NegruUSL nu s-a rupt, căci n-a fost niciodată fată mare. Evident că sunt multe crepături ale dezbinării politice. Cele mai nevinovate stau în text şi-n vorbe, cele reale stau în faptele de-acum. Ale celor din USL. Mai precis: ale USD (Ponta, Constantin, Oprea) şi PNL (Antonescu). I-am numit în paranteză doar pe liderii partidelor în culpă. Partea proastă (pentru mine) este că chiar dacă ar fi o gaşcă de lideri în fruntea unui partid sau ar fi doar jumătate din unu, tot nu mă mai interesează acum. Şi, cu atât mai puţin, ceilalţi din opoziţia care nu există.

Ştiu că dacă scriu că nu există, ei tot există. Doar am fost de acord să existe. Drept dovadă că, şi prin votul meu, sunt. Culmea, până la urmă, politic, îi avem doar pe ei. Şi pe cei care abia aşteaptă să le ia locul. Cei vechi şi cei noi. Ciocoi politici şi ciocoi financiari. Băieţi buni. Ştiţi vorba veche: bine că nu vine Dracu’ să-i ia!? Sau rău.

Nici nu-mi vine să mă gândesc ce se alegea de noi (ceea ce s-a şi ales şi se va alege) dacă asiguram USL la Astra. Pe miliarde de bani. În contra a ce o asiguram? Că se pupă, că nu se pupă, că-şi dau la sărsamuri, că mint, că au ştiut că au uitat de la bun început, că noi suntem creduli, că suntem cam tolomaci? Şi multe altele. Că se vor comporta în asemenea hal încât vom ajunge să ne înjurăm singuri şi fără o bere în faţă? Că şi că şi că!

Oricum, USL intră în insolvenţă, se pare că şi Astra, cu milioane de plătitori şi cu milioane de „păgubiţi”. Nu ştiu ce contează mai mult: votul dat sau banul dat. Ambele intră în insolvenţă. Adică firma nu mai poate plăti, că nu mai are de unde. În fapt, numai locuitorii acestei ţări intră direct sub papucul legislativului, executivului, justiţiei şi presei. Adică în insolvenţă.

Opusul onoarei poate că este bătaia de joc. Poate că onoarea USL trebuia asigurată. La altă firmă decât Astra. Poate că avem măcar făină de mălai. Şi-o bere. Că, dacă n-avem după ce bea apă, măcar să avem după ce face pipi.

Ioan Negru,

Valea Drăganului, 19 febr. 2014.