aplice aceste repere, şi cei de vârsta mea care am fost educaţi respectând numai aceste reguli. M-am “blocat” întotdeauna la întrebarea dacă pot oferi serviciu (job), unui absolvent de liceu, facultate. “Ştiţi, am bacalaureat, am licenţă, două licenţe, masterat, două masterate, trei masterate, am doctorat”. Am trecut prin astfel de circumstanţe ca politician, cadru universitar, preşedinte de fundaţie, publicist-jurnalist, om de afaceri. Eram jenat să răspund negativ. Am fost şi eu absolvent, mi-am câştigat un loc de muncă numai prin concurs. Am fost imigrant în America unde mi-am câştigat prin concurs toate locurile de muncă. În România anilor 1990-2000, Ilie Şerbănescu, (pentru scurt timp Ministru de Finanţe), repeta mereu la Tv., că “într-o piaţă concurenţială, forţa de muncă este un produs care se supune legii fundamentale a cererii şi ofertei (supply and demand)”.

Nici atunci şi nici acum nu cred că românii înţeleg ce înseamnă această “lege”. Un renumit sociolog din Bucureşti a publicat recent la Tv., rezultatul cercetării lui în rândul tinerilor care-şi caută un loc de muncă. Situaţia la nivelul ţării este tragică.  “Tinerii doresc să plece la mare la două săptămâni după angajare, majorare de salar la o lună, concediu anual de minimum 30 de zile, să bea cafea şi să fumeze când doresc (deşi fiecare secundă din cele 8 ore de muncă este plătită), revendicări de neânţeles”.

Un sfert din tinerii de până la 35 de ani, cu bacalaureat, licenţă, masterat, doctorat, sunt fără loc de muncă. Şcolile profesionale au fost desfinţate iar re-implementarea lor va dura 8-10 ani. Mulţi nu vor să intre în sistemul de meserii. Toţi doresc să aibă facultate, master, eventual “să fie încadraţi ca academicieni”. Sistemul de învăţământ îi acceptă pentru că zecile de mii de profesori, majoritatea mediocrii (pot să dau nenumarate exemple), din asta trăiesc. Este un sistem închis în propria putreziciune. Părinţii poartă o imensă vină. Codul Muncii, Sindicatul, (absurditatea contractului permanent de muncă din prima zi), sunt toate favorabile leneşilor. Mi s-a prezentat de către foşti miniştrii (nu am încuviinţarea să-i nominalizez), care îmi spun că este imposibil să concediezi pe cineva din minister pentru incompetenţă. Procesul, judecarea, poate dura până la doi ani.

La nivel European situaţia este cel puţin ciudată. De ce acestă stare de lucruri se află numai în ţările meridionale ? Grecia, Spania, Poartugalia, Franţa, Italia, şi cele balcanice, România, Bulgaria, Albania, etc.. Nu am ştiut şi nu mi-am închipuit că poate fi adevărat că în Constituţia Greciei, deci cartea naţiunii, este scris că nu poţi concedia persoana care lucrează la stat. În Constituţia României nu avem scris acest text, dar se aplică cu consecvenţă şi zel. Citesc în publicaţiile economice că în România, salariile celor de la stat depaşesc, în unele cazuri de două ori, salariile din sectorul privat. În plus, există imensele “beneficii”, premii în bani pe zâmbet, pe punctualitate, fidelitate, etc.. Ridicol. De ce aceastea nu se regăsesc în nici una din ţările nordice, sau ango-saxone ? Mulţi îmi răspund că este o altă religie. Propun atunci să schimbăm şi noi religia spre o credinţă de masă care promovează normalul.

Ca să revendici tratament egal cu cei din Uniunea Europeană, trebuie să te ridici cel puţin la nivelul lor. Am fost întrebat într-un interviu de 50 de minute la TVR- Cluj, cum văd eu România şi viitorul ei. Am răspuns că ţara mea va avea un viitor excepţional. Suntem pe drumul cel bun. Poate încă prea lenţi. Dar generaţiile viitoare vor duce neamul meu la un nivel înalt al culturii şi civilizaţiei vestice.

Pentru Cluj, şi în câteva judeţe limitrofe, îl felicit pe Valentin Cuibus (Inspectorul General, Inspectoratul Şcolar Judeţean) pentru implementarea programului de integrare profesională de doi ani a tinerilor absolvenţi. Succes !

 

Emil Aluaș